Sunt condamnatul din stânga,
bandit chinuind pe o cruce
la fel de tristă ca
a celor doi gemeni ai mei.

Mi s-a schimbat furia-n disperare
şi disperarea în sarcasm,
chiar ura mea pentru aceşti călăi
care aruncă zarul pe-o cămaşă,
o proiectez asupra lui.

Să mor? De ce să mor? Legea-i prea dură!
Dar el i-aici şi ar putea
pe toţi cruciţii să ne descrucească.
Tustrei am suferit destul,
hai să ne mântuim, tovarăşi !
Unul din noi are putere, dar nu-i pasă !
Măcar el singur de s-ar izbăvi !
Suntem tustrei de mântuit, şi mai ales
noi doi care pozăm extreme.

Corbi mari se-nvârt şi croncăne deasupră-mi,
dar „împăratul” tace, nu mă vede,
iar cel din dreapta, un mare prost,
s-a pocăit în ultim ceas, vezi Doamne !

Nu tragem în acelaşi jug, deşi
avem aceeaşi soartă, cum se vede.
Sau poate nu-i un jug, ci o balanţă
în care „el” ne-aruncă pe-amândoi ?

2007