Iahwé, eu nu am inimă-ngâmfată
Şi nici priviri de sus către mulţime.
Nu umblu după locuri mari vreodată,
După-nălţimi ce nu sunt pentru mine.
Ci sufletul mi-am împăcat frumos,
Şi pofta-nchipuită-am pus-o-n cui,
Să mă dezvăţ de moftul găunos (vanitos?) ,
Ca pruncul înţărcat de mama lui.
Da, Israel să spere în Iahwé,
De-acum şi până-n veacul veacului.
De-acum şi până-n veacul veacului.
Comentarii recente în articole