[Următorul articol, care raportează o acțiune a Conciliului Anual al CG din 1970, a fost publicat inițial în MINISTRY, iulie 1971, [329] 41 [330] 42 și a fost pus la dispoziție ca reeditare. Datorită modificărilor din nomenclatură, această revizuire din noiembrie 1975 este acum pusă la dispoziția câmpului mondial.]
„Cum pot să fac cunoscute Bisericii părerile mele?” este o întrebare adresată din când în când de membri și de slujitori ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. În aceste timpuri ale dialogului și ale comunicării de masă există o dorință tot mai mare din partea membrilor și a pastorilor de a comunica Bisericii diferite puncte de vedere teologice. În principiu, spiritul și geniul Mișcării Adventiste s-au dat pe față în păstrarea liniilor de comunicare deschise în tot corpul Bisericii, al cărei Cap este Iisus Christos. Transmiterea unor dogme este contrară spiritului și experienței de pionierat a mișcării.
Ca dovadă că este încă intenția Bisericii de a menține deschise canalele de comunicare, cititorul este trimis la „Sugestii de proceduri pentru audieri ale întrebărilor teologice solicitate de membrii Bisericii”. (Aceleași proceduri sunt adaptabile nevoilor unui slujitor al Bisericii.)
Ca răspuns la sentimentul exprimat ocazional, că forul conducător al Bisericii mondiale ar tinde să dicteze în stil pontifical, aceste proceduri sunt menite să clarifice faptul că responsabilitatea pentru audierea și evaluarea punctelor de vedere teologice revine în primul rând conducerii locale a Bisericii, întrucât centrul mondial nu dorește să ofere nici cea mai mică încurajare ideii că la Takoma Park (sediul Conferinței Generale) ar exista vreun oracol divin.
Întrucât aceste proceduri implică pastori și administratori de conferințe, solicităm să fie studiate cu atenție pentru implicațiile lor și ca domeniu de referință pe viitor.
Uneori, cei care simt că ar avea obligația de a consulta Biserica au tendința de a sări peste nivelurile intermediare ale organizației, încercând să obțină direct audiență la Conferința Generală. Pe măsură ce devenim sensibili la funcția procedurilor propuse, ar trebui să îndrumăm astfel de persoane spre procedurile elementare și să-i îndemnăm să facă mai întâi primul pas. Aceste proceduri sunt concepute în vederea păstrării canalelor de comunicare pentru acele puncte de vedere care merită luate în considerare în mod serios.
O citire atentă a „Obiectivelor” enunțate la începutul acestor proceduri va descoperi filosofia care a dus la dezvoltarea lor.
Rugăciunea serioasă a Institutului de Cercetări Biblice este ca aceste proceduri, adoptate în întreaga lume, să se dovedească o forță pentru cauza lui Dumnezeu și să poată păstra în folosul Bisericii toate razele de lumină adevărată de la Domnul, care pot veni la oricare dintre noi.
Sugestii de proceduri în vederea audierilor în probleme teologice solicitate de membrii Bisericii
Comitetul Administrativ Rezident al Institutului de Cercetări Biblice recomandă o procedură prin care un membru al Bisericii să-și poată prezenta punctele de vedere doctrinare și exegetice „fraților cu experiență”, pentru a primi sfat în armonie cu observația Spiritului Profetic din Mărturii, vol. 5, p. 293 și Sfaturi pentru scriitori și editori, pp. 43-51.
Obiective
Aceste proceduri sunt menite să ajute la realizarea următoarelor obiective:
1. Să demonstreze că Biserica salută ocazia de a examina „lumina nouă”.
2. Să asigure fiecărui membru al Bisericii dreptul, canalele și asigurarea unei rapidități rezonabile în aducerea opiniilor sale înaintea Bisericii pentru considerare.
3. Să stabilească limite rezonabile cu privire la posibilitatea ca problemele minore să atragă atenția majoră a Bisericii.
4. Să demonstreze încredere în înțelepciunea pe care Dumnezeu o revarsă asupra tuturor nivelurilor organizației Bisericii.
