octombrie 2024
D L Ma Mi J V S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
4.509
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...

Care Biblie?

Dr. Walter Julius Veith, universitar sudafrican (zoolog), a devenit o personalitate cunoscută la nivel mondial, prin conferințele și cărțile sale religioase specifice. În prezent, servește ca principal vorbitor instituția misionară independentă Amazing Discoveries, cu centrul în Canada. AD publică materiale electronice și cărți, difuzează video prezentările lui Walter Veith și ale asociaților, atât prin satelit, cât și pe internet.

(Walter Veith este etnic german; în germană se pronunță Valtəᴚ Faĭt, iar vorbitorii de engleză îl pronunță Ŭɔ:ltə: Veĭt).  

Seminariile pe teme de evanghelie, stil de viață, sănătate, doctrină și profeție biblică ale lui Walter Veith sunt foarte instructive, și prin această activitate a contribuit la convertirea multora. Este cunoscut în special ca apărător al creaționismului și al mesajului radical protestant al BAZS. Cititorii se pot bucura de prezentările lui Walter Veith pe YouTube. Zeci și sute de prezentări au deja subtitrare în limba română.

Din nefericire însă (și acesta este motivul pentru care scriu acum), Walter Veith este cunoscut și ca promotor al unor teorii conspiraționiste, unele cel puțin discutabile, iar altele cu totul neștiințifice și imaginare. Această coborâre a standardelor în favoarea gustului popular pentru povești excentrice i-au atras critici din partea Institutului de Cercetări Biblice și din alte zone ale organizației BAZS. Voi discuta mai jos teza conspiraționistă a lui Veith despre manuscrisele corecte și manuscrisele false ale Noului Testament.

Walter Veith despre manuscrisele biblice

Dacă cele afirmate de Veith cu privire la transmiterea legitimă a textului biblic ar fi doar chichițe teologice inofensive, nu aș pierde vremea să discut cazul. Dar Veith vine cu acuzații de împrumut, nefondate și hazardate, într-un domeniu în care nu are nicio expertiză. Într-o emisiune recentă, de câteva zile („Which Bible?”), Veith repetă teoria conspiraționistă a transmiterii textului biblic, pentru care a fost criticat mai demult. Nu este încă tradusă în românește, dar una din prezentările mai vechi are subtitrare românească: ”Changing the Word”.  În esență, Veith afirmă următoarele:

  1. Manuscrisele bizantine, care ar proveni din Antiohia și care reprezintă textul tradițional și majoritar al NT, ar fi adevăratele surse, „necorupte”.
  2. Textus Receptus („textul acceptat”) al NT, restabilit de către Erasmus, ar fi fost în exclusivitate la baza traducerilor protestante.  
  3. Valdenzii ar fi avut un rol important în transmiterea textului corect al NT.
  4. Traducerea biblică King James (KJV, KJB, AV), publicată în 1611, ar fi cea mai corectă traducere existentă, deoarece a fost făcută după textul majoritar (Receptus). Eventual New King James Version moștenește această corectitudine.
  5. Traducerile catolice, având surse diferite de textul tradițional grecesc, și fiind făcute de iezuiți, sunt inacceptabile.
  6. Manuscrisele de tip alexandrin (Codex Alexandrinus, Codex Sinaiticus, Codex Vaticanus) ar fi modificate, falsificate – fie în timpul lui Constantin cel Mare, fie în timpurile moderne, ca produse ale iezuiților.
  7. Ca urmare, toate traducerile protestante mai recente ale NT (cum ar fi, de exemplu, NIV – New Internation Version) sunt greșite, falsificate, modificate, pentru că au fost făcute după manuscrise alexandrine, nu după cele bizantine, tradiționale.
  8. Wescott și Hort, care au pus la dispoziție textul grecesc revizuit al NT, ar fi fost niște caractere care nu prezintă încredere.

Originile teoriei lui Walter Veith

Pionierii AZS au folosit traducerea KJV, care era acceptată de majoritatea protestantă de limbă engleză, dar fără a critica alte traduceri. Inițial au folosit KJV cu apocrife, apoi KJV fără apocrife. Când au apărut alte traduceri, chiar și Ellen White a citat din ele, după caz.

