mai 2020
D L Ma Mi J V S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Familia

Statistici forum

Utilizatori înregistrați
87
Forumuri
25
Subiecte
62
Răspunsuri
588
Etichete subiect
6

Categorii

Arhive

Loading...
Home/Articole/Fără categorie/Identitatea lui Darius Medul

Identitatea lui Darius Medul

Numele medo-persan (vechi iranian) este Dāraya-váhuš („Cel care se ține de bine”), mai târziu Dārayáuš; la babilonieni Dariyawuš, în aramaică Daryawahûš și Daryáwš; în ebraică Daryawš / Daryáveš; în greacă Dareiáios / Daréios ; în latină Dārēus / Dārīus.

Mai mulți regi au purtat acest nume; dar, în afara cărții lui Daniel, istoria nu cunoaște un Darius de origine medă, care să fi cucerit Babilonul și să fi domnit. De fapt, istoricii vechi dau informații contradictorii cu privire la cine și cum a cucerit Babilonul, așa încât istoricii actuali s-au concentrat asupra surselor arheologice (tăblițele cuneiforme babiloniene), care au rapoarte mai simple, dar evident incomplete.

Potrivit cercetărilor făcute până în prezent, nici un med cu acest nume nu a domnit în Babilon. Totuși, ar fi bine ca istoricii critici să nu se mai grăbească la concluzii, deoarece la fel au pățit și cu Belșațar. Sute de ani au repetat că Belșațar ar fi legendar, deoarece se găsește numai în poveștile lui Daniel; până când cuneiformele i-au găsit numele și identitatea. La fel s-a spus despre hitiți, că numai Biblia vorbește despre ei, până li s-a descoperit în Turcia străvechea capitală.

Este interesant de observat că Daniel dă mai multe detalii despre Belșațar și Darius Medul, decât despre Cirus cel Mare. Iar despre Darius Medul, el dă cele mai multe informaţii particulare:

  1. Daryavauš era med, nu persan, nu trebuie confundat cu nici un Darius cunoscut (Da 5:31, 11:1, Ne 12:22).
  2. Era fiul unui „Ahașveroș” (Ḫșaiarșa, „puternicul” Da 9:1), care diferă de de Xerxe cel Mare (Est 1:1).
  3. A ocupat tronul Babilonului imediat după cucerire şi după uciderea lui Bēl-šarra-úțur (5:30-31).
  4. Avea 62 de ani, când a primit domnia (5:31). La ce ar fi folosit acest detaliu, al vârstei, dacă nu ar avea o semnificație istorică, cel puțin pentru Daniel?
  5. Limbajul folosit sugerează că era un fel de rege-marionetă, la cheremul unui suveran: „a primit (qabbēl) domnia” 5:31; „a fost făcut rege”(homlāḵ) în împărăția  caldeenilor, 9:1. Nu este numit suveranul împărăției mezilor și perșilor, ci doar făcut rege al caldeenilor.
  6. Domnia lui trebuie să fi fost foarte scurtă, devreme ce se menționează numai primul an (9:1; 11:1).
  7. Domnia lui Cirus Persanul este menționată imediat după acest med Daryavauš/Dariu. Peste tot, în cartea lui Daniel, marele imperiu  iranian este numit „al Mezilor şi Perşilor” (medo-persan), subliniindu-se astfel că mezii au avut în primă fază, cel puţin formal, statutul de aliați ai perşilor. În mod semnificativ, imperiul este numit mai târziu „al Perșilor și Mezilor”, sublinindu-se astfel prioritatea perșilor (Est 1:3, 19), cu excepția referirii la cronicile imperiale (Est 10:2).

După William Shea, Cirus nu a luat titlul de „rege al Babilonului” în primele 9 luni de la cucerirea lui. În tot acest timp, Cirus a purtat doar titlul lui obișnuit de „rege al țărilor” și se presupune că altcineva trebuie să fi domnit în Babilon, între timp, sub suveranitatea lui Cirus.

