Marinel: As dori sa stiu care sunt pasarile din tara noastra care sunt necurate si nu trebuie mancate. In Lev. 11 spune „si de tot ce tine de neamul lor”. As dori sa stiu parerea duneavoastra. Va multumesc.”
Dragă Marinel, îţi trimit o listă scurtă cu două traduceri diferite, ca să vezi că traducerea unor termeni este mai dificilă, deoarece este un pasaj ebraic foarte vechi, cu termeni care nu mai erau înţeleşi foarte bine când s-au făcut primele traduceri în greacă, latină, aramaică etc. Traducerea este în unele cazuri tentativă. Care dintre aceste păsări există la noi, e mai greu de spus, fiindcă aici este vorba de varietăţi regionale. Un ornitolog român ţi-ar putea răspunde. Sau s-ar putea căuta pe google. De exemplu, întreabă în acest forum ornitologic.
Mai jos în tabel, am combinat cele două liste de păsări necomestibile (en-kosher) după Tora (Leviticul 11 şi Deuteronom 14). Listele sunt aproape identice şi de regulă, păsările sunt menţionate în aceeaşi ordine. Toate sunt păsări de pradă şi adesea se subliniază „cu toate soiurile lui”. Singura excepţie este liliacul, pus ultimul pe listă, numai în Deuteronom. Deşi nu este o pasăre, este clasificat aici din cauză că este o zburătoare (fiinţă înaripată). Se poate observa că termenii ebraici se potrivesc uneori cu mai multe varietăţi cunoscute de noi, alteori denumesc o varietate specifică. Dar atât vechile traduceri, cât şi lexicoanele moderne bazate pe cercetări mai ample, prezintă mari incertitudini cu privire la identificarea exactă a păsării. Termenii aceştia sunt extrem de vechi şi sensul exact era pierdut deja acum 2100 de ani. Lista cuprinde păsări care existau atunci în Orientul Apropiat, ele nu mai există neapărat toate şi astăzi în acele locuri. Și nu toate păsările din lume sunt aici discutate. De exemplu: pinguinul, pasărea-paradisului, moa, colibri, albatrosul, papagalul etc., nu sunt menționate, deoarece nici nu erau cunoscute de Israel.
(Lv 11+ Dt 14)
|
***
|
TRADUCERE | ||
Termenul ebraic
|
Transliterare |
După lexicoane / dicționare de specialitate
|
Greacă
|
Latină
|
נשר
|
néşer
|
vultur (pajură, acvilă, vultur-grifon)
|
acvilă
|
acvilă
|
פרס
|
péres
|
vultur bărbos /negru (zăgan)? vultur de mare?
|
zgripţor
|
zgripţor
|
עזניה
|
‘ozniyyá
|
vultur pleşuv ? de mare?
|
vultur de mare
|
vultur de mare
|
דאה
|
da’á
|
uliu cenuşiu, erete, gaie
|
vultur pleşuv
|
uliu
|
/ ראה
|
/ ra’á
|
uliu roşu,
|
vultur pleşuv
|
ixon
|
איה למינה
|
’ayyá,
|
şoim
|
uliu
|
vultur
|
דיה למינה*
|
dayyá
|
răpitoare ? (preferă ruinele)
|
–
|
şoim
|
כל ערב למינו
|
‘orév
|
corb, cioară, croncan
|
corb etc.
|
corb etc
|
בת־יענה
|
bath-ya‘ná
|
struţ? soi de bufniţă?
|
struţ
|
struţ
|
תחמס
|
tahhmás
|
bufniţă? cucuvea? şoim de noapte? rândunică?
|
bufniţă
|
bufniţă
|
שחף
|
şáhhaf
|
pescăruş? liliac?
|
cormoran
|
cormoran
|
נץ למינהו
|
néţ
|
şoimuleţ, vindereu, uliul vrăbiilor
|
–
|
coroi
|
כוס
|
kos
|
ciovică, ciuf, huhurez, cucuvea de ruine
|
stârc, bâtlan, ceaur
|
bufniţă
|
שלך *
|
şalách
|
cormoran?
|
pescăruş
|
cufundar
|
ינשוף
|
yanşūf
|
ibis? soi de bufniţă? prigorie?
|
lebădă
|
lebădă
|
תנשמת
|
tinşémet
|
cucuvea (albă?) ibis? găinuşă de apă? pelican?
|
ibis ? găinuşă de apă?
|
ibis ? lebădă?
|
קאת
|
qa’at
|
bufniţă mică ? stăncuţă? pelican?
|
pescăruş? pelican?
|
scufundaci
|
רחם / רחמה
|
rahhám(á),
|
hoitar, vultur egiptean
|
şoim ? pupăză ? lebădă ?