Scenariul conspiraționist al transmiterii textului biblic și al traducerilor, pe care îl promovează Veith, are rădăcini mai vechi. Benjamin Wilkinson (1872-1968), un profesor AZS de teologie, a scris în 1930, cartea Our Authorized Bible Vindicated. Wilkinson continua o dispută deja începută în lumea protestantă după 1881, când se publicase o versiune revizuită a NT în engleză, precum și textul grecesc al NT, ediția Westcott-Hort (după manuscrise alexandrine). Cu acea ocazie, autori ca John Burgon, F. C. Cook și F. H. A. Scrivener au sărit în apărarea traducerii KJV și a „Textului Recept” (făcut după manuscrise bizantine). De asemenea, Trinitarian Bible Society care se înființase în Anglia prin separare față de Societatea Biblică pentru Britania și Străinătate, adoptase teoria Textului Recept.  

Benjamin Wilkinson a fost un adept al inspirației verbale, în opoziție cu seniorul W.W. Prescott (1855-1944), care era, fără îndoială, cel mai serios și mai progresist teolog AZS din acea generație. Pentru a-și da cineva cu părerea despre manuscrise și traduceri, ar trebui să fie specializat în domeniul studiilor biblice, să aibă expertiză în limbile biblice, în analiza comparativă a manuscriselor, și să fie un intelectual echilibrat. Teologia AZS nu și-a asumat teoria lui Wilkinson și nu cunosc vreun specialist AZS în domeniul NT care să accepte această teorie.

Totuși, Wilkinson a fost urmat de câțiva autori neadventiști, cum ar fi David O. Fuller (1903-1988), un teolog baptist, care a scris o carte cu numele recentei emisiuni a lui Veith și a fondat o societate cu același nume „Which Bible?”.  În zilele noastre, frații Standish de la Hartland Institute, au scris și publicat cartea Modern Bible Translations Unmasked (1993, 2006), având ca principale surse pe Wilkinson și Fuller. Acestea par să fie sursa cea mai apropiată din care s-a inspirat Walter Veith.

Cât despre acuzațiile împotriva lui Westcott și Hort, că ar fi fost spiritiști, se pare că acești învățați de confesiune anglicană, au fost implicați în oarecare cercetare a teosofiei. De altfel, majoritatea experților, în măsura în care sunt de tradiție creștină, cred în nemurirea naturală a sufletului, adică în vecinătatea spiritismului. Dacă o credință greșită descalifică pe cineva de a avea un rol în cercetarea științifică a manuscriselor sau a limbilor Bibliei, atunci mai toate versiunile și traducerile biblice trebuie să fie contaminate, și anume cu prioritate manuscrisele bizantine.

Când în 1987 am fost operat la ochi de un renumit chirurg, am fost foarte scandalizat că omul a înjurat furios prestația unui asistent, în timp ce mă opera. Era un chirurg evreu nereligios și afemeiat. Dar operația a fost foarte bine făcută. Am avut cândva un coleg de serviciu care era foarte bețiv. Dar era foarte bun sudor și avea mare spor la lucru când era beat. Exemplele se pot multiplica. Nu există o legătură imediată între păcatoșenia și expertiza cuiva. Răsăritenii au fost mai buni postitori, dar mai slabi în filologia și lingvistica biblică.

Sunt corecte afirmațiile lui Veith despre manuscrise?

Cititorii interesați, pot urmări în En.Wikipedia și în surse profesionale de pe internet categoriile de manuscrise ale NT și istoria descoperirii fiecărui manuscris de importanță cardinală. Există date mai mult decât suficiente despre felul în care s-a păstrat sau descoperit manuscrisele cele mai vechi, care sunt preferate de majoritatea bibliștilor, indiferent de confesiune, dar sunt pe nedrept blamate de Walter Veith și de alți conspiraționiști ai Bibliei:

§  Codex Vaticanus (scris c. 325; existent pe la 1400 în Biblioteca Vaticană; studiat din sec. XIX; păstrat la Biblioteca Vaticana).

§  Codex Sinaiticus (scris în c. 350; descoperit fragmentar în 1844, 1907, 1908, 1911, 1982, la Mânăstirea Sf. Ecaterina, în Sinai; studiat din sec. XIX; păstrat la British Library).

§  Codex Alexandrinus (scris în sec. V; adus din Alexandria la Constantinopol de Kiril Lukaris, sec. XVII, achiziționat de Charles I al Angliei; studiat din sec. XVII; păstrat la British Library).

Iată câteva exemple comparative între texte NT din Mss alexandrine străvechi, în comparație cu cele bizantine, majoritare, care sunt ceva mai umflate, prin interpolări:

Comparați și întrebați-vă, ce este mai simplu de presupus: Omisiuni voite sau accidentale pe coloana stângă, sau adaosuri pioase / explicative pe coloana dreaptă?

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.