„toate zilele sunt la fel”?

[Lucian]

#269 |

Care este istoria opiniei anti-sabatiste (fie sabatismul de ziua a șaptea sau cel de ziua întâi) care conduce la o spiritualizare a Sabatului până într-acolo încât se desființează porunca a patra din Lege, toate zilele devenind la fel?

[Florin Lăiu]

#357

Răspunsul la întrebarea ta, Lucian, ar trebui să-l dea un duminicalist.
Realitatea este că deja în secolul II apar unele referiri la ziua duminicii şi la opoziţia faţă de sabat. Secolul patru a fost decisiv pentru victoria acestei orientări noi, iar începând cu secolul VI, duminica a luat locul sabatului, ca „sabat creştin” în cele mai multe locuri. Deci duminica actuală are trei rădăcini:

1. un obicei de cult duminical adăugat sabatului, dar neconfundat cu sabatul şi susţinut prin oarecare tentative teologice destul de timide;
2. decizii sinodale şi legi imperiale în favoarea duminicii şi împotriva sabatului.
3. decizii sinodale şi legi statale care înlătură complet legitimitatea sabatului şi impun duminica drept sabat creştin; sfinţenia duminicii este promovată prin poveşti miraculoase în Francia, mai târziu se va folosi şi textul poruncii din Decalog pentru impunerea sfinţeniei duminicii.

Doar biserici periferice şi heterodoxe au mai menţinut vechiul obicei creştin de a sărbători ambele zile (nestorieni, monofiziţi, culdei etc.).

[Anonim]

#358

Draga Lucian,

Cred ca intrebarea ta vizeaza textul din Romani 14:5. Insa pentru o abordare cat mai corecta trebuie citit intregul capitol 14. Sa nu uitam ca orice verset biblic isi are textul sau dar si inter-textul sau, bine definit.
In general vorbind, opinia „tutror zilelor la fel” este destul de prezenta in Biserica (neo)-protestanta, in special in confesiunile in care odihna saptamanala se „consuma” in cea dintai zi: duminica.In confesiunile shabatiste : adventista sau, mai noua confesiune mesianica acest lucru nu se prea intampla, pentru ca doctrina acestora este pregnant fundamentata pe o zi de odihna, respectiv Ziua a saptea. Exista insa si alte confesiuni care tin Sambata, cum ar fi baptistii de ziua a saptea…etc.
Exista un curent in Biserica Evanghelica, ce-i drept sustinut nu de multi membri, care prevaleaza HARUL lui Dumnezeu. HARUL (=totalitatea binecuvantarilor lui Dumnezeu, din viata credinciosului) oricum este nemeritat, sustin ei. Cu alte cuvinte tot ceea ce este crestinul la un anumit moment dat in viata lui, se datoreaza doar acestui HAR. Crestinul oricum traieste „prin CREDINTA „, nu prin FAPTE. ( v. textul-suport din Galateni 3). FAPTELE sunt un rezultat indiscutabil al umblarii prin credinta, in opinia lor, dar acestea nu sunt instrumentate ( verificate ) de credincios ci sunt dirijate tot de HAR. Crestinul traieste prin HAR ar putea fi deviza unui asemenea model de credincios. LEGEA se supune si ea HARULUI. De fapt nu mai exista nicio Lege, ea a fost rastignita pe Cruce, de catre Christos. Se intelege asadar, lesne, ca un asemenea tipar de gandire exclude orice zi de odihna, chiar si duminica. Pentru acesti credinciosi „toate zilele sint la fel” pentru ca Legea ( care sustine obligativitatea tinerii Shabbatului) este moarta.
Nu stiu cat de eficient este un asemenea model de abordare a vietii de credinta, pentru cei ce il practica, insa nu cred ca HARUL (asa cum il explica apostolul Pavel in epistolele lui) da crestinului ( care traieste intr-un trup de carne si sange) o libertate atat de vasta.. HARUL si umblarea prin Duhul merg mana in mana, insa este viata crestinului, intotdeauna, conectata la Puterea divina, in asa fel incat Duhul Sfant sa coordoneze, fara niciun fel costrangere sau efort personal, fiecare pas, fiecare miscare? Oare crestinul chiar nu trebuie sa mai faca nimic?
Evident, a nu avea o Zi consacrata Creatorului nu este benefic nici pentru sanatate. Corpul uman (inima in special) este programat sa functioneze intr-un ritm de munca foarte alert doar sase zile, spun medicii. Sa nu mai vorbim de odihna psihica… A te opri o zi pe saptamana din zgomotul si tumultul vietii acesteia trepidante, si a locui sub Aripile ocrotitoare ale Creatorului, bucurandu-te de Prezenta Sa, in Curtile Sale, este pana la urma o dovada de ascultare. Iar ascultarea, in supunere, face mult mai mult decat orice jertfa care se mistuie… in libertate.

[rdm]

#371

Quote:

Deci duminica actuală are trei rădăcini:

1. un obicei de cult duminical adăugat sabatului, dar neconfundat cu sabatul şi susţinut prin oarecare tentative teologice destul de timide;

Să nu uităm că primele opinii anti-sabatiste apar în legătură cu gnosticismul(pseudo-Barnaba, Iustin Martirul și Filosoful,etc.)!

[Florin Lăiu]

#378

Dragă RDM, trebuie totuşi să faci dovada că Iustin Martirul este asociat cu gnoza.

[Lucian]

#397

Mulţumesc doamnă Otniela pentru indiciile care mă ajută să înţeleg de unde această atitudine anti-sărbătoare.