Privitor la identitatea lui Darius Medul, au fost avansate un număr de ipoteze. Josephus spune că acest „Dareios….avea alt nume printre greci”, dar nu spune ce alt nume ar fi avut. Numele menționat de Daniel poate fi un titlu iranian, care a fost purtat de mai mulţi monarhi (ca și Cezar sau August la romani), sau poate fi un nume de domnie. Dintre tentativele de identificare a acestui Daryavauš, pe cele mai multe (Cambyzes, Darius Persanul, Astyages I) nu le discutăm aici, fiind propuneri minore Menționăm doar următorii „suspecți”:

  1. O posibilitate este ca Darius Medul și Cirus Persanul să fie două nume pentru același rege: după mamă, Cirus era med și era și rege al mezilor prin cucerire (sau prin alt act politic, depinde de sursa istorică). După tată, era persan și era rege legitim al perșilor. Un prieten teolog susține că inițial în textul ebraic ar fi fost prezent doar numele Cirus, iar Darius Medul ar fi fost introdus mai târziu într-un singur loc, după care s-a răspândit în mai multe locuri, sub activitatea unor scribi foarte interesați de o anumită agendă istorică. În ce mă privește, am încă mari îndoieli că Darius Medul și Cirus Persanul ar fi același personaj istoric. Cirus este în toate sursele istorice numit Kúroš (Kúruši, Kúraš, Koreš, Kyros, Cyrus), nicăieri nu poartă alt nume (cu excepția numelui pe care se zice că l-ar fi purtat în tinerețe: Agradates). Sunt prea multe detalii puse pe seama lui Darius Medul în cartea lui Daniel. Intenția autorului pare destul de clară că vorbește despre două persoane diferite. Dacă ar fi atât de simplu, că Darius este Cirus, ar fi fost demult încheiată disputa și ar fi fost anulată demult o obiecție a criticii distructive, care nu acceptă istoricitatea cărții lui Daniel. Dar în cazul lui Darius Medul, cred că trebuie să mai așteptăm.
  2. Cyaxares II (fiul lui Astyages), ultimul rege al mezilor, unchiul și socrul lui Cyrus cel Mare, după Xenophon (Kyropaedia1.5.2.). Există diverse surse care atestă acest personaj istoric, precum și o minoritate de cercetători actuali, care acceptă istorisirea lui Xenophon, deși majoritatea istoricilor o resping ca pe o invenție a lui Xenophon. (De obicei, Herodot cade în picioare!). Xenophon nu a scris cu scop istoric, ci pedagogic, pentru a da un model tinerilor greci. Totuși, el nu a inventat personaje și evenimente. După Xenophon, Cirus i-a dat lui Cyaxares o reședință în Babilon, după cucerire.[1]
  3. Gubaru (pers. Gaubaruva), după William Shea, posibil identic cu Ugbaru, din aceeași sursă (Cronica lui Nabonid). A fost pus să domnească în Babilon, după cucerirea medo-persană și a murit la scurt timp după cucerire. Nu este exclus ca acesta să fie același personaj cu Cyaxares II.

Da 6:1. Dacă se admite identitatea lui Darius Medul cu Gubaru, este semnificativ că în Cronica celui de-al 17-lea an [ultimul, 539 î.e.n.] al lui Nabonid se menţionează: „În  a treia zi a lunii Araḫšamna [29 octombrie], Cyrus a intrat în Babylon, […] …- în cetate a fost instaurată pacea. Cyrus a salutat întregul Babilon. Gobryas, guvernatorul său, a instalat subguvernatori în Babilon.[2]

120 satrapi (ᵓăḫašdarpənin). Sursele antice menționează doar 20 până la 29 de satrapii. Acestea erau însă împărțite în mai multe districte, și probabil că aici sunt numiţi „satrapi” guvernatorii acelor districte. Termenul grecesc de satrap (Aram. ᵓăḫašdarpan), provine din medă xšathřapawan („protector al domeniului”), Pers. xšaçapavan, Sskr. kṣatrapal. Satrapii erau practic niște viceregi și acționau cu destulă autonomie. Se întâmpla ca acțiunile lor să submineze autoritatea și puterea Imperiului. Reformele făcute de bătrânul Darius erau menite să limiteze puterea acestor satrapi, iar ideea că Daniel, un bătrân înțelept evreu, „clarvăzător” și incoruptibil urma să fie numit mare vizir peste toți satrapii, a băgat spaima în satrapime. Bieții de ei, nu mai puteau face nicio mișcare (Da 6:2-3). Să fii baron local și să stai cu DNA-ul în spate tot timpul, înseamnă că politica nu mai este profitabilă. Trebuia făcut ceva cu jidanul, trebuia înlăturat. Aceasta este intriga capitolului.

