Iahwé-i lumina şi scăparea mea:
De cine să mă tem ?
Iahwé este refugiul vieţii mele:
De cine să-mi fac spaime ?

Când mă-nconjoară oamenii cei răi,
Din carnea mea să muşte-nfometaţi,
Tot ei – aceşti duşmani ai mei –
Împiedicându-se, cad laţi.

De-ar tăbărî-mprejur buluc de oşti,
Nu s-ar înspăimânta inima mea.
De-ar izbucni-mpotriva mea război,
Tot liniştit aş sta.

Un singur dor am eu la Dumnezeu,
O rugăciune neastâmpărată:
Aş vrea să locuiesc în Casa Lui
Viaţa-mi toată.

Ca să admir splendoarea lui Iahwé,
Să-I iscodesc palatul în extaz.
El mă va duce-n adăpostul Lui,
În ziua de necaz;

Mă va piti în cortul Lui, acolo,
Mă va-înălţa ca vulturul pe-un stei;
Ba chiar acum El îmi înalţă capul
Peste vrăjmaşii mei.

Eu voi aduce jertfe-n cortul Său,
Cu mugete de corn şi chiot mare,
Cântând lui Dumnezeu cu glasul meu
În sunet de cithare.