„Nu este Dumnezeu!” – îşi zise, în socoteala lui, nebunul.
Aşa a fost coruptă lumea; să facă binele nu-i unul.
A tot privit Iahwè din ceruri pe fiii lui Adam, mereu,
Să vadă unde-i omul vrednic, căutător de Dumnezeu.
Dar toţi s-au rătăcit asemeni, toţi s-au zborşit, s-au împuţit;
Să facă binele nu-i unul, –  unul măcar nu s-a găsit.

Or, nu pricep ei, toţi mişeii care mănâncă-acest popor,
Muşcând din el ca dintr-o pită, şi nici pe Dumnezeu nu-l vor?
Dar se vor teme ei odată, vor tremura şi ei cândva,
Căci Dumnezeu este cu drepţii în locuinţa lor şi-a Sa.

Cei răi pe cel smerit îl seacă dar scutul lui e Dumnezeu:
Dă Doamne din Sion scăpare, lui Israel, poporul Tău!
Când soarta neamului acesta, El, Dumnezeu o va schimba,
Iacob va da în veselie  şi Israel va jubila.