Proceduri
1. Un membru al Bisericii, care dorește să prezinte Bisericii punctele de vedere personale, este invitat să le revizuiască împreună cu biserica locală sau cu pastorul de district. Dacă pastorul sau membrul simt nevoia unei consultări mai largi, pastorul va transmite prezentarea scrisă a membrului către președintele de conferință sau de misiune. (În cazul persoanelor angajate într-o instituție confesională, transmiterea ar putea fi bine făcută de către șeful instituției.)
2. Președintele de conferință sau de misiune se poate ocupa de el însuși, cu condiția ca acesta să fie pe placul membrilor Bisericii, sau va aranja să încredințeze problema unui comitet ad-hoc, format din cercetători biblici cu experiență (și să ne amintim că în instituțiile noastre de învățământ ne stau la dispoziție teologi pregătiți). Problema va fi prezentată membrilor comitetului în formă scrisă, iar o decizie de a-i convoca în calitate de comitet pentru a studia problema sau pentru a-i asculta personal pe membrii Bisericii ar depinde de reacția primită de la cei care au lecturat prezentarea.
3. În cazul în care pașii anteriori nu reușesc să-l satisfacă pe membrul care își prezintă opiniile sau pe frații care trebuie să-și exprime părerea, el sau ei vor solicita președintelui conferinței să raporteze președintelui de uniune problema, pentru o considerare asemănătoare la nivelul uniunii. (Sfătuindu-se cu președintele uniunii, președintele conferinței ar putea contopi pașii 2 și 3, ducând de la început problema la nivelul uniunii).
4. În funcție de implicarea și seriozitatea punctelor de vedere prezentate și de satisfacția celor implicați în audieri până la acest punct, președintele uniunii, la rândul său, poate transmite problema mai departe, președintelui diviziunii, pentru o considerare asemănătoare.
5. Numai după finalizarea acestor pași în acest proces, președintele diviziunii va supune Conferinței Generale problema, și anume Institutului de Cercetări Biblice. În astfel de cazuri, atât prezentările scrise ale membrilor, cât și concluziile și recomandările din partea grupurilor de studiu de la diferite niveluri, vor fi transmise directorului Institutului de Cercetări Biblice al Conferinței Generale.
6. Comitetul Administrativ Rezident al Institutului de Cercetări Biblice va considera problema și va hotărî dacă și în ce mod ar trebui să implice pe toți membrii Institutului de Cercetări Biblice.
7. Institutul de Cercetări Biblice va prezenta concluziile, Conciliului Administrativ al Președintelui Conferinței Generale, care va stabili dacă va trimite rezultatele Comitetului Conferinței Generale. În ambele cazuri, va exista un raport către toți cei care au fost preocupați anterior de prezentarea și audierea problemei.
8. Ca dovadă de bună-credință, membrul Bisericii care a înmânat prezentarea scrisă și toți cei care îl audiază în timpul procedurilor sunt rugați să se abțină de la orice discuții publice cu privire la punctele în cauză, fie în ceea ce privește fondul sau procedura, fie oral, fie în scris. Comitetelor și membrilor Bisericii li se solicită în acest timp să se abțină de la publicarea, circulația sau provocarea publicării sau difuzării oricăror documente referitoare la punctele în cauză sau la cererea de audiere.
9. Un membru care, fără să cunoască procedurile de mai sus, și-a publicat punctele de vedere, va avea dreptul să își prezinte punctele de vedere, așa cum se prevede în cele de mai sus, pentru examinarea corectă a situației sale și a punctelor sale de vedere.
10. Un membru exclus, care dorește să prezinte Bisericii punctele sale de vedere, este sfătuit mai întâi să își exercite dreptul de a face apel la reintegrare, așa cum este subliniat în Manualul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea (ediția din 1971, pp. 70, 241, 242). La reintegrare, el va urma procedurile descrise mai sus. Excepții de la prevederile acestui paragraf ar fi făcute la discreția organizației la care se face apel și s-ar baza pe fondul cauzei.
11. După finalizarea oricărui pas în procedurile descrise mai sus, membrul Bisericii care a venit cu prezentarea are dreptul de a face apel la o revizuire a cazului de către următorul nivel al organizației Bisericii. Înainte de a face un astfel de apel, i se cere să ia în considerare cu rugăciune sfatul dat în Sfaturi pentru editori, 43-51.
