Aproape-acasă, după-atâta timp
De-nstrăinări şi pierdere de sine,
Din crisalidă-n flutur mă tot schimb
Şi sunt aproape eu şi-aproape bine.

Am aşteptat prea multe de la voi,
Damnate porţi sub care slugi ne-apasă,
Şi-i drept să mă înalţ spre ceruri noi,
Iubit de Domnul şi aproape-acasă.

Aproape-acasă, în amurg de vremi,
Când viaţa-mi pare-o torţă fumegândă,
Când, suflete, nu ştii de ce te temi
S-auzi chemarea ultimă şi blândă,

Aproape-acasă, după-atâta chin,
Zăresc lumina, dar mă simt departe.
Strig ca să ştie Tata că eu vin
Şi că-L aştept în viaţă sau în moarte.

Ar fi păcat, păcat să întârziu,
Când Tu m-aştepţi la sfintele agape,
Când verbul Tău îmi arde-n cuget, viu,
Când suntem, Doamne, azi, atât de-aproape!

Bucureşti 2000