straniu echilibru de negru şi alb
dezechilibrantă indecizie între clar
şi abstrus incertitudine exacerbată la
mijloc de zi şi noapte eternul
crepuscul n-ar fi decît o vagă aluzie
la macabrul dans al sensurilor
detracantă procesiune de contradicţii
contrariantă lectură a chipului tău
plin de semne de bună purtare a
capului sus la înălţimea ideilor pure
încerc să-ţi citesc în ochi şi mă pierd
sub avalanşa de noime ce-mi înlăcrimează
vederea cu singurii stropi de certitudine
aceea a neputinţei de a intui
cumva sintaxa inevidentă a
limbii autentic babelice în care
îţi redactezi cu monstruoasă facilitate
esenţialele indispensabilele vitalele
mesaje şi mă tem că ţi-au mai spus-o
alţii înainte şi încă fără perifraze