martie 2024
D L Ma Mi J V S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
566
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/CONFESIONAL/Judecata și Sanctuarul/Când a intrat Iisus în Locul Preasfânt?

Când a intrat Iisus în Locul Preasfânt?

Este sanctuarul ceresc după modelul mozaic, cu două încăperi și perdele sau ziduri de separare? A intrat Iisus în Sfânta Sfintelor sanctuarului ceresc „odată pentru totdeauna” în 1844? A intrat de mai multe ori? Sau are acces permanent? Unde a intrat El când S-a înălțat și ce impact are acest fapt asupra doctrinei noastre?

Acesta nu este un adevărat articol, nu se urmărește un răspuns complet la întrebarea din titlu. Dar cercetătorul interesat de detaliile doctrinei sanctuarului ceresc, specifică și unică în adventism, indiferent de orientarea sa teologică, ar trebui să țină seama și de următoarele afirmații ale E. G. White:

„Purtând natura omenească, El S-a înălțat la cer, triumfător și victorios. El a stropit sângele ispășirii pe scaunul îndurării (capacul ispășirii)…. El a dus sângele ispășirii în Sfânta Sfintelor.“ Ellen G. White, Youth Instructor, July 25, 1901;  Signs of the Times, April 19, 1905.”

„După cum în serviciul tipic (ceremonial), marele preot își lăsa deoparte veșmintele pontificale și oficia în roba albă de in ca a unui preot de rând, la fel Christos Și-a pus deoparte veșmintele regale, S-a îmbrăcat cu natura umană și a oferit jertfa, El Însuși fiind atât preotul, cât și victima. După cum marele preot, după ce își îndeplinea slujba în Sfânta Sfintelor, ieșea afară la adunarea care aștepta, îmbrăcat în veșmintele lui pontificale, la fel Christos va veni a doua oară.” Ellen G. White, Acts of the Apostles, p. 33 (1911); From Trials to Triumph, p. 19.

„Christos a venit să demoleze orice zid de despărțire,  să deschidă orice încăpere a templului .” E. G. White Christ’s Object Lessons, p. 386 (1900).

„Totul este spaimă și confuzie. Preotul este gata să junghie victima; dar cuțitul îi cade din mâna lipsită de putere și mielul scapă. Tipul s-a întâlnit cu antitipul în moartea Fiului lui Dumnezeu. Marea jertfă a fost adusă. Accesul în Sfânta Sfintelor este deschis. ‘O cale nouă și vie’ e pregătită pentru toți. Omenirea păcătoasă și întristată nu mai trebuie să aștepte intrarea marelui preot. De acum înainte Mântuitorul urma să oficieze că preot și avocat în cerul cerurilor. Era ca și cum o voce vie ar fi vorbit închinătorilor: ‘Acum s-a pus capăt tuturor jertfelor și ofrandelor pentru păcat. Fiul lui Dumnezeu a venit după Cuvântul Său: « Iată, Eu vin (în sulul Cărții este scris despre Mine) ca să fac voia Ta, Dumnezeule.» ‘Cu sângele Său’ El a intrat ‘odată [pentru totdeauna] în  Locul [Prea]sfânt, după cee a obținut o răscumpărare veșnică pentru noi.’” Evrei 10:7; 9:12. E. G. White, Desire of Ages, p. 257 (1898).

6 Comentarii

  1. Dorinel 23/12/2015 at 1:24 - Reply

    Poate parea copilareasca viziunea mea cu privire la sanctuarul din cer dar eu asa am inteles, pentru moment. Pentru ce ar avea nevoie un loc sfant, plin de slava si prezenta lui Dumnezeu cum este cerul de o perdea care sa il separe de un loc si mai sfant cum era Sfanta Sfintelor? Eu cred in simbolistica lucrurilor si anume ca aici pe pamant s-a varsat sangele Mielului, iar acum Marele Preot a urcat la cer in locul prea sfant, poporul a ramas in asteptare, cu ochii dupa semnele care prevestesc sfarsitul lucrarii Marelui Preot (asa cum ascultau evreii sunetele de clopotel de la hainele preotului), dupa ce sangele jerfei va fi prezentat si va ispasi pe popor Marele Preot se va intoarce. Perdeaua de separare este tocmai ceea ce separa pamantul de cer. Aceasta perdea va fi data la oparte pentru totdeauna cand Rascumparatorul se va intoarce. Eu nu na astept sa intelegem pe deplin anumite lucruri si simboluri, le vom intelege la timpul ingaduit. Si Daniel a vazut cu ochii lui multe lucruri di tot nu intelegea, avea nevoie de talcuire.

  2. Florin Lăiu 08/12/2015 at 3:03 - Reply

    Şi eu sunt curios. Cum interpretezi această viziune pe care ai citat-o?

    • Curiosul 08/12/2015 at 23:21 - Reply

      Momentan nu am timp să formulez un răspuns. O să revin. Mulţumesc.