Citate EGW despre atitudinea față de lumina nouă
Eliminați prejudecățile — Atunci când va fi prezentată o doctrină cu care nu suntem în primă fază de acord, ar trebui să alergăm la Cuvântul lui Dumnezeu, și căutându-l pe Dumnezeu în rugăciune, să împiedicăm orice tentativă a inamicului de a strecura prejudecata și suspiciunea în mijlocul nostru. Nu trebuie să dăm dovadă niciodată de spiritul care i-a stârnit pe preoți și conducători împotriva Răscumpărătorului lumii. Ei se plângeau de faptul că el tulbura liniștea publică și ar fi dorit să nu-i mai deranjeze pentru că producea nedumerire și neînțelegere. Domnul ne va lumina pentru a ne da seama de atitudinea de care dăm dovadă. Nu trebuie să ne înșelăm singuri. {SE 43.1}
În 1844, când apărea ceva ce nu înțelegeam, îngenuncheam și-L rugam pe Dumnezeu să ne ajute să adoptăm poziția corectă. De abia atunci puteam să ajungem la o înțelegere corectă a noului lucru și să-l putem distinge clar. Nu se punea problema neînțelegerilor, dușmăniei, bănuielii sau a judecării eronate între frați. Dacă ne-am fi dat seama de la început de caracterul diavolesc al intoleranței ne-am fi propus să nu avem nimic de-a face cu această atitudine. — Gospel Workers, 301, 302 (1915). {SE 43.2}
Testul la care trebuie să fie supusă noua lumină — Frații ar trebui să fie dispuși să cerceteze în modul cel mai imparțial posibil fiecare învățătură care produce controverse. Dacă un frate învață greșit, cei care se află în poziții de conducere ar trebui să fie conștienți de acest lucru, iar dacă învață adevărul ar trebui să ia poziție de partea sa. Toți ar trebui să avem cunoștință despre lucrurile care se învață în mijlocul nostru; pentru că, dacă acesta este adevărul, atunci avem nevoie de el. Noi toți suntem responsabili în fața lui Dumnezeu să cunoaștem ceea ce El ne trimite. El ne-a învățat cum să cercetăm fiecare doctrină. „La lege și la mărturie, căci dacă nu vor vorbi așa nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” Dacă noua lumină trece de acest test, nu trebuie să refuzăm să o acceptăm pentru simplul fapt că nu se potrivește cu ideile noastre dinainte. — Gospel Workers, 300, 301. {SE 43.3}
Cercetarea noilor păreri — Adevărul este veșnic, iar confruntarea sa cu adevărul doar îi va evidenția puterea. Nimeni nu trebuie să refuze să studieze Scriptura cu aceia care — avem motive să credem — vor să cunoască adevărul la fel cum vrem și noi. Să presupunem că un frate are o părerea diferită de a mea și el vine la mine și-mi propune să studiem împreună Biblia pentru acel subiect specific; mă voi ridica eu, plin de prejudecăți și-i voi condamna felul de a gândi, fără a-i acorda șansa unei examinări corecte? {SE 44.1}
Singura variantă corectă din punctul de vedere al creștinismului ar fi să ne așezăm și să cercetăm subiectul respectiv în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, care arată adevărul și descoperă minciuna. Batjocura nu va slăbi nicicum poziția lui, în caz că ar fi falsă, și nici nu va întări poziția mea, în caz că ar fi adevărată. Dacă stâlpi credinței noastre nu trec testul unei cercetări, ar fi cazul să ne gândim serios la lucrul acesta. Hristos a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit; este foarte important pentru noi ca să nu urmăm același drum, refuzând lumina care coboară din cer. {SE 44.2}
Noi trebuie să studiem adevărul în mod personal. Nu trebuie să ne încredem în judecata nimănui ca substitut al gândirii proprii. Indiferent de persoană și de funcție nu trebuie să privim la nimeni ca fiind un etalon perfect pentru noi. Trebuie să ne sfătuim împreună și să fim supuși unii altora; dar în același timp noi trebuie să ne punem în funcțiune capacitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu de a învăța adevărul. Fiecare trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu pentru a primi călăuzire divină. Fiecare trebuie să lucreze în mod personal la dezvoltarea caracterului său pentru a rezista încercării din ziua lui Dumnezeu. Nu trebuie să devenim rigizi în gândire, având impresia că nimeni nu ar trebui să se amestece în modul nostru de a raționa. {SE 45.1}
