mai 2019
D L Ma Mi J V S
« mart.    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
299
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/Fără categorie/O eră, două ere,… Sabat!

O eră, două ere,… Sabat!

Dragă Domnule Olteanu,

Mulțumesc pentru replica Dvs foarte laborioasă. Am greșit că m-am apucat să răspund la mai toate obiecțiile Dvs. Ar fi fost suficient să discutăm mai întâi un singur subiect, dar temeinic. Altminteri, nu ajungem nicăieri.

Răspunsul Dvs extrem de amplu şi aparent meticulos, bogat în retorică, argumentează că singura Dvs grijă a fost aceea de a mă expune ca incompetent în domeniul limbii ebraice, și nu numai. Eu nu simt nevoia de aprecieri acum și nu sunt în competiţie cu nimeni. Întotdeauna am ce învăţa, chiar și de unde nu mă aștept. Lingvistica ebraică este o ştiinţă dificilă; nici cei mai buni ebraişti din trecut sau din prezent, nu sunt totdeauna în consens, având uneori soluţii diferite. Totuşi, cele mai multe din replicile pe care mi le-ați adresat nu se referă la lucruri atât de complicate.

N-am să mă ocup acum cu toate obiecțiile Dvs și cu toate lecțiile pe care mi le dați. (Poate pe viitor, dacă Dv veți dori neapărat să continuați acest dialog, care până acum este un fel de bimonolog).

Voi relua doar subiectul despre uzul termenului יום yôm (ZI) în Geneza 1, unde Dvs insistați că ar avea un sens figurat (perioadă de timp nedefinită). Dacă tot vreți să-mi dați lecții, faceți-o până la capăt și răspundeți întrebărilor și obiecțiilor mele (fără incursiuni în alte subiecte:

  1. Ați afirmat că ‎יום yôm (ZI) are și sensul de „timp nedefinit”, chiar foarte lung. Dar nu credeți că autorul ar fi găsit un cuvânt mai exact, pentru a se referi la ere mitologice sau geologice? În loc de ‎יום אחד yôm ᶜĕḥāḏ („ziua #1” ), n-ar fi fost mai potrivit să zică hāᶜôlām hārîᵓšôn (prima eră / vârstă a lumii / ev / eon )?
  2. Nu mi-ați explicat până acum ce înseamnă că presupusele ere ale Creației ar fi avut seară și dimineață, așa cum afirmă în mod repetat și insistent, textul biblic.
  3. De asemenea, nu mi-ați explicat cum se face că prima „zi” coincide cu prima apariție a luminii, a separării luminii de întuneric, altfel spus, a apariției nopții și zilei, a serii și dimineții. Ce sens ar avea această alternanță de întuneric și lumină, în dreptul fiecărei zile a Creației, dacă le înțelegem ca ere?
  4. Ați afirmat că יום yôm nu poate înseamna ZI, în sens propriu, pentru că articolul definit al substantivului este omis. Dar articolul este nu rareori omis în ebraica biblică, și nu doar în poezie: „Numeralele sunt considerate a avea o anumită determinare în ele însele, și articolul este rareori folosit.” (Waltke & O’Connor, pg. 283; 15.2.6). Presupunând că în Geneza 1 această nedefinire ar avea o semnificație logică sau teologică, dincolo de morfologie, aşa cum vă imaginaţi Dvs., atunci care ar fi diferența dintre variantele: „a cincea zi” și „o a cincea zi” în context? Aveți dreptate că expresia ‎יום הששי din Ge 1:31 trebuie să fi fost scrisă la origine tot fără articol, deoarece: (a) nu pare să fie vreo nevoie de a distinge ziua a șasea de cele precedente; (b) observ că o parte din versiunile antice (cel puțin LXX ἡμέρα ἕκτη; Targum ‎יוֹם שְׁתִיתָי) nu au articol aici; (c) se poate explica mai ușor adăugarea accidentală a articolului ebraic într-un singur caz din ocurența lui יוֹם în Geneza 1, decât pierderea lui în toate cazurile precedente. Dar de fapt, Dvs nu acceptați că, în istorisirea Creației, termenul יוֹם ar putea avea sensul de zi naturală, nici atunci când are articol definit. Când se vorbește despre „ziua a șaptea”, expresia, care apare de trei ori, este de fiecare dată cu articol definit (Gen 2:2-3) și nu numai în textul masoretic, dar și în LXX și în Targum. Cazul numeralelor ordinale nedefinite din Geneza 1 are însă multe corespondente în textul ebraic: ‎ד֥וֹר רְבִיעִ֖י (a patra generație, Ge 15:16), ‎דּ֣וֹר שְׁלִישִׁ֑י (a treia generație, De 23:9), ‎דּ֣וֹר עֲשִׂירִ֔י (a zecea generație, De 23:3-4), ‎בֵּ֥ן שֵׁנִ֖י ([un] al doilea fiu, Ge 30:7, 12), ‎בֵּ֥ן חֲמִישִֽׁי (al cincilea fiu, Ge 30:17), ‎בֵּן־שִׁשִּׁ֖י (al șaselea fiu, Ge 30:19), ‎פַר־שֵׁנִ֥י ([un] al doilea tăuraș, Nu 8:8), ‎רֹכֵ֣ב סוּס֘ שֵׁנִי ([un] al doilea călăreț, II Îm 9:19), ‎בֵּ֤ית הַנָּשִׁים֙ שֵׁנִ֔י (al doilea harem, Est 2:14), ‎סֵ֙פֶר שֵׁנִ֜ית ([o] a doua carte, II Îm 10:6), ‎פַּ֥עַם חֲמִישִׁ֖ית (a cincea oară, Ne 6:5).
  5. Cum ar fi trebuit să sune expresiile din Geneza 1, după părerea Dvs, dacă autorul ar fi dorit să se refere la zile naturale, și nu la ere? Cum ar fi putut suna mai clar decât stă scris?         
  6. Dacă יום yôm (ZI), când are numeral, „ar putea” însemna și un timp nedefinit, așa cum ziceți, atunci de unde aveți atâta certitudine, când după propria Dvs exprimare, aceasta ar fi doar o posibilitate?
  7. Cum poate cititorul să facă aici distincție între o vorbire proprie și una figurată, dacă sensul lui יום yôm însoțit de numeral ordinal poate fi atât de flexibil (zile / ere)?
  8. Mi-ați dat câteva exemple, în care יום yôm însoțit de numeral ordinal ar însemna „timp nedefinit”. Să le analizăm:

