Oare dreptate urmăriţi, voi, „zei”?
Şi judecaţi cinstit, voi fii ai lui Adam?
Ba, faceţi rău cu toţii pe pământ;
Priviţi la ce-au făcut mânile voastre !
S-au rătăcit mişeii, din matrice,
Au deviat, din faşă, retorii mincinoşi.
Ca şarpele, sub limbă au urgie,
Şi ca aspida surdă, cu doape în urechi,
De nu aude glasul ce-o descântă,
Oricât de iscusită ar fi vraja.
Fărâmă-le, ah, Doamne, măselele din gură,
Şi smulge-le toţi dinţii lor de lei.
Ca apa să se scurgă, să se tot ducă-ncolo.
Când vor întinde arcul, săgeata să greşească,
Și ca un melc târâş să se topească,
Ca o lepădătură, ce n-a văzut lumina,
Nainte de-a-nţelege. Ca pe un rug de spin,
Şi ca pe-o anghinare, vârtejurile să-i sece.
Vor jubila toţi drepţii, când vor vedea revanşa,
Îşi vor scălda piciorul în sânge de mişei.
Va recunoaşte lumea că drepţii au răsplată,
Că Dumnezeu există şi face judecată.
Comentarii recente în articole