Lumina să nu fi fost descoperită doar la unu sau doi oameni — Dumnezeu nu a ales câte un om pe ici pe colo ca fiind singurii care erau demni de a primi adevărul, ignorând poporul Său. El nu-i dă unui om o lumină nouă contrară credinței deja stabilite a trupului. Cu prilejul fiecărei reforme s-au ridicat oameni care au pretins acest lucru. Pavel avertiza biserica din timpul său scriindu-i: „ … și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase ca să tragă pe ucenici de partea lor.” (Faptele Apostolilor 20, 30). Cei care produc cel mai mare rău pentru poporul lui Dumnezeu sunt chiar aceia care ies din mijlocul lui „vorbind lucruri stricăcioase.” Prin ei, calea adevărului este vorbită de rău. {SE 45.2}
Nimeni să nu-și închipuie despre sine că este mai mult decât frații săi destinatarul unei lumini speciale din partea lui Dumnezeu. Ni s-a arătat că Hristos locuiește în poporul Său; iar credincioșii sunt „zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. și prin EL și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu prin Duhul.” (Efeseni 2, 20-22). „Vă sfătuiesc eu,” zice Pavel, „cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste, și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.” (Efeseni 4, 1-6). {SE 45.3}
Feriți-vă de probleme de natură secundară — Ceea ce fratele D. prezintă ca fiind lumină este aparent inofensiv și nu pare că cineva ar putea avea de suferit de pe urma ei. Dar, fraților, este unealta lui Satana, este vârful lui de lance. Mereu și mereu el a încercat lucrul acesta. O idee nouă și originală care nu pare să vină în conflict cu adevărul este acceptată de o persoană oarecare, iar acesta va vorbi într-un mod insistent despre ea până când ea va părea plină de importanță și frumusețe pentru că Satana poate să o facă să pară astfel. În cele din urmă această idee va deveni subiectul care atrage atenția tuturor, singura idee măreață în jurul căreia gravitează toate lucrurile. Astfel adevărul va fi dezrădăcinat din inimile oamenilor. {SE 46.1}
De îndată ce aceste idei greșite vor încolți în mintea fratelui D. el va începe să-și piardă credința și să pună la îndoială lucrarea Duhului Sfânt care s-a manifestat printre noi atâția ani. El nu este omul acela care să se bucure de ideile sale fără a le împărtăși și celorlalți. De aceea ar fi foarte neînțelept să i se acorde influența care i-ar permite să-i zdruncine și pe alții de la credința lor. Pe această cale Satana va strecura erori care vor îndepărta atenția multora de la importanța pe care adevărul o deține în timpul acesta. Fraților, ca un ambasador al lui Hristos, vă avertizez să vă feriți de astfel de probleme de natură secundară, care tind să îndepărteze mințile de la adevăr. Niciodată eroarea nu a fost inofensivă. Ea nu produce niciodată sfințire ci doar confuzie și dezbinare. Ea va fi întotdeauna periculoasă. Satana are o mare putere asupra minților care nu sunt destul de întărite prin rugăciune și ancorate de adevărurile Bibliei. {SE 46.2}
Noua lumină să fie supusă spre examinare fraților cu experiență — Foarte multe ispite deghizate îi pasc pe cei care au lumina adevărului; vom fi în siguranță doar dacă înainte de a primi vreo doctrină nouă sau interpretare nouă a Scripturii, ele vor fi examinate de frații cu experiență. Să punem aceste probleme înaintea lor cu o atitudine umilă în rugăciune perseverentă și o dispoziție de a învăța. Dacă ei nu văd nici o lumină în ele, aveți încredere în sfatul lor; pentru că „biruința vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbe 4, 11) — Testimonies for the Church 5:291-293 (1885). {SE 47.1}