Quote:

Nu stiu cat de eficient este un asemenea model de abordare a vietii de credinta, pentru cei ce il practica, insa nu cred ca HARUL (asa cum il explica apostolul Pavel in epistolele lui) da crestinului ( care traieste intr-un trup de carne si sange) o libertate atat de vasta.. HARUL si umblarea prin Duhul merg mana in mana, insa este viata crestinului, intotdeauna, conectata la Puterea divina, in asa fel incat Duhul Sfant sa coordoneze, fara niciun fel costrangere sau efort personal, fiecare pas, fiecare miscare? Oare crestinul chiar nu trebuie sa mai faca nimic?

Lucrarea Duhului Sfânt nu ar trebui să conştientizeze creştinul de călcările poruncilor divine (implicit porunca a patra)?

[Anonim]

#398

Draga Lucian,

Mi-ai adresat o intrebare interesanta, si foarte inteligenta. Iti voi da un raspuns personalizat, un raspuns care va reflecta simpla si umila mea cunoastere ( adica experienta vietii mele de credinta, cu Domnul, de pana azi) in ceea ce priveste Lucrarea Duhului Sfant, si respectarea poruncii a 4-a.
Porunca ramane porunca si ea nu poate fi desfiintata.Mai ales ca Domnul Christos a afirmat ca EL ” nu a venit sa strice Legea, ci s-o implineasca”. Si chiar asa a facut. A implinit-o la un nivel net superior pentru ca a reusit sa-i invete pe ucenici, si pe multi altii ( care L-au inteles, mai devreme sau mai tarziu ), ca Iubirea trebuie sa ordoneze cele mai mici amanunte ale slujirii , inclusiv pazirea poruncilor. Cu alte cuvinte daca intr-o zi de Shabat, fratele meu ( sau vecinul meu ) este bolnav si nu are cine sa-i dea o farfurie de mancare, eu voi deschide frigiderul, voi lua farfuria si i-o voi duce omului cu bucurie si cu iubire. Christos asa ar face. Shabatul inseamna si odihna fizica, si odihna spirituala. ISUS vindeca in zilele de Shabat pentru ca EL era, si este Domnul Vietii, si considera ca un om bolnav are nevoie de vindecare in orice moment, onorandu-L mai bine pe Dumnezeu daca ar fi complet sanatos ( spiritual si fizic; aceasta a fost de fapt Evanghelia lui Christos, si a apostolilor) Apoi, dragostea si mila lui Christos s-au manifestat cu gratie in toate zilele saptamanii , cu-atat mai mult in Shabat, Ziua in care omul trebuie sa se bucure, si sa se regaseasca in Dumnezeul lui. ISUS a respectat Legea lui Moise si toata ordinea lui Dumnezeu, iar peste EL Duhul Sfant Se odihnea „fara masura” ( Fapte 10:38). Apostolii au facut acelasi lucru ( Fapte 13:14, 42, 44, 16:13, 17:2 etc). Au respectat Ziua a 7-a, ca Zi de odihna si de inchinare, si au dovedit ca pot fi in egala masura oamenii cei mai plini de Duh Sfant si de Putere divina, dupa minunata experienta din Fapte 2. Putem afirma, pe drept cuvant, ca Faptele Apostolilor sunt Faptele Duhului Sfant. . De nenumarate ori, ni se comunica cum Duhul lui Isus cel Inviat are initiativa in deciziile majore ale Bisericii ( Fapte 10:38,11:24, 13:2 , 15:8,28, 20:28 etc). Deci iata ce frumos se imbina in aceasta Carte de amintiri, a Bisericii primare, pazirea poruncii a 4-a , si navalnica lucrare de Putere a Duhului Sfant. Glorie lui Dumnezeu!
Acum, din nefericire, confesiunile care pun accentul pe lucrarea Duhului in Biserica ( Biserica Penticostala si Biserica Charismatica ) nu tin Shabatul, ci duminica ( motivul principal: in aceasta zi a inviat Domnul nostru; se stie cum a intrat duminica, istoric, in viata crestinilor). Nu ar trebui sa fie asa! Apostolii le-au imbinat fericit pe amandoua in Biserica primara. Insa , pe de alta parte, daca lucrurile pe acest pamant ar fi atat de perfecte, crestinul, poate, nu si-ar mai dori cu ardoare venirea Domnului. Numai EL va fi in stare sa refaca ORDINEA Sa buna si desavarsita, in Imparatia Sa vesnica.
Da, si eu cred ca o masura mai mare de Duh Sfant il poate costientiza pe un crestin de importanta de netagaduit a tinerii Shabatului . Doar Duhul Sfant poate, insa, sa realizeze aceasta costienta! Nimeni altcineva nu poate. In ce-i priveste pe cei care nu mai tin nicio zi … iarasi zic ” doar Duhul Sfant poate” sa-i convinga de importanta ascultarii. Chiar zilele trecute o colega mi-a spus ca pentru ea toate zilele sunt la fel, daca se slujeste in dragoste .I-am spus ca mai bine se slujeste cu o zi deoparte ( Ziua a 7-a ) insa, pana la urma, trebuie sa-i intelegem pe toti, in contextul lor, si sa-i iubim rugandu-ne pentru ei, nicidecum respingandu-i. Cunosc crestini minunati, cu un caracter sfant, care tin duminica. Noi, insa , care avem aceasta buna lumina, , tot prin Har, trebuie sa-i iugaduim cu blandete, si in Adevar, si pe ei. Cu cat stim si intelegem mai mult, cu-atat trebuie sa iubim mai mult. Iar Iubirea, in Ascultare de Dumnezeu, va invinge pana la urma. Amin!

[Autor]

Mesaje