Mă mir foarte mult de aceasta. Evanghelicii cu care eu m-am întâlnit până acum nu mi-au adus ca argument numărul greşit al zilei. Sunt curios să ştiu ce cred ei atunci despre evrei. Ţin evreii ziua greşită? Dacă creştinul ţine ziua a şaptea, după poruncă, atunci evreul ţine ziua a şasea, după ureche…
Quote:
Este foarte greu, cand ai crescut intr-o Biserica, de care te leaga amintiri si atatea lucruri cu o valoare sentimentala certa (mostenirea spiritualitatii de familie, de exemplu) sa te desprinzi de acel CONTEXT cald si afectiv , chiar daca anumite convingeri biblice ti se par mai juste intr-o alta confesiune. Lucrurile acestea trebuie intelese bine, fratii mei, inainte de-a incepe sa judecam asemenea lucruri. Trebuie sa intelegem ca OMUL este o fiinta sociabila, iar influenta (presiunea) de grup este foarte puternica, emotional.
De acord. Nici nu judecăm pe nimeni aici, ci judecăm istoria, teologia, sistemele care au împins creştinătatea în direcţia aceasta etc. Iar în ce priveşte problema revenirii la adevărata zi de odihnă, nu cred că aceasta ar trebui să însemne ruperea relaţiilor calde de duminică, despre care vorbeaţi. Relaţiile creştine sunt sfinte, indiferent în ce zi se adună oamenii. Şi de altfel, nu e păcat să ne adunăm oridecâteori dorim. Doar că ziua Domnului trebuie să fie respectată şi să aibă prioritate întotdeauna. Am un bun prieten baptist care a început să ţină sabatul, cu toată familia. Dar duminica merge la adunarea sa, slujeşte altora cu plăcere, are o mulţime de relaţii în biserica baptistă. A fost privit ca o ciudăţenie pentru un timp, acum oamenii s-au mai obişnuit cu el. Pastorul nu a luat măsuri să-l excomunice. Eu îl apreciez şi pe el şi pe pastor pentru această situaţie.
Mulţumim pentru sfatul cu adevărat creştinesc pe care l-ai postat mai sus. Întrucât ai noştri au nevoie să li se amintească unele lucruri, am să citez aici un pasaj din scrierile Ellenei White:
„Dumnezeu are copii ai Lui – dintre care mulţi sunt în bisericile protestante, şi un mare număr în bisericile catolice – copii care sunt mai credincioşi în a asculta de lumina primită şi de a împlini voia lui Dumnezeu după cea mai bună cunoştinţă pe care o au, decât un mare număr de adventişti sabatişti care nu umblă în lumină.” (3SM 386/1889)
[Unii se miră că scrierile Ellenei White menţionează doar pe protestanţi şi pe catolici, niciodată pe ortodocşi. Motivul este uşor de înţeles. Ellen White vorbeşte în contextul american contemporan ei. Pentru toţi occidentalii, problema creştinătăţii era polarizarea catolici-protestanţi. Dinspre protestantism, Biserica Răsăriteană este văzută ca o parte a Bisericii Catolice, care s-a separat mai devreme de Roma, fără a fi, totuşi, reformată. Dacă Ellen White ar fi trăit în Europa de Est, cu siguranţă că ar fi avut unele cuvinte încurajatoare şi despre şi pentru ortodocşi.]
„Cei ce diferă de noi în credinţă şi doctrină trebuie trataţi cu bunătate. Ei sunt proprietatea lui Christos şi va trebui să ne întâlnim cu ei în ziua cea mare a ultimelor socoteli. Va trebui să ne întâlnim la judecată şi să privim raportul gândurilor, cuvintelor şi faptelor noastre, nu aşa cum le-am văzut noi, ci aşa cum au fost ele în adevăr. Dumnezeu a pus asupra noastră datoria de a ne iubi unii pe alţii. aşa cum Christos ne-a iubit. (Evangelism 638)
„Să se proclame adevărul în mod hotărât. Dar cu privire la aceasta, sunt instruită să spun poporului nostru: ‘Fiţi în gardă! Ducând solia, nu lansaţi atacuri personale asupra altor biserici, nici chiar asupra Bisericii Romano-Catolice. Îngerii lui Dumnezeu văd în diferite confesiuni, pe mulţi care pot fi abordaţi numai cu cea mai mare precauţie. Să fim atenţi la cuvintele noastre. Pastorii noştri să nu urmeze propriile lor inspiraţii în a denunţa şi expune ‘tainele nelegiuirii’. Asupra acestor teme, tăcerea este elocvenţă.
„Mulţi credincioşi sunt doar înşelaţi. Vorbiţi adevărul în tonuri şi cuvinte de iubire. Faceţi ca Iisus Christos să fie înălţat. Ţineţi-vă de adevărul afirmativ. Cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărul, va descoperi singur, mai departe, inconsecvenţa acelora care sunt în rătăcire.(Evangelism 576-577)
„Veţi avea, poate, ocazia de a vorbi în alte biserici. Folosind aceste ocazii, amintiţi-vă cuvintele Mântuitorului: ‘Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii!’ Nu treziţi răutatea vrăjmaşului ţinând discursuri denunţătoare. Păziţi-vă de trezirea antagonismului. Există multe suflete de salvat. Înfrânaţi-vă orice exprimare aspră. În cuvânt şi faptă fiţi înţelepţi spre mântuire, reprezentând pe Christos înaintea tuturor celor cu care veniţi în contact. (Evangelism 563-564)
„Cea mai înţeleaptă şi mai fermă lucrare trebuie făcută cu acei pastori şi preoţi care nu sunt de credinţa noastră. Există mulţi oameni care nu ştiu ceva mai bun decât să se lase conduşi de slujitorii bisericii, pe un drum greşit. De aceea, lucrătorii sinceri, temători de Dumnezeu, credincioşi, care au viaţa ascunsă cu Christos în Dumnezeu, să se roage şi să lucreze pentru slujitorii bisericeşti sinceri care au fost educaţi să interpreteze greşit Cuvântul Vieţii.
„Pastorii noştri trebuie să facă din lucrarea pentru alţi pastori, lucrarea lor specială. Nu trebuie să intre în controversă cu ei ci, cu Biblia în mână să-i îndemne la studiul Cuvântului. Dacă acest lucru va fi făcut, mulţi pastori şi preoţi, care acum predică erori, vor predica adevărul pentru timpul acesta. (Evangelism 562)
Comentarii recente în articole