Este voie să pronunţăm Numele sacru?

[Florin Lăiu]

#256 |

Tocmai am găsit o afirmaţie stranie în traducerile iudaice la
Leviticul 24:16. Cornilescu traduce:
„Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentrucă a hulit Numele lui Dumnezeu.”

Traducerea iudaică engleză TNK, te ucide nu pentru că ai blestemat numele lui Dumnezeu, ci spune
„if he also pronounces the name LORD, he shall be put to death. The whole community shall stone him; stranger or citizen, if he has thus pronounced the Name, he shall be put to death.”

Care este sensul corect? Textul ebraic este următorul:
וְנקֵב שֵׁם־יְהוָה מוֹת יוּמָת רָגוֹם יִרְגְּמוּ־בוֹ כָּל־הָעֵדָה כַּגֵּר כָּאֶזְרָח בְּנָקְבוֹ־שֵׁם יוּמָת
Se poate observa că pentru păcatul teribil care este vizat aici, se foloseşte verbul ebraic נקב nakab, care are mai multe sensuri: a străpunge, a răspica, a distinge, a pronunţa, a specifica, a stipula, a desemna, a numi, în sens pozitiv (sau în sens negativ: a blestema, a huli, a blasfemia). De unde ştim care era sensul intenţionat de Moise ? Este simplu. Din Legea lui Moise rezultă că nu era interzisă pronunţia Numelui, dimpotrivă, era obligatorie în vorbirea solemnă (Dt 6:13; 10:20; Ios 23:7), în cântări şi rugăciuni (Ex 15:3; Os 12:5) şi în laudele de orice zi. Doar folosirea Numelui în sens uşuratic şi înşelător (în jurăminte false, înjurături, etc.) era interzisă, aşa cum ne spune porunca deaclogului (Ex 20). Dar dacă Numele ar fi fost interzis, ce sens ar mai fi avut descoperirea Numelui făcută lui Moise şi lui Israel? (Ex 3:15; 6:2-3; Is 42:.
În ciuda acestei evidenţe biblica clare, iudeii au apucat la un moment dat obiceiul de a renunţa la pronunţarea Numeleui, din exces de pietate. Astfel Numele Sacru era mai degrabă batjocorit prin evitarea Lui, deoarece la fel evitau egiptenii numele sacre ale faraonului, şi la fel au ajuns să înţeleagă evreii şi evitarea numelor zeilor străini (Ex 23:13; Ios 23:7). Este Numele lui Dumnezeu pe acelaşi plan cu misterele păgâne? Când superstiţia intepretează religia, religia devine un pericol public. Targumul (traducerea aramaică la Lev 24:16 foloseşte verbul paréş (a pronunţa, specifica),
וְדִיפָרֵישׁ שְׁמָא דַיוי אִתקְטָלָא יִתקְטִיל מִרגָם יִרגְמֻון בֵיה כל כְנִישׁתָא גִיוֹרָא כְיַצִיבָא בְפָרָשֻׁותֵיה שְׁמָא יִתקְטִיל
iar Septuaginta, ca dovadă că a fost tradusă de evrei şi într-o interpretare târzie, a tradus cu verbul onomazo (a numi):
ὀνομάζων δὲ τὸ ὄνομα κυρίου θανάτῳ θανατούσθω λίθοις λιθοβολείτω αὐτὸν πᾶσα συναγωγὴ Ισραηλ ἐάν τε προσήλυτος ἐάν τε αὐτόχθων ἐν τῷ ὀνομάσαι αὐτὸν τὸ ὄνομα κυρίου τελευτάτω

Doamne fereşte, unde se poate ajunge şi cu traducerile astea !

[rdm]

#2559

Hmm… la ce trebuie să ne mai așteptăm de la TNK(și de la JPS în unele situații)?

Traducerile iudaice contemporane(excluzând cele mesianice – CJB,etc.) = Patul lui Procust.

[Autor]

Mesaje