Dragă DM! Eu nu clădesc nimic pe o afirmație exotică, în care autorul se contrazice cu sine însuși și cu Biblia. (Poate să se numească şi Ellen White!). Afirmaţiile care sunt ciudate şi contradictorii, pot să mai aştepte. Eu nu zic că sunt contradictorii, dar uneori, cel puţin aşa cum ni le prezintă unii, chiar sunt contradictorii, aşa cum şi Pavel apare uneori în scrierile lui, vrednic de „„zgâlţâit” (prieteneşte!), cf. 2 Petru 3:16; Gal 2:11.

Mai întâi citez scrisoarea ta, apoi voi comenta:

„Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar dezbrăcat de personalitatea umanităţii, şi independent de aceasta.”{HLL 669.2}

„The Holy Spirit is Christ’s representative, but divested of the personality of humanity, and independent thereof.”{DA 669.2} Fireşte, se pun întrebările: Avea Duhul Sfânt – reprezentantul lui Hristos – „personalitatea umanităţii”, pentru a o putea dezbrăca? Ce rost are să spui că cineva s-a dezbrăcat de ceva, dacă el nu era îmbrăcat cu acel ceva? De fapt, Cine S-a dezbrăcat?

Răspunsul clar îl găsim în  „Manuscrise publicate”, vol.14, pag.23, (14MR 23.2; 23,3) de Ellen White (1895), pasaj paralel cu {DA 669.2}:

„Deşi Domnul nostru S-a înălțat de la pământ la cer, Duhul Sfânt a fost desemnat ca reprezentant al Său printre oameni. [citat Ioan 14:15-18].”{14MR 23.2} „Împovărat de natura umană, Hristos nu putea să fie în fiecare loc în mod personal; de aceea era întru totul în avantajul lor ca El să-i părăsească, să meargă la Tatăl Său, și să trimită Duhul pentru a fi succesorul Său pe pământ.Duhul Sfânt este El Însuși dezbrăcat de personalitatea umanității, şi independent de aceasta. El se putea prezenta pe Sine ca prezent în toate locurile prin Duhul Său, ca Omniprezent …” (Ms 5a, 1895) {14MR 23.3} Although our Lord ascended from earth to heaven, the Holy Spirit was appointed as His representative among men… [John 14:15-18]. {14MR 23.2} Cumbered with humanity, Christ could not be in every place personally; therefore it was altogether for their advantage that He should leave them, go to His father, and send the Holy Spirit to be His successor on earth. The Holy Spirit is Himself divested of the personality of humanity and independent thereof. He would represent Himself as present in all places by His Holy Spirit, as the Omnipresent… [John 16:7]. {14MR 23.3}

FL: Este corectă concluzia ta. Dacă EGW ar spune că Duhul nu este altcineva decât Christos dezbrăcat de umanitate, adică nimeni altcineva decât Christosul preexistent (neîntrupat) sau „postexistent” (des-trupat), s-ar contrazice cu propriile afirmații, deoarece ea afirmase că Duhul este a treia persoană a Dumnezeirii.

Dar EGW nu spune o prostie aici. Trebuie doar să citim și să traducem corect ce a spus. To divest are într-adevăr și sensul de „a se dezbrăca”; dar frecvent înseamnă „a privat de ceva” „a lipsit de…”. În aceste cazuri, ea nu spune altceva decât că Duhul, spre deosebire de Christos, este lipsit de personalitatea umană. Personalitatea umană implică înfățișare, trup, limite spațiale, în timp ce Duhul Sfânt nu are trup, nici înfățișare, și nu este limitat la un spațiu. Ea face distincție între personalitatea umană și personalitatea Duhului, deoarece singurul fel de personalitate pe care-l cunoaștem noi, este personalitatea umană. Și îngerii sunt persoane, dar deși sunt duhuri, nu sunt omniprezenți, ci spațiali, vizibili în cer la ei acasă, și „călători” (zburători). Duhul nu este niciodată vizibil, nici îngerilor, nici mântuiților, și nu are înfățișare, nici limită spațială.

