Dragă părinte …… ,Vă mulțumesc pentru dorințele bune şi pentru toate urările pe care mi le-aţi adresat în repetate rânduri de mai mulți ani. Nu am răspuns de fiecare dată, pentru că sunt asaltat de multe mesaje pe toate canalele de comunicație și nu reușesc întotdeauna să răspund tuturor. Îmi cer scuze pentru aceasta.
De data aceasta nu este un simplu răspuns, nici nu cred că pot compensa cu aceasta mesajele Dvs. creștinești. Socotesc însă că este bine să exprim deschis unele gânduri care sunt atât răscolitoare, cât și vindecătoare pentru orice creștin sincer.
Cea mai recentă urare pe care mi-ați trimis-o, probabil legată de calendar, a fost aceasta:

«Împărăteasa Îngerilor și a Tuturor Sfinților, Sfânta Fecioară Maria, Maica Vieții și a Bisericii, să vă ocrotească și să vă dăruiască pace, sănătate, spor binecuvântat și împliniri cu sfântā bucurie!»

Probabil ştiţi că eu nu sunt de confesiune ortodoxă, sau mai bine spus, nu aparţin de ortodoxia sinodală răsăriteană, ci de ortodoxia biblică, radical protestantă. Dacă sunteţi prieten cu ……., înseamnă că aţi vizitat şi campusul Univeristăţii Adventus de la Cernica, pe când se numea Institutul Teologic Adventist. Ceea ce doresc să vă scriu este din suflet şi se adresează conştiinţei. Dacă greşesc abordând un asemenea subiect, îmi cer iertare, dar eu cred că atât subiectul acesta, cât şi Dvs. meritaţi această întâlnire.

Mi-aţi trimis binecuvântări din partea Împărătesei Îngerilor, ceea ce sună frumos şi nu mă îndoiesc că aţi făcut-o cu inimă largă. Dar mirarea mea este că Sfânta Scriptură nu știe nimic despre o Împărăteasă a Cerului, cu excepția cultului popular, pe care-l împrumutaseră evreii, înainte de căderea Ierusalimului sub babilonieni (Ier 7:18; 44:17-25) și a cultului marii zeițe Artemis / Diana, reprezentată prin luna de pe cer – fecioara din Efes, unde mai târziu avea să apară cultul Mariei (Fapte 19:23-41).

După Scriptură, Maica Domnului nu a avut un rol proeminent în apariția Bisericii, nici în misiunea lui Iisus, nici în misiunea apostolilor. De fapt, după ce este menționată în treacăt la pogorârea Duhului Sfânt, în Faptele Apostolilor (cap. 2), nu mai este deloc pomenită în Noul Testament. Nici măcar Ioan, căruia îi fusese dată în grijă de Iisus (Ioan 19:26-27), și care a locuit în Efes, în ultima vreme, nu spune nimic despre ea. Foarte probabil că murise deja, dar NT nu a considerat necesar să menționeze faptul, așa cum nici moartea soțului ei Iosif nu este menționată. „Morții cu morții!”, obișnuia Iisus să spună. Există o legendă veche, că Maria ar fi fost înălţată la cer. Dar, dacă Iisus ar fi intenționat să-i facă Mariei această onoare, înaintea înălțării la cer a celorlalți credincioși, ar fi luat-o cu El în cer la înălțarea Sa mai degrabă.

Toată venerația care i se acordă Mariei nu este doar nelegitimă (împotriva Legii lui Dumnezeu, care condamnă orice formă de idolatrie), dar este și disproporționată. Maria a fost o fecioară sfântă prin care Iisus S-a născut în lumea noastră, El fiind Dumnezeu etern, acum înomenit, ea rămânând ființă umană limitată și cu greșeli, având nevoie de mântuire. Evanghelia menționează în special tensiunile (diferențele de gândire) dintre ea și Iisus (Matei 12:47-49; Marcu 3:21, 28-35; Luca 2:48-51; Ioan 2:3-4). Dar cel mai trist fapt, este că Maica Domnului, ca și frații Lui (indiferent cine ar fi fost aceștia), nu s-au botezat la Ioan și nici nu au fost prezenți la botezul Lui. El, CEL NEVINOVAT, S-a botezat, în timp ce ea, pe care Biserica Imperiului Roman o numește până astăzi PREACURATA, nu s-a botezat….

