Comentariul lui Crassus se găsește pe același blog al serilor Sfintei Vineri. (July 2, 2013). Aici aveți doar replica mea:

Eu am un mesaj categoric pentru dumnezeul acela despre care zici că a făcut omenirea prin evoluție: zi-i să se ducă naibii urgent! Cât despre teama de ateism, acesta este mult mai sănătos decât evoluteismul și marcionismul, pentru că este mai consecvent și mai respectabil. Acel mod de a citi Biblia, fără a admite pretențiile ei de bază, și fără a accepta identitatea Dumnezeului revelat în ea, este mult mai dăunător, pentru că dă iluzia religiei și a credinței, când de fapt alimentează păgânismul natural care este în noi. A pretinde Dumnezeului Bibliei să-ți dea răspuns la fiecare problemă și anume un răspuns care să te satisfacă aici și acum, înainte de a cunoaște toate motivațiile lui Dumnezeu, este o încumetare, care nu face decât să te înstrăineze de Biblie.

Degeaba susții că accepți inspirația Bibliei. În ce sens ar mai fi Biblia inspirată, dacă autorii ei ar fi avut percepții atât de greșite despre faptele și caracterul lui Dumnezeu? Cum ar putea fi Biblia inspirată, dacă adevărul despre lume este cel imaginat de Darwin, nu cel revelat lui Moise? Nu pricepi că inspirația biblică nu are cum să se armonizeze cu ideea că Geneza ar fi mit, sau că profeții nu L-au înțeles corect pe Dumnezeu? De ce Christosul Evangheliilor nu a corectat această imagine „greșită” a VT, dacă este într-adevăr greșită? Evident, în acest caz și El ar fi un mit.

Împing eu pe cineva în ateism? Eu nu las nimănui o poziție de mijloc în această chestiune serioasă, de viață și de moarte. Nici lui Dumnezeu nu I-aș permite să fie atât de schimbător, încât, după mii de ani de „revelație”, să ne descopere abia acum, prin intermediul savanților evoluționiști, adevărul despre Creație; și prin intermediul teologilor secularizați, să ne spună că Biblia este bună numai ca pretext pentru discuții filozofice, etice și religioase.

Eu cred în descoperirea dată de Dumnezeu prin profeți, începând cu Moise și culminând cu Iisus, care a fost un creaționist mozaic și care Și-a întemeiat credința pe „Vechiul” Testament, mai presus de orice alte experiențe și descoperiri. Cred în realitatea Bisericii, pe care El a întemeiat-o , și a mesajului escatologic, pe care El L-a proclamat. Sunt convins că adventismul are misiunea de a finaliza proclamarea Evangheliei și că advevărul despre Dumnezeu este în creaționism, în scandalul Crucii și în teodiceea soliei Judecății. Îmi repugnă absolut ideea de a combina adventismul cu evoluționismul, anemiind grav autoritatea Bibliei. Un astfel de „adventism” nu are nici o noimă, așa că problema este simplă: ești credincios, sau ești necredincios (ateu).

Religiile abrahamice de orice fel: iudaism, creștinism, islam etc. sunt mai apropiate între ele, decât este Biblia față de evoluționism și raționalism. Dacă cineva ajunge ateu, pentru că eu nu i-am permis să fie doar evoluționist „creștin”, n-a pierdut nimic. A ajuns acolo unde l-au trimis propriile gânduri scăpate din robia lui Christos. Nu este nici un avantaj a menține o formă religioasă împreună cu enormitățile susținute de științele antibiblice.

În această privință sunt radical și pot repeta la nesfârșit, pentru a simplifica discuția științifică: nici nu mă simt atras sau curios să devin expert în biologia evoluționistă, dacă majoritatea celor care fac acest studiu ajung la concluzia odioasă a celor care au respins călăuza Bibliei. Nu mă interesează dacă este „adevărată” în sens științific. Adevărul despre aceste chestiuni esențiale îl găsesc schițat în Biblie și este mult mai bun și mai frumos. Ceea ce îmi oferă evoluteismul este o imagine mai greu de suportat decât ateismul pur. În momentul acesta, nu pot fi decât adventist cinstit sau ateu. Las altora libertatea să fie ce vor, dar nu în calitate de adventiști.

