Marinel: As dori sa stiu care sunt pasarile din tara noastra care sunt necurate si nu trebuie mancate. In Lev. 11 spune „si de tot ce tine de neamul lor”. As dori sa stiu parerea duneavoastra. Va multumesc.”

Dragă Marinel, îţi trimit o listă scurtă cu două traduceri diferite, ca să vezi că traducerea unor termeni este mai dificilă, deoarece este un pasaj ebraic foarte vechi, cu termeni care nu mai erau înţeleşi foarte bine când s-au făcut primele traduceri în greacă, latină, aramaică etc. Traducerea este în unele cazuri tentativă. Care dintre aceste păsări există la noi, e mai greu de spus, fiindcă aici este vorba de varietăţi regionale. Un ornitolog român ţi-ar putea răspunde. Sau s-ar putea căuta pe google. De exemplu, întreabă în acest forum ornitologic.

Mai jos în tabel, am combinat cele două liste de păsări necomestibile (en-kosher) după Tora (Leviticul 11 şi Deuteronom 14). Listele sunt aproape identice şi de regulă, păsările sunt menţionate în aceeaşi ordine. Toate sunt păsări de pradă şi adesea se subliniază „cu toate soiurile lui”. Singura excepţie este liliacul, pus ultimul pe listă, numai în Deuteronom. Deşi nu este o pasăre, este clasificat aici din cauză că este o zburătoare (fiinţă înaripată). Se poate observa că termenii ebraici se potrivesc uneori cu mai multe varietăţi cunoscute de noi, alteori denumesc o varietate specifică. Dar atât vechile traduceri, cât şi lexicoanele moderne bazate pe cercetări mai ample, prezintă mari incertitudini cu privire la identificarea exactă a păsării. Termenii aceştia sunt extrem de vechi şi sensul exact era pierdut deja acum 2100 de ani. Lista cuprinde păsări care existau atunci în Orientul Apropiat, ele nu mai există neapărat toate şi astăzi în acele locuri. Și nu toate păsările din lume sunt aici discutate. De exemplu: pinguinul, pasărea-paradisului, moa, colibri, albatrosul, papagalul etc., nu sunt menționate, deoarece nici nu erau cunoscute de Israel.    

Este inutil să se punem întrebări cu privire la raţă, gâscă și tot neamul lor, când de fapt nici lebăda nu este aici interzisă în mod clar. Doar unii traducători care au trăit cu aproape 2000 de ani mai târziu decât Moise au crezut că este vorba de lebădă. Nu o vom mânca, mai degrabă din alte motive, dar nu neapărat pentru că ar fi spurcată. La fel și cu rața sau gâsca, doar când numai avem altceva de mâncat, sau o dată la un deceniu, la o sărbătoare. Că gâsca și rața ar fi din neamul lebedei și că Leviticul 11 ar interzice consumarea lor este o întrebare care pune mult accent pe caracterul superstițios al subiectului și deloc nu observă adevărata motivație a lui Dumnezeu: dorința de a avea un popor sfânt, mai curat și mai sănătos  la trup (3Ioan 1:2; 1Cor. 6:19). Din acest punct de vedere, ar trebui să știm că lista vietăților curate din Lev. 11 este o îngăduință „din cauza împietririi inimii – dar la început nu a fost așa” (cf. Mt. 19:8). Gâsca și rața se înrudesc astfel mai degrabă cu prepelițele (de asemenea curate) din Numeri 11, un cadou divin care a venit la pachet cu moartea (1Cor 10:5-6).

(Niciodată conducerea mondială a Bisericii nu s-a preocupat de subiectul gâştelor şi raţelor. Este un subiect specific românesc, deşi KJV, Biblia clasică a popoarelor de limbă engleză traduce cu „swan” / lebădă, ca şi Cornilescu).

Cât despre amatorii de grăsime curată, ar trebui să știe că aceasta avea o soartă asemăntoare cu a sângelui în Israel. Grăsimea era toată dată Domnului (Lev. 3:16-17; 7:25; 17:6; Ez. 44:15). Acum, când nu mai aducem jertfe, grăsimea ar trebui dată dracului*, fiindcă sigur este dăunătoare.