Ferice omul care n-a urmat
Îndemnul celor meşteri la păcat,
Şi n-a făcut pe calea lor popas,
Să stea cu hulitorii la taifas !
Ci el iubeşte Legea lui Iahwé,
De stă cu ea la şoapte zi şi noapte!
E ca un pom pe mal de râu sădit,
Care dă rod la timpul cuvenit
Şi-a cărui frunză nu se vestejeşte.
Pe tot ce pune mâna izbuteşte.
Nu tot aşa-s cei răi, nu tot aşa,
Ci ei ca paiu-n vânt s-or spulbera.
La Judecată nu vor sta băţoşi,
Nici în sobor de drepţi, cei păcătoşi.
Iahwé cunoaşte-a drepţilor purtare,
Dar calea celor răi este pierzare
Comentarii recente în articole