Dragă Crassus,
Nu am simţit că tonul tău ar fi fost nepotrivit faţă de mine. Exprimarea ta a fost în limitele respectului. Nu există între noi vreun resentiment personal. Singura mea frustrare în acest caz este faptul că, după spusele tale, pare că ai mai multă încredere în sursele omeneşti, decât în cuvântul lui Dumnezeu; şi ştiu că acest drum nu duce la viaţă veşnică şi la Noul Ierusalim, ca să mă exprim iarăşi „neştiinţific” şi „absurd”.

„Dialogul raţional, pe bază de argumente” are limite, dacă raţional înseamnă doar „ştiinţific”, iar argumentele sunt doar cele ştiinţifice sau general acceptate în lumea seculară. Biblia este în război cu tendinţele lumii, raţionalitatea ei este de un alt tip; prin urmare, este natural să nu răspund cu argumente ştiinţifice la provocarea evoluţionistă, fiindcă eu nu sunt expert (profesionist) în domeniul ştiinţelor naturale. Există destui experţi, cu care poţi discuta problemele care te frământă, de exemplu cei de la GRI, pe care i-ai menţionat. Dacă nu ai încredere în expertiza şi onestitatea lor savanţilor creaţionişti, înseamnă că implicit ai mai mare încredere în evoluţionişti (sunt majoritari, sunt respectaţi de toate autorităţile seculare şi de multe autorităţi religioase).

Naturalismul poate explica totul fără Dumnezeu, pentru că ştiinţa este, prin natura epistemologiei specifice, un demers ateist. Cercetarea ştiinţifică elimină din start orice probabilitate a intervenţiei divine (în prezent sau în trecut), astfel încât, studiind în acest mod, toate datele şi faptele trebuie ordonate astfel încât să fie în acord cu premiza că totul este explicabil în manieră naturalistă. Prin urmare, în această privinţă ne lovim de un zid.

Este adevărat că interpretarea creaţionist-ştiinţifică a naturii nu a ajuns la rezultatele prestigioase ale evoluţionismului, pentru că această cenuşăreasă nu are nici un loc la balul politic. Comunitatea ştiinţifică evoluţionistă este incomparabil mai mare şi mai prestigioasă, este întotdeauna favorizată, în timp ce critica antievoluţionistă este defavorizată, marginalizată, demonizată ca „religie”. Evoluţionismul face figură „neutră”, când de fapt el este în sine o explicaţie ateistă, la care nu este nici o nevoie de Biblie sau de credinţă în Dumnezeu.

A propune o divinitate creştină sau deistă, pe lângă forţele naturale (legi sau/şi hazard) care au „creat” lumea prin evoluţie, este un apendice de care lumea modernă nu are nevoie. Singurii beneficiari ai unei asemenea religii ar putea fi spiritualiştii, care cred că realitatea religioasă este dincolo de universul material, într-o lume paralelă a spiritului, a fantomelor, a divinităţii pure. De aceea nu este de mirare că spiritismul modern („creştin”) are o teologie liberală, care recunoaşte evoluţia fizică, adăugând şi o evoluţie spirituală care are ca rezultat nu doar supravieţuirea fiecărui eu, ci şi recuperarea universală. Spiritele exilate jos în lumea noastră sunt mult mai inteligente în a crea tot felul de scenarii, care să înstrăineze pe oameni de cuvântul lui Dumnezeu. Dar o credinţă în existenţa acestor fiinţe este dezavuată în mediul spiritualist şi în mediul teologic liberal.

Pentru cei care acceptă realismul antropologiei biblice şi resping natura spiritualistă a fiinţei umane, cu toate scenariile aferente privitoare la viaţa de după moarte, nu există acest refugiu care ar putea fi adăugat la evoluţionism. Ce rămâne este numai ateismul pur.

Întrebarea mea este: dacă ştiinţa ţi-ar demonstra că totul este explicabil fără Dumnezeu şi că Dumnezeu nu are nici un rol de nici un fel în univers, că ar fi doar rezultatul imaginaţiei troglodiţilor preistorici, ai mai crede în Dumnezeul Bibliei? Dacă Dumnezeul Bibliei este pus la colţ, pentru că nu dă toate explicaţiile de ce a distrus El în câteva zile nişte populaţii „subevoluate”, de ce aş accepta eu mai degrabă dumnezeul evoluţionist, care a creat suferinţa şi moartea, şi a condamnat lumea la o dezvoltare lentă, de al cărei sens progresiv se poate bucura doar specia, turma, nu individul? O divinitate surdo-mută, inutilă și sadică, slujită de preoţii materialismului cinic, ascunsă în spatele realităţii ştiinţifice; o divinitate care nu este bună de nimic, decât cu rolul provizoriu de god-of-the-gaps!