Moartea și învierea lui Iisus i-a trezit cu adevărat și pe ea și pe frații Lui. Dar în timp ce NT vorbește mult despre fratele Iacov și despre fratele Iuda, amândoi lăsând epistole scrise pentru noi, Maica Domnului nu ne-a lăsat nicio epistolă cât de mică în Scriptură. Nici Mântuitorul sau apostolii nu ne-au lăsat vreo instrucțiune sau vreo aluzie cu privire la rolul Mariei în Biserică, fără să mai vorbim despre poziția ei cerească!

Dacă este să învățăm ceva de la Maria, acesta este exemplul ei de supunere faţă de voia lui Dumnezeu, ca fecioară, care și-a riscat astfel reputația și soarta (Luca 1:38). Un exemplu al credinței, care putea fi așezat în galeria (neterminată!) a sfinților din Evrei 11. De asemenea, sfatul ei din Ioan 2:5 („Să faceți tot ce vă va spune El!”) poate fi luat ca mesaj suprem și final al vieții ei. Chiar dacă uneori ea a greşit, îndoindu-Se de înțelepciunea Lui dumnezeiască, ea a ajuns în cele din urmă la concluzia că El a avut și are întotdeauna dreptate, că El este mai mult decât fiul ei: este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul, Domnul și Mântuitorul ei și al nostru, al tuturor.

Posibil, ea a servit ca sursă istorică pentru Matei și Luca, în legătură cu împrejurările nașterii lui Iisus. Maria a fost fecioară, dar ideea de pururea fecioară este străină de Scriptură, care sugerează că ea a fost soția lui Iosif – deși se pare că „frații lui Iisus” nu erau copiii ei. Traducerea sinodală actuală a omis în mod intenționat unele cuvinte din Matei 1:25 (…„până ce ea a născut un fiu”), ca să adapteze evanghelia la dogmă. Dar ceea ce ne trebuie, este să adaptăm mai degrabă credința și dogma la evanghelie, deoarece Biserica trebuie să se subordoneze Cuvântului lui Dumnezeu, și nu Cuvântul să se subordoneze Bisericii.

Am îndrăznit să vă scriu cele de mai sus, cu strângere de inimă, știind că mă ating de evlavia a peste un miliard de credincioși, care de 1700 de ani se roagă Fecioarei. Maica Domnului însă a învățat până la urmă să Se închine lui Iisus și acest lucru trebuie să-l învățăm și noi, închinându-ne Dumnezeului cel Viu, nu morților, oricine ar fi fost aceștia. La înviere, ea va fi întristată de faptul că atât de mulți s-au rătăcit de Dumnezeu și de Cuvântul Lui, făcând din ea o Doamnă alături de Domnul cerului, o mijlocitoare și o dătătoare de binecuvântări, ceea ce mama lui Iisus nu a intenționat niciodată și s-ar fi îngrozit asemenea îngerilor şi asemenea apostolilor în fața unui asemenea cult (Fapte 10:26-27; Apocalips 19:10; 22:9).
Sfatul meu este să primiți bine cuvintele Scripturii, pentru că ele sunt viață veșnică, în timp ce religiile tradițiilor omenești ne înșală.

Dumnezeu să vă țină cu sănătate și inimă bună. Domnul să Se îndure de tot ce a mai rămas din Biserica întemeiată de El!

Cu prietenie și stimă,
Florin Lăiu
Profesor de teologie biblică, pensionar