Subiecte neconcludente — Sfatul pe care-l dau fraților și surorilor este să nu se depărteze niciodată de instrucțiunile care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu. Stăruiți asupra adevărurilor valoroase ale Scripturii. Numai astfel veți putea deveni una în Hristos. Timpul este prea prețios pentru a-l pierde discutând despre omorârea insectelor. Hristos nu va dat această sarcină. „Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?” În comparație cu adevărurile pentru aceste zile din urmă, problemele de natură secundară care apar sunt ca lemnul, fânul și trestia. A predica din Cuvântul lui Dumnezeu despre astfel de chestiuni nu înseamnă a predica Evanghelia. Cei care fac acest lucru își preocupă mintea cu tot felul de argumentații fără substanță pe care Satana le ridică pentru a îndepărta mințile oamenilor de adevărurile care privesc destinul lor veșnic. Ei nu-și pot susține supozițiile cu afirmațiile lui Hristos. {SE 47.2}
Nu pierdeți timpul, discutând despre astfel de lucruri. Dacă vă întrebați ce ar trebui să învățați sau despre subiectele cu care trebuie să vă preocupați mințile, orientați-vă cu încredere spre cuvintele marelui Învățător și urmați-I instrucțiunile. {SE 48.1}
Din toate părțile vor apărea învățături greșite, care nu-și trag autoritatea din Cuvântul lui Dumnezeu, iar cei slabi vor considera aceste teorii ca fiind adevărul care dă înțelepciune. Dar ele nu au nici o valoare. Cu toate acestea, pentru că s-au mulțumit cu o hrană nesatisfăcătoare, religia multora dintre membrii bisericii a devenit bolnăvicioasă, neatrăgătoare. De ce să nu ne bucurăm de o adevărată experiență de viață, acceptând în schimb aceste povești fără încărcătură ca niște subiecte care merită atenția noastră? Timpul poporului lui Dumnezeu este prea prețios pentru a fi risipit cu chestiuni frivole și fără un scop precis, care nu au nici o însemnătate în ceea ce privește cerințele lui Dumnezeu. — Preach the Word, 10 (1901). {SE 48.2}
Chestiuni care nu sunt necesare în ceea ce privește credința — Multe dintre întrebările pe care și le pun unii nu sunt necesare pentru perfecționarea credinței. Timpul este prea prețios pentru a-l aloca acestor chestiuni. Multe lucruri depășesc puterea noastră de a înțelege și trebuie să acceptăm unele adevăruri care se află în afara puterii noastre de a raționa și pe care nu le putem explica. Ele ne sunt relevate ca fiind cuvintele Dumnezeului celui Nemărginit pe care trebuie să le acceptăm așa cum sunt. Cu toate că fiecare cercetător înzestrat trebuie să studieze adevărul în Isus Hristos, există unele lucruri care nu sunt încă atât de simple, afirmații pe care mintea umană nu le poate cuprinde și explica, fără a putea fi procesate și explicate în felul pământean de a gândi și care nu se vor dovedi a fi o mireasmă de viață spre viață. {SE 48.3}
Însă fiecare adevăr care este esențial pentru viața religioasă practică, care are legătură cu mântuirea sufletului, este afirmat într-un mod foarte clar și sigur. — Preach the Word, 6, 7 (1901). {SE 49.1}
O unealtă a dușmanului — În timp ce ne rugăm pentru a fi luminați de Dumnezeu, trebuie să fim foarte atenți la felul în care vom primi tot ceea ce vine la noi sub denumirea de lumină nouă. Trebuie să fim foarte grijulii, ca nu cumva în virtutea faptului că vrem să aflăm adevăruri noi, să fim înșelați de Satana, să ne îndepărtăm mintea de la Hristos și adevărurile date special pentru timpul acesta. Mi s-a arătat că dușmanul îi conduce pe unii să-și îndrepte atenția spre subiecte obscure sau neimportante, lucruri care nu au fost descoperite pe deplin, sau care nu sunt esențiale pentru mântuirea noastră, și că acest lucru este o adevărată unealtă a lucrării sale. Aceste lucruri devin tema consumatoare de energie, „adevărul prezent”, când de fapt toate investigațiile și presupunerile fac lucrurile mai obscure decât erau până atunci, producând confuzie în mințile acelora care ar trebui să umble după unitatea pe care o dă sfințirea în adevăr. — Preach the Word, 4 (1901). {SE 49.2}