Dumnezeul Creator ne-a lăsat o revelaţie, Biblia, care ne informează în ceea ce avem cea mai mare nevoie, şi care ne testează credinţa şi preferinţele. Celălalt dumnezeu, creator prin evoluţie, nu ne-a lăsat nici o altă revelaţie, decât lumea fizică, plus intuiţiile şi miturile societăţii umane, în dezvoltarea ei continuă. Acest dumnezeu evoluteist (pe care îl trimit la taică-su de fiecare dată când îl pomenesc!) este absolut inutil, teoretic şi practic. De ce aş crede în El?

Sfatul meu este să-ţi învingi prejudecăţile anti-creaţioniste şi să studiezi atent scrierile experţilor naturalişti anti-evoluţionişti. Şi vei vedea că evoluţionismul nu are nici pe departe aura de certitudini pe care o afişează, că este mult mai cuminte să rămâi la acel „stă scris!” cu care şi Iisus S-a apărat în faţa oamenilor şi a demonilor. Nu demonstraţia este soluţia credinţei, ci acceptarea evidenţei biblice şi naturale, atât cât o avem. Dumnezeu are obiceiul să ne descopere mai mult, pe măsură ce acceptăm şi folosim ceea ce ni s-a descoperit. Nu putem pretinde lui Dumnezeu explicaţii complete, detaliate, la fiecare fenomen sau acţiune divină. Noi suntem, totuşi, creaturi recuperabile, nu divinităţi.

Ceva bun de citit găseşti aici și aici. Iar dincoace ai ocazia să câştigi 10.000 USD, dacă ai certitudini ştiinţifice, de o parte sau de alta a disputei.

Dragă Crassus,
Argumentele pe care tu le prezinţi nu sunt o noutate pentru mine. Le-am auzit de multe ori, le-am citit, ştiu că acestea sunt pretenţiile evoluţioniştilor, dar eu nici nu le pot verifica ştiinţific, pentru că nu sunt specialist, nici nu mă interesează, atâta timp cât ele contrazic cuvântul lui Dumnezeu. Să se entuziasmeze cu ele cine poate, pe mine mă lasă rece. Bineîneţeles că există nişte date, nişte fapte. Dar acele date se pot interpreta şi altfel, dacă te străduieşti. Eu nu accept nici o evidenţă care distruge autoritatea Bibliei şi a Dumnezeului ei. Nu am ce face cu filozofia evoluţionistă. Nu este nici măcar un rău necesar.

Dragă Crassus, eu nu am dat dracului pe nimeni. Eu m-am referit la o teorie pe care o dispreţuiesc, ca pe un rău major al timpurilor moderne. Și am dat-o dracului, într-adevăr, fiindcă de acolo vine. Cât despre mecanismele şi şansele evoluţiei, te trudeşti degeaba să mă convingi. Eşti cumva expert naturalist? Eu cunosc câţiva experţi, care sunt totuşi credincioşi Bibliei, ca şi mine.

Nu toţi putem să ne aventurăm în siguranţă în ştiinţe care cer pregătire superioară şi un simţ critic care depăşește convenţiile academice. Cel mai bun lucru pe care pot să-l fac, în acest caz, este să citesc lucrările acelor naturalişti, care au rămas creaţionişti. Ştiu că restul savanţilor reprezintă majoritatea, dar nu mă impresionează doar acest aspect.

De acord, s-au făcut şi falsuri uneori, şi interpretări greşite din partea credincioşilor. Dar şi istoria evoluţionismului are la activ destule interpretări greşite recunoscute, precum şi unele falsuri. Asemenea lucruri arată caracterul uman, imperfect, al celor care formează ambele tabere. Tocmai deaceea prefer Biblia, în tot ceea ce eu nu pot verifica, şi în special unde nu doresc explicaţii de tipul celei evoluţioniste (pe care iarăşi i-o trimit lui Scaraoschi, să se joace singur cu ea în ultimul lui mileniu).