Văzându-i marea, minten a fugit,
Iordanul s-a întors tiptil napoi,
Iar munţii ca berbecii-au ţopăit
Şi dealurile-au săltat ca nişte oi.

Hei, mare, ce atâta zor să pleci ?
Ce-ai măi Iordane, de te-ntorci ‘napoi?
De ce săltaţi, voi munţilor berbeci
Şi, dealuri, ţopăiţi ca nişte oi ?

Da, tremură, pământ, de Dumnezeu,
De al lui Iacob DOMN biruitor,
Care preface stânca-n heleşteu
Şi cremenea o schimbă în izvor !