Ferestrele… spre Ierusalim (Yerušlem). Obiceiul iudaic de a se ruga cu faţa spre Ierusalim este foarte vechi. Citiţi rugăciunea lui Solomon (2Cr 6:36-39). Daniel avea motive speciale să se roage în acest an de după cucerirea Babilonului (cf. Da 9:1-3, 17-19; Ir 25:11-12; 29:10; Ps 55:17). Cineva, care ştia că rugăciunea lui Daniel are putere, făcea eforturi disperate să-i pună capăt. Dar n-a avut succes.

Sabatul biblic este o fereastră spre Ierusalimul ceresc. S-o lăsăm deschisă, la vedere.

Da 6:28. Există diverse rapoarte istorice referitoare la relaţia dintre Cyrus, dinastia mezilor şi cucerirea Babilonului, dar din nefericire, multe din ele sunt contradictorii. Experţii în istorie au selectat o anumită versiune, dar nu este întotdeauna simplu să se distingă între faptul istoric, pe de o parte, și legendă sau propagandă politică, pe de altă parte. Faptul că autorul se opreşte la domnia lui Cyrus cu istoria lui Daniel (cf. 1:1, 10:1), este un indiciu al istoricităţii.

Dacă Daniel era un adolescent de circa 18 ani, când a fost luat prizonier în anul 605 î.e.n., trebuie să fi avut vreo 91 de ani la moartea lui Cyrus.


[1] „Viaţa lui Cyrus cel Bătrân, întemeietorul statului persan” (Kyroupaideia/Cyropaedia), I, 4:9.22; 5:2.4; II, 1:5.7.8; 4:5,; III, 3:25.29; IV, 1:13, 5:1.8.37.52; VI, 1:6, 3:2, VIII, 5:17-28. Vezi, în special, Douglas Waterhouse, “Why Was Darius the Mede Expunged from History?”, în To Understand the Scriptures (Essays in Honor of William H. Shea), ed. David Merling, Institute of Archaeology, Andrews University, Berrien Springs, MI, 1997: 173-190. Această teză a fost susţinută, de asemenea, de Josephus (Antiquities X. xi.4), de Ieronim şi de savanţi ca Lowth, Hengstenberg, Rosenmüller, Hävernick, Kranichfeld, Kliefoth, Keil, Zöckler, Knabenbauer et al. (cf. Holbrook, op. cit. p. 113; J J Collins, Daniel, 1993:330). Vezi și En.Wikipedia: ”Cyaxares II”.

A se consulta și http://docplayer.net/38534923-Darius-the-mede-a-reappraisal.html

[2] Ugbaru/Gubaru (Gobrias) de Gutium, pe care Cyrus l-a pus să guverneze Babilonul imediat după cucerire. (cf. Gerhard Hasel, Establishing a Date for the Book of Daniel, in Frank Holbrook, editor, Symposium on Danel, vol. 2, Biblical Research Institute, GC of SDA, Washington DC, 1986:111-117). Vezi și En.Wikipedia: ”Gobryas”.

2 Comentarii

  1. Marian 09/02/2020 at 23:45 - Reply

    Oportun articolul în contextul studiului trimestrial despre Daniel.
    Am alunecat într-o lecțiune (foarte bulversantă și năucitoare pentru mine) a dlui EC în care Daniel 5.31 era ridiculizat pentru „inacuratețea” istorică, iar scrierea cărții Daniel era plasată, bineînțeles, după Antioh Epifanul.
    Mi-am revenit după ce am dat de lucrarea lui Steven Anderson, incursiuni prin Cyropedie și articolul dvs.
    Chiar dacă nu putem pune degetul exact pe Darius Medul, important este că există suspecți atestați istoric, astfel că Biblia nu este dată de „rușine”.
    După acest episod, impresia mea este că există cazuri în care istoria convențională nu poate stabili certitudini, Biblia fiind, paradoxal pentru unii, singura sursă de exactitate.
    Alunecarea creștină pe p(o)antele istoriei, științei și filosofiei poate fi prevenită cu Prov.3.5.

Postează un comentariu

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.