    • Curiosul 15/01/2016 at 23:25 - Reply

      Intenţia mea nu este să interpretez vreun citat al E.G.W. Totuşi pot să îmi exprim părerile mele.
      Din moment ce Hristos, ca Mare Preot, a intrat in Sfânta Sfintelor, înseamnă că are de îndeplinit o altă lucrare, diferită de lucrarea pe care o făcuse până atunci, cea din Sfânta. Lucrarea din Sfânta, după cum o înţeleg eu, este cea de transfer al păcatelor, iar lucrarea din Sfânta Sfintelor, este o lucrare de curăţire a păcatelor (adică a călcării de Lege a păcătosului).
      Dacă ne gândim logic, Isus poate să treacă din Sfânta Sfintelor în Sfânta (şi invers, din Sfânta în Sfânta Sfintelor) oricând. Nu pot să cred că un păcătos ar mai vrea ca păcatele să îi fie doar transferate, când Marele nostru Preot poate să le cureţe, El fiind în Sfânta Sfintelor din anul 1844. Nu este normal să ne mai rugăm Domnului Isus Hristos să ne ierte, fără să ne dorim să ne şi cureţe. Hainele noastre trebuie să fie albe atunci când Isus Hristos se va întoarce pe Pământ.
      Preocuparea noastră, ca adventişti, ca creştini autentici, ar trebui să fie trăirea unei vieţi sfinte, în neprihănire. Isus Hristos, fiind pe pământ, chiar dă această poruncă celor iertaţi: „nu mai păcătui!”. Dacă Isus nu credea că cineva poate ajunge neprihănit (nu fără păcat, căci toţi suntem păcătoşi, dar iertaţi şi curăţaţi), atunci ar fi spus: „Încearcă să nu mai păcătuieşti!” sau „păcătuieşte mai puţin!” sau „să nu faci păcate grave!”.
      Cred că Satana se dă drept Hristos, în Sfânta. Foarte mulţi creştini adventişti şi marea majoritate a creştinilor din ziua de azi (mai ales cei care nu au primit solia despre Sanctuarul ceresc) sunt păcăliţi de Satana, neacceptând curăţirea de păcate şi trăirea unei vieţi sfinte. Mulţi se complac în păcatele lor, îşi cer iertare, iar păcătuiesc… Până când, Doamne?!? Chiar aşa orbi au ajuns unii că nu îşi dau seama că în felul acesta ajung, în final, să comită păcatul de neiertat?
      Dumnezeu ne spune despre cei 144.000 (număr simbolic sau nu, nu contează, deoarece nimeni nu ştie nici măcar despre el dacă va face parte dintre aceştia, dar să mai şi facă speculaţii că X sau Y ar face parte dintre ei) că sunt fără pată, neprihăniţi. Cei 144.000 vor fi luaţi la Cer fără să mai vadă moartea. Dacă Dumnezeu spune că va exista această generaţie şi dacă este chiar contemporană cu generaţia noastră, înseamnă că aşa şi este, iar nimeni să nu se mai complacă cu ideea că „Dumnezeu oricum mă va ierta…”, atunci când este ispitit, ci să spună „Doamne, scapă-mă!” AMIN!

      • Florin Lăiu 16/01/2016 at 1:53 - Reply

        Îţi înţeleg parabola şi morala ei. Nu pot spune decât amin.
        Eu însă mă refer la alte aspecte tehnice aici, care îin de interpretare. De exemplu, am două întrebări:
        1. Înainte de 1844 era posibilă şi era obligatorie curăţirea?
        2. Pe cine separă/izolează perdeaua din sanctuarul ceresc? Este doar ornamentală?

  3. Curiosul 08/12/2015 at 0:50 - Reply

    Din 1844, ancora sufletului este sigură şi statornică numai în a doua încăpere a Sanctuarului
    „Aceasta este o oră deosebit de importantă pentru noi. Satana s-a coborât cu putere mare şi noi trebuie să ne luptăm din greu ca să înaintăm pe calea noastră către împărăţie. Noi avem de luptat cu un duşman puternic; dar avem un Prieten Atotputernic care să ne protejeze şi să ne întărească în luptă. Dacă noi suntem fixaţi cu tărie în adevărul prezent şi avem speranţa noastră ca o ancoră a sufletului aruncată dincolo de a doua perdea a Sanctuarului, diferitele curente ale doctrinelor false şi rătăcirii nu ne pot clinti. Tulburările şi falsele reformaţiuni ale acestor zile nu ne vor clinti pentru că noi ştim că Stăpânul casei s-a ridicat în 1844 şi a închis uşa primei încăperi a Sanctuarului ceresc; şi acum ne aşteptăm ca ei să «iasă cu turmele lor» «să caute pe Domnul». Dar nu-L vor găsi: El s-a retras (în cea de a doua încăpere). Domnul mi-a arătat că puterea care este cu ei este doar o influenţă omenească şi nu puterea lui Dumnezeu.” (The Present Truth, august 1850; The Present Truth, noiembrie, 1850. {GA 96.1}
    „Acolo L-am văzut pe Isus, un minunat Mare Preot, stând înaintea Tatălui. La tivul veşmântului Său era un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie. Cei ce au înviat cu Isus îşi înălţau credinţa către El în Sfânta Sfintelor şi se rugau: «Tată, dă-ne Spiritul Tău!» Atunci Isus a suflat peste ei Spiritul Sfânt. În acea suflare era lumină, putere şi multă dragoste, bucurie şi pace. M-am întors să privesc grupa celor ce erau în continuare îngenunchiaţi înaintea tronului; ei nu ştiau că Isus îi părăsise. Satana părea să fie lângă tron, încercând să conducă lucrarea Iui Dumnezeu. I-am văzut privind către tron şi rugându-se: «Tată, dă-ne Spiritul Tău!» Satana a suflat atunci peste ei o influenţă nesfântă; în ea era lumină şi multă putere, dar nici un pic de iubire, bucurie şi pace. ţinta Satanei era să-i ţină pe aceştia în amăgire şi să abată şi să amăgească pe copiii lui Dumnezeu. Am văzut cum unul după altul părăsesc grupul celor care se rugau la Isus în Sfânta Sfintelor şi se alătură acelor oameni dinaintea tronului primind într-o clipă influenţa nesfântă a Satanei.” — (Early Writings, 55-56). {GA 96.2}

Dă-i un răspuns lui Curiosul Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.