|
lebădă
|
חסידה
|
hhasidá
|
barză, cocostârc, stârc, bâtlan
|
stârc
|
stârc, gâtlan
|
אנפה למינה
|
’anafá
|
fluierar? ploier? cormoran?
|
ploier mare
|
ploier mare
|
דוכיפת
|
duchipat
|
pupăză
|
pupăză
|
pupăză
|
עטלף
|
’ataléf
|
liliac
|
liliac
|
liliac
|
Este inutil să se punem întrebări cu privire la raţă, gâscă și tot neamul lor, când de fapt nici lebăda nu este aici interzisă în mod clar. Doar unii traducători care au trăit cu aproape 2000 de ani mai târziu decât Moise au crezut că este vorba de lebădă. Nu o vom mânca, mai degrabă din alte motive, dar nu neapărat pentru că ar fi spurcată. La fel și cu rața sau gâsca, doar când numai avem altceva de mâncat, sau o dată la un deceniu, la o sărbătoare. Că gâsca și rața ar fi din neamul lebedei și că Leviticul 11 ar interzice consumarea lor este o întrebare care pune mult accent pe caracterul superstițios al subiectului și deloc nu observă adevărata motivație a lui Dumnezeu: dorința de a avea un popor sfânt, mai curat și mai sănătos la trup (3Ioan 1:2; 1Cor. 6:19). Din acest punct de vedere, ar trebui să știm că lista vietăților curate din Lev. 11 este o îngăduință „din cauza împietririi inimii – dar la început nu a fost așa” (cf. Mt. 19:8). Gâsca și rața se înrudesc astfel mai degrabă cu prepelițele (de asemenea curate) din Numeri 11, un cadou divin care a venit la pachet cu moartea (1Cor 10:5-6).
(Niciodată conducerea mondială a Bisericii nu s-a preocupat de subiectul gâştelor şi raţelor. Este un subiect specific românesc, deşi KJV, Biblia clasică a popoarelor de limbă engleză traduce cu „swan” / lebădă, ca şi Cornilescu).
Cât despre amatorii de grăsime curată, ar trebui să știe că aceasta avea o soartă asemăntoare cu a sângelui în Israel. Grăsimea era toată dată Domnului (Lev. 3:16-17; 7:25; 17:6; Ez. 44:15). Acum, când nu mai aducem jertfe, grăsimea ar trebui dată dracului*, fiindcă sigur este dăunătoare.
Domnule profesor,
Ma aflu intr’o mare dilema, si speram ca D’voastra sa ma indrumati, cu experienta si cunostintele pe care le detineti, in directia corecta.
Deci: vreau sa trec la veganism. RAW vegan mai precis. Din cate stiu, Isus a dat multimilor, intr’una dintre minunile pe care le’a infaptuit, sa manance pesti. Nu stim insa cum i’au consumat multimile: prajiti sau cruzi?
Va multumesc anticipat.
Stimate Domnule Mizi, la vârsta Dv. culturală ar trebui să știți că evreii nu mâncau carne crudă. Iisus le-a dat apostolilor pește fript, nici prăjit, nici crud (Ioan 21:9-14). În cazul minunii înmulţirii celor cinci turte de orz şi a celor doi peşti (Ioan 6:9-11) situaţia este asemănătoare. Iisus a înmulţit peştii care erau acolo de mâncare (un copil îşi oferise pachetul pe care i-l dăduse maică-sa). Şi cu siguranţă că peştii fuseseră deja fripţi, după obicei.
@corand
Nu m-am interesat ce fel de peşte este. Nu am mâncat niciodată, dar nu pentru că ar fi necurat. Ar fi bine să întrebi pe Dr. Constantin Dinu. Sau să cauţi pe internet. Dacă e vorba de peşte cu solzi, potrivit Leviticului 11 se mănâncă.
Legat de acelasi subiect: dintre pesti, macroul se mananca sau nu?
Daniel71
Ai dreptate, dar întrucât Biblia vorbeşte şi despre îngăduinţa lui Dumnezeu (în Lev 11 etc), ceea ce are sens chiar pentru un vegetarian, fiindcă şi un vegetarian poate ajunge în situaţii în care, în mod legitim va trebui să folosească ceva carne, este bine să ştim şi care sunt limitele acestei îngăduinţe. Eu sunt vegetarian. Dar ar fi nedrept să spun că gâsca sau raţa sunt necurate, pe baza unei presupuse „lebede” din traducerea lui Ieronim sau a lui Cornilescu. Orice exagerare dă ocazie ispititorului să creeze diversiuni.