Urmează replicile mele la provocările (pe puncte) care ți-au fost trimise și pe care mi le-ai transmis:

1.  „Domnul este Duhul” (2 Cor 3.17), iar „Duhul Sfânt este El Însuși dezbrăcat de personalitatea umanității,”

FL: Cu privire la afirmația „Domnul este Duhul”, dacă citim mai atenți contextul, vrea să spună că „Stăpânul [nostru] este Duhul”, sau altfel spus, „DUHUL este Domnul (Stăpânul)”, nu altcineva. Așa cum „cine a văzut pe Fiul, a văzut pe Tatăl”, la fel „cine are Duhul, are pe Fiul”.

2. „Hristos, Cuvântul, singurul născut al lui Dumnezeu, era una cu Tatăl cel veşnic – una în natură, în caracter şi în scop – singura Fiinţă din tot Universul care putea intra în sfaturile şi în planurile lui Dumnezeu.” {Tragedia veacurilor, cap. 29, TV 493.1}

FL: Scrierile inspirate sunt scrise în limbaj omenesc și cu scop practic, nu pentru a teoretiza dincolo de intenția autorului.”The Bible must be given in the language of men. Everything that is human is imperfect. Different meanings are expressed by the same word; there is not one word for each distinct idea. The Bible was given for practical purposes.” {1SM 20.2} EGW folosește cuvântul „ființă” în sens contextual, când vorbește despre cer, despre ființele inteligente etc. Fiul S-a arătat întotdeauna universului ca o ființă, ca o persoană vizibilă, ca și Tatăl, ca și îngerii – „fiii lui Dumnezeu”. Dintre toate aceste ființe despre care a fost vorba, dintre toți acești „fii”, numai „Singurul Fiul” intra în sfatul lui Dumnezeu. Contextul descrierii pe care o face E G White este geneza conflictului cosmic, originea rebeliunii îngerilor, și nu ontologia Duhului Sfânt. Orice tentativă de a trage concluzii, prin deducție, din afirmații decontextualizate, este riscantă și adesea duce la concluzii prostești; deoarece exprimarea autorilor inspirați este imperfectă, și poate deruta pe un neavizat, sau poate da apă la moara ereticilor. De aceea trebuie să ne ținem strict de context. Nu este nimic mai sfânt în toată teologia, decât această regulă, pe care o știe toată lumea, dar pe care mai toată lumea o ignoră.

3. …. iar îngerul Gabriel este „următorul în rang după Fiul lui Dumnezeu” {HLL 234.2, cap.23} şi „întâiul în slavă după Fiul lui Dumnezeu” {HLL 99.1, cap.10}

FL: Evident, ca și mai sus, totul se înțelege contextual. Este vorba de ființele cerești vizibile care se întâlneau și se cunoșteau față în față. Duhul Sfânt nu face parte din categoria aceasta. El este Dumnezeu adevărat, a treia persoană, distinctă de celelalte două, dar nu ocupă niciun loc vizibil în ierarhia universului, la care cineva ar fi putut râvni.

4. Termenul „divested Himself” este folosit de EGW în numeroase scrieri pentru a se referi la dezbrăcarea Domnului Isus de slavă şi de haina regală, înainte de întrupare (Filipeni 2:7)

FL: Expresia aceasta este o reflectare a celei din Fil 2:7, unde Pavel, în textul grecesc original al epistolei, foloseşte verbul ekénosen [„S-a golit”], ceea ce este în contrast cu expresia „plin de sine”, dar în limba română și în alte limbi sună urât să spui că S-a golit / deșertat de Sine, de aceea unii traducători au folosit metafora „S-a dezbrăcat”. EG White folosește de obicei expresia „emptied Himself”, dar aproape în egală măsură și „divested Himself”. În acest caz, „divested Himself” înseamnă „s-a lepădat de Sine”, „a renunțat la Sine”. Cuvintele EGW, ca și cele ale Bibliei nu sunt folosite ca termeni tehnici, cu sens uniform, ci după caz, ca în vorbirea obișnuită. Verifică sensurile despre care am vorbit, într-un dicționar englez-român de calitate.

5. q.e.d.

FL: quod erat „demolandum…”