(a) Da 11:20 (‎ימים אחדים „câteva zile”) este o expresie obișnuită în toate limbile; de obicei se referă la zile naturale, iar uneori în sens figurat, pentru a sublinia scurtimea timpului. În acest caz, se referă la faptul că Seleukos al IV-lea a murit otrăvit de Heliodor, după ce acesta s-a întors din misiunea lui de la Ierusalim (175 î. H.). În ebraică numeralul אחדים (câțiva/câteva) este aici la plural și  nu este ordinal. În mod normal ar fi irelevant pentru discuția noastră, unde trebuie să avem numerale ordinale.

(b) Os 6:1-2 (‎מִיֹּמָ֑יִם בַּיּוֹם֙ הַשְּׁלִישִׁ֔י) este parte dintr-un oracol profetic: „El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da viață după două zile; a treia zi ne va scula şi vom trăi înaintea Lui.”). De ce ar trebui ca profeția aceasta să se refere la timpuri îndelungate? În versetul următor (Os 1:3) ni se spune că îndată ce Israel se întoarce la YHWH, El Însuși Se va întoarce la ei ca zorile și ca ploaia care udă pământul, dând viață plantelor. De ce n-ar putea ploaia și soarele să învioreze verdeața în două-trei zile naturale? Și de ce n-ar putea Domnul să facă la fel cu poporul Lui în ziua în care se întoarce la El?

(c) În Za 3:9 ni se spune că Dumnezeu voia să îndepărteze nelegiuirea lui Iuda într-o singură zi (‎יום אחד). De ce ar trebui să înțelegem mai multe zile? Sau ere? Nu era Dumnezeu în stare să înlăture păcatul poporului într-o singură zi? Așa cum probabil știți, Dumnezeu stabilise pentru Israel o singură zi pe an (Yom Kippur sau Yoma’), în care se îndepărta vina poporului. De ce ar avea nevoie Dumnezeu de mai mult timp ca să poată ierta?

(d) În Za 14:7 aceeași expresie este folosită în următoarea profeție, pe care o citez după versiunea Lumii Noi:

„Aceasta va fi o zi [ ‎יום־אחד ] cunoscută ca ziua lui Iehova.+ Nu va fi nici zi, nici noapte;+ la vremea serii se va face lumină.+”  Dacă este vorba de o zi în care elementele și fenomenele naturii se inversează, că ziua va fi întunecoasă, iar spre seară se va face lumină, de ce nu poate fi aceasta chiar O ZI? Vi se pare că Dumnezeu ar avea nevoie de mult mai mult timp pentru fenomenele descrise (cutremur, întunecare, lumină, izvor de apă vie)?   