În concluzie, să nu-i dăm ocazie.
Să fii iubit!
Daca pot sa dau si eu cu parerea…
In primul rand problema de fond este necunoasterea vointei lui Dumnezeu.Nu cea de dupa pacat,ci cea de dinainte.Argumentul este simplu.D-zeu a stiut ce nevoie are organismul uman pt o dezvoltare sanatoasa,si in consecinta a randuit hrana potrivita.100% vegetariana.Pacatul insa a combinat ce a combinat si in consecinta,a trebuit sa intervina in mod drastic.potopul si toata consecintele lui.Astazi ne aflam intr-o stare de fapt fortat,si faptul ca ne agatam de concesiile facute de D-zeu,dam dovada ca de fapt ne place aceasta stare de fapt.Daca tindem spre Edenul pierdut,spre Pamantul fagaduit(unde cu siguranta nu va fii nici urma de moarte(deci nici cele ale animalelor,pt carne),atunci deja de acum trebuie sa ne „acomodam”pt viata de acolo.La intrebarile:de ce mananc;-sau de ce nu mananc carne,raspunsul ni-l dam prin faptul de cat de bine am inteles Planul-Voia lui D-zeu,in legatura cu omul in general si cu mine personal in particular.
In rest de acord cu Ovidiu,poate cu o completare in 2 faze.prima tine cont de carnea gata confectionata deja,unde nu prea stii ce bagi in gura:-iar in al doilea rand,dupa ce le cresti in ograda ta,vazand cum creste,ca dupa un timp sa-i iei gatul ca sa iti satisfaci o pofta…nu stiu…restul tine de respectul fata de Viata,fie chiar si a unui necuvantator.
[quote name=”laura”]deci pana la urma mancam sau nu aceasta gasca? indopata sau nu? pt ca fac parte din aceeasi familie atat gasca cat si lebada mai exact Anatidae.[/quote]Domniţă Laura, eu am răspuns clar mai sus. Textul biblic nu vorbeşte nici de gâscă, nici de lebădă. Deci anatidele sunt excluse de pe lista interdicţiilor. Dar sper că n-ai să te duci acum să vânezi pe lacul lebedelor şi după aceea să spui că eu te-am învăţat ! 🙂
În al doilea rând, spuneai că gâsca şi lebăda fac parte din aceeaşi [b]familie[/b]: Anatidae. Biblia însă nu foloseşte limbajul ştiinţfic al taxonomiei actuale. Biblia are un limbaj simplu, popular. Ceea ce Cornilescu a tradus cu „soi” sau „neam” în Geneza 1 sau Leviticul 11, în textul original ebraic este מִן miyn (fel, categorie, speţă, sectă). Clasificările actuale pe specii, genuri, familii, încrengături etc., nu erau cunoscute în antichitate, ci termenul trebuie înţeles într-un sens larg.
deci pana la urma mancam sau nu aceasta gasca? indopata sau nu? pt ca fac parte din aceeasi familie atat gasca cat si lebada mai exact Anatidae.
Ai dreptate, Ovidiu, e mai simplu. Și eu sunt vegetarian. Cred că nu am mâncat trei pui în 50 de ani. Dar să recunoaștem că grila dată de Dunnezeu are importanță practică pentru cei cărora li se adresa. Se pare că oamenii obișnuiau pe atunci să mănânce orice mișca. Nu am auzit ca astăzi să mănânce cineva ciori și vulturi sau bufnițe. Poate în alte țări se mănâncă de toate.
Dar răspunsul meu privea problema din punct de vedere lingvistic, am dorit să arăt că lista mozaică este neclară astăzi și că rața, gâsca și altele pe care unii le consideră necurate, lipsesc aici de pe listă, așa că se poate promova vegetarianismul fără a incrimina pe cei care mănâncă gâște, mai mult sau mai puțin îndopate. Evreii din pustie au pierit în masă nu din cauza vreunei păsări necurate, ci din cauza unor … prepelițe cât se poate de curate…
Citind „Privighetoarea” de Emil Gârleanu – volumul ”Din lumea celor care nu cvântă”, nu m-a determinat să devin vegetarian deși m-a făcut să lăcrimez… Dar mi-am adus aminte de ea, zeci de ani mai târziu, vizitând o fermă industrială de pui, văzând condițiile în care păsările sunt crescute și sacrificate pentru consum… Mirosul, sângele, păsările bolnave soau moarte zâcând pretutindeni, ciugulite de cele vii, tot tabloul, m-a convins pentru totdeauna… Argumentul moral a pălit în fața realității.
Ca vegetarian nu am nevoie de nici un tabel cu ce sa mănânc. Nu e mai sigur?