„Noua credință” care zdruncină încrederea — Satana speră să amestece rămășița poporului lui Dumnezeu în dezastrul general care va fi adus asupra planetei. Hotărârea și eforturile sale de a-i spulbera vor deveni din ce în ce mai mari pe măsură ce venirea lui Hristos este tot mai aproape. Se vor ridica bărbați și femei care vor pretinde că au o lumină sau o descoperire nouă, tinzând să zdruncine credința în vechile pietre de hotar. {SE 49.3}
Deși doctrinele pe care le promovează ei nu au trecut testul Cuvântului lui Dumnezeu, multe suflete vor fi înșelate. Învățături false vor fi răspândite și unii vor cădea în această cursă. Ei vor auzi aceste zvonuri și le vor repeta la rândul lor, cu toții legându-se astfel de arhiamăgitorul. Cu toate că această atitudine nu va fi manifestată întotdeauna ca o opoziție directă față de soliile lui Dumnezeu, o necredință puternică se va manifesta în multe feluri. Fiecare rostire a unei afirmații incorecte alimentează și întărește această necredință, multe suflete fiind astfel conduse în direcția greșită. — Testimonies for the Church 5:295, 296 (1885). {SE 50.1}
Atitudinea ce trebuie manifestată față de cei care pretind că au o lumină nouă — Ancorați-vă puternic de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că adevărurile ei sfinte au puterea de a curăța, înnobila și sfinți sufletele. Trebuie să susțineți adevărul și să-l învățați exact așa cum este în Isus Hristos, pentru că altfel nu va avea nici o valoare pentru voi. Din punctul de vedere al adevărului lui Dumnezeu, considerați opiniile și ideile omenești ca fiind exact ceea ce sunt în ochii lui Dumnezeu — adică o nebunie…. {SE 50.2}
În cazul în care un frate nu va fi de acord cu voi în anumite aspecte ale adevărului, va fi o adevărată înjosire să-l ironizați, făcându-l să pară cum nu este; nu-i răstălmăciți cuvintele, ridiculizându-le; nu-i interpretați greșit cuvintele, distorsionând semnificația inițială. Acesta nu este un lucru demn de laudă. Nu-l etichetați în fața altora ca eretic, dacă nu ați cercetat împreună opiniile sale, luând text cu text din Biblie pentru ca în spiritul lui Hristos să-i arătați care este adevărul. Tu de fapt nu cunoști cu exactitate de ce crede el așa și nici nu-ți poți defini clar poziția pe care stai tu. Ia Biblia și cu umilință evaluează fiecare dintre argumentele sale, arătându-i din Scriptură dacă este greșit. Dacă vei face lucrul acesta fără să ai resentimente față de ele, te vei achita corect de datoria ta, datorie pe care o are fiecare slujitor al lui Isus Hristos. — Scrisoarea 21, 1888. {SE 50.3}
Ascultați înainte de a da verdicte — Atunci când o lumină nouă este prezentată Bisericii, o atitudine refractară față de aceasta ar fi foarte periculoasă. Refuzul de a asculta din cauza unor prejudecăți oarecare față de solie sau de vorbitor, nu va prezenta deloc circumstanțe atenuante în fața lui Dumnezeu. A eticheta înainte de a asculta sau înțelege nu va face cinste nimănui în fața celora care sunt cercetători onești ai adevărului. Și este chiar o adevărată nebunie să vorbești cu dispreț față de aceia pe care Dumnezeu i-a trimis cu solia adevărului. Tinerii care doresc să devină lucrători pentru cauza lui Dumnezeu, trebuie să învețe calea Domnului și să trăiască cu fiecare cuvânt care iese din gura Sa. Să nu creadă că le-a fost descoperit tot adevărul și că Cel Nemărginit nu are ce lumină să mai descopere poporului Său. Încăpățânându-se să creadă că le-a fost descoperit tot adevărul, se vor pune în pericolul de a respinge valoroasele nestemate ale adevărului care vor fi descoperite atunci când oamenii își vor îndrepta atenția către cercetarea bogatelor mine ale Cuvântului lui Dumnezeu. — Counsels on Sabbath School Work, 32, 33 (1892). {SE 51.1}
Comentarii recente în articole