(e) Mi-ați indicat și textul din Lc 13:32, în același scop. Am să citez tot după traducerea Dvs preferată:

31  Chiar în ceasul acela s-au apropiat niște farisei, care i-au zis: „Ieși și pleacă de aici, pentru că Irod* vrea să te omoare“. 32  El le-a spus: „Duceți-vă și spuneți-i vulpii aceleia:+ «Iată că eu scot demoni și fac vindecări azi și mâine, iar A TREIA ZI îmi voi încheia lucrarea».+33  Dar trebuie să-mi continui drumul astăzi, mâine și în ziua următoare, pentru că nu este permis ca un profet să fie omorât în afara Ierusalimului.+

Întrebarea mea, foarte serioasă este, de ce aici trebuie să fie vorba de altceva decât așa cum vorbim și noi, în orice limbă: „astăzi, mâine și poimâine”. A treia zi de aici nu este mai lungă decât cea de „astăzi”. Desigur, adverbele „ieri”, „astăzi” și „mâine” se folosesc uneori în sens figurat, cu referire la trecut, prezent și viitor. Dar când se vorbește și de a treia zi, sau „poimâine”, se rupe vraja, nu mai pare nimic figurat. Eu înclin să cred că aici Luca s-a exprimat la fel de clar ca în 24:21 („este a treia zi”).

Pe de altă parte, putem lua în calcul și posibilitatea ca Iisus să fie vorbit în sens figurat. Dar și în acest caz, exprimarea nu poate fi departe de cea literală: câteva zile, un timp foarte scurt. Expresia „trei zile” apare de 69 de ori în Biblie, iar „a treia zi” apare de 45 de ori. Chiar dacă este aproximativă, se referă la un timp foarte scurt.  Cu toată bunăvoința, nu găsesc nicăieri vreo sugestie referitoare la uriașa elasticitate a termenului ebraic pentru „zi”.

8. În sfârșit, un alt argument al Dvs întemeiat pe Geneza 2:4: ‎ביום עשות יהוה אלהים ארץ ושמים „în ziua în care Yahweh-Dumnezeu a făcut pământ și cer”.

În acest caz, termenul יום yôm face parte din expresia ביום bǝyôm, unde substantivul יום este construct, precedând un infinitiv construct (ca și în Ge 2:17; 3:5; 5:1-2; 21:8; Ex 10:6, 28; 40:37; Le 7:16; 23:12; Nu 8:17 etc). În asemenea cazuri, cu sau fără prepoziție, יום yôm este folosit în sensul figurat (timp, vreme), ca și în profeți („în ziua aceea” = „în vremea aceea”). Iar cu prepoziție, ביום bǝyôm, înainte de infinitiv construct („în ziua…”), are frecvent sensul de „când”, fără accent asupra lungimii timpului, care se deduce context. „În ziua în care Dumnezeu a făcut pământ și cer” înseamnă de fapt, „atunci când Dumnezeu a făcut pământ și cer”. Întotdeauna însă, această expresie se referă la un timp scurt, fie o zi naturală, fie un moment dintr-o zi, fie o perioadă nedefinită, dar comparabilă cu ziua. Pentru exprimarea unei durate mai mari (un an, mai mulți ani, durata unei domnii sau a unei vieți), termenul yôm se folosește întotdeauna la plural (yāmîm: bîmēy…).

Dacă o serie de învățați mari au fost sau sunt de altă părere, este imteresant de știut; dar, pentru mine, acesta nu este un argument despre adevăratul sens al lui yôm în Geneza 1, ci mai degrabă un argument despre limitele de common sense cu care se pot lăuda anumiți învățați. Niciun învățat nu a excelat în toate domeniile. Augustin o fi fost el cineva, cu care să se poată măsura călugării, scriitorii, teologii, filosofii și psihologii, dar nu a fost un mare lingvist și în special ebraist. Opinia lui pare împrumutată de la Origen, care a fost în bună măsură și lingvist biblic, dar ca exeget a fost dominat de filosofia neoplatonică și a preferat interpretarea alegorică, mistică. Metoda aceasta nenorocită îmbată și pe unii interpreți moderni, care știu foarte multe, dar nu mai știu să citească.

Alte personalităţi citate de Dvs sau de alţi adepţi ai zilelor „eretice” ( = care au durat ere), au fost ebraiști faimoși, într-adevăr, dar și în cazul lor se poate explica eșecul de a înțelege sensul natural al zilelor intenționate în Geneza 1. O primă explicație ar fi faptul că niciun învățat nu a aprofundat în aceeași măsură toate aspectele limbii și toate problemele din text. Este dincolo de capacitatea unei singure vieți. O altă explicație, care în acest caz mi se pare mai plauzibilă, este aceea că preocuparea teologizantă sau socio-psihologică predomină preocuparea strict lingvistică. Orice învățat, în mod obișnuit, se raportează la curentul dominant al vremii lui; altminteri cu greu și-ar păstra aureola. Evoluționismul modern adoptat de teologia istorico-critică, pe de o parte; scenariile fantezist-mistice ale unor grupuri pseudoconservatoare, pe de altă parte, influențează.

Doriţi o listă de ebraişti notorii (nu martori, nici adventiști) care susțin că în Geneza 1 este vorba de zile naturale?

Postează un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.