[Mormânt deschis le e gâtlejul, limba le lunecă de scoarne;
În dosul buzelor se-ascunde venin de viperă-cu-coarne.
De jurăminte cu blesteme şi-amărăciuni li-i gura plină;
Picioarele îi duc în grabă să verse sânge fără vină.
Iar pe potecile ferite e numai jaf şi aoleu:
Ei nu ştiu calea către pace, şi nu se tem de Dumnezeu.(cf. LXX)]

Or, nu pricep ei, toţi mişeii care mănâncă-acest popor,
Muşcând din el ca dintr-o pită, şi nici pe Dumnezeu nu-l vor?
Dar se vor teme ei odată, vor tremura şi ei cândva,
Căci Dumnezeu este cu drepţii în locuinţa lor şi-a Sa.

Cei răi pe cel smerit îl seacă dar scutul lui e Dumnezeu:
Dă Doamne din Sion scăpare, lui Israel, poporul Tău!
Când soarta neamului acesta, El, Dumnezeu o va schimba,
Iacob va da în veselie şi Israel va jubila.