….cu aceleași întrebări

Într-o foaie cu caracter doctrinal-istoric, tradusă stângaci din engleză, autorii se trudesc s-o folosească pe Ellen White în slujba teoriei lor antitrinitare. Ei susțin că doctrina Bisericii trebuie să se întemeieze pe afirmațiile Părinților Fondatori ai Bisericii și să fie statică, neclintită. Prin contrast, istoria Bisericii și principiile noastre de credință susțin că orice doctrină trebuie întemeiată și apărată cu Biblia și, de aceea, credința noastră este dinamică, la fel și mărturisirea de credință.   

La încheierea acelei foi antitrinitariene despre care vorbeam, sunt înșirate câteva întrebări retorice, pe care le afișez mai jos, împreună cu replicile mele.

*De ce nu există în Spiritul Profetic nici o referire care să susţină că Dumnezeu înseamnă trei persoane co-egale, co-eterne?

La o asemenea întrebare neserioasă se poate răspunde așa: De fapt, în Biblie nu este scris nici despre Tatăl sau despre Fiul că ar fi „persoane”. „Co-egal” și „co-etern” sunt neologisme foarte rare. De ce ar trebui căutate exact în acest fel în Biblie? Dacă în Biblie există cel puțin o referință unde se afirmă că Christos și Duhul sunt individualități distincte (Mt 12:32; In 14:16), de aceeași natură divină (FA 5:3-4; Rom 9:5; 2Pt 1:1), eternă (Ev 7:3; 9:14; Ap 22:12-13), ce alt argument mai trebuie?  Și dacă Scriptura arată clar că sunt TREI, de ce vor unii să-L decadă pe Duhul cel Sfânt din drepturile Lui unice?

*De ce nu există în Spiritul Profetic nici o referire la `Dumnezeu Fiul` sau `Dumnezeu Duhul Sfânt`?

Există destule referiri, dar nu wxact în aceste cuvinte. Dacă este scris în atâtea locuri că Christos este Dumnezeu și dacă în alte locuri este numit Fiul, de ce este greșit să fie numit Dumnezeu Fiul? Același raționament și în legătură cu Duhul lui Dumnezeu. Mai degrabă, întrebarea ar fi: Dacă Fiul înseamnă un dumnezeu născut în mod fizic din Dumnezeu înainte de a fi lumea, de ce nu există nici un loc în Scriptură unde să se spună acest lucru? Antitrinitarienii speculează unele expresii biblice din care ei cred că s-ar deduce această idee, dar ea este o simplă opinie tradițională, care a rămas în Crezul bisericilor tradiționaliste. Dacă este adevărat ce susțineau unii pionieri (inclusiv James), că învățătura despre Trinitate ar fi o teorie păgână, o invenție catolică, sau o erezie, cum susțin unii, care se folosesc de scrierile EGW, de ce Ellen White, care a scris atât de mult, nu a scris niciodată împotriva Trinității, la fel ca alți pionieri?

*De ce ni se spune că numai Tatălui şi Fiului trebuie să li se aducă slavă?

Porunca lui Dumnezeu este să se aducă slavă Dumnezeului Creator (Ap 14:7) E adevărat că Duhul este Dumnezeu (FA 5:34; 1Cor 3:16) și prin  urmare, este Creator (Gen 1:2; Iov 33:4)? Pionierii au avut în prima carte de imnuri o doxologie (imn de slavă) veche anglicană, formată dintr-o singură strofă (No. 53), care se încheia cu cuvintele “Praise Father, Son AND HOLY GHOST!”. Editorii AZS au scos-o apoi din cartea de imnuri, dar Ellwn White nu a uitat-o. În 1881, cu mai multe luni înainte de moartea soțului ei, a citat-o. În 1892, chiar în anul în care se publica în Biserică articolul trinitarian al Dr Samuel T. Spear (cleric prezbiterian), ea menționează că se cânta în Biserică această doxologie.   

*Este sora White responsabilă pentru aşa-numita `schimbare de paradigmă` ce a condus biserica la Trinitate?

Hotărât, este responsabilă, deoarece a încurajat, atât prin tăcerea ei, cât și prin exemplul ei și prin anumite afirmații decisive, înțelegerea că Dumnezeirea este Trei Persoane. O parte dintre liderii Bisericii a acceptat treptat înțelegeri trinitariene în perioada 1892-1913 (vezi RH Oct. 09, 1913, Vol 90, No 41, p. 21), în timpul vieții EGW.    

*Şi-a schimbat sora White perceperea Dumnezeirii la o Trinitate?

Hotărât, E G White s-a exprimat tot mai curajos ca o trinitariană, începând cu lucrarea cărții Desire of Ages în 1896-1898  (DA 530; DA 671) etc.  Ca metodistă, ea fusese de tradiție trinitariană, dar nu avea în această privință convingeri întemeiate pe Scriptură. Căsătoria cu James White și asocierea cu ceilalți pionieri, care erau antitrinitarieni, a influențat-o probabil să fie mai precaută, iar lipsa unei descoperiri speciale a lui Dumnezeu pe tema aceasta a concurat în defavoarea acceptării unei poziții ferme, de o parte sau de alta. Este însă important să se știe că NICIODATĂ, NICĂIERI nu s-a pronunțat, în scris sau verbal, depreciativ cu privire la doctrina Trinității. Ea vorbește în aceeași manieră ca  autorii biblici în această privință: vorbind uneori despre Dumnezeul unic, alteori despre Tatăl și Fiul, și alteori despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, acceptând indiscutabil formula trinitariană fundamentală din Mat 28:19 (Ms 55, 1901; Lt 252, 1906;  Ms 139-1906).

*De ce nici măcar un singur citat scris de pana ei nu susţine doctrina Trinităţii?

Ea susține evident Trinitatea biblică, deși nu folosește cuvântul, Trinitate. Acest cuvânt ar fi stârnit prejudecățile majorității antitrinitariene a predicatorilor care fuseseră educați astfel, iar pe de altă parte, modelul triadic al Dumnezeirii, pe care ea l-a promovat, era în acord cu Biblia, nu cu formulele dogmatice ale sinoadelor și ale crezurilor tradiționale. De aceea, ea a ales să folosească expresia “The Heavenly Trio” (Treima Cerească).

*Dacă Ellen White nu a fost Trinitariană, şi nici nu a devenit, ce ne spune nouă astăzi lucrul acesta?

Evidența răspunsurilor de mai sus duce concluzia în direcția opusă. De altfel, antitrinitarienii consecvenți au început să abandoneze încrederea în inspirația EGW, când au descoperit că ea nu le servește scopurile așa cum credeau. Prin urmare, este încă loc de pocăință, fiindcă dacă eroarea teologică se iartă, erezia (care este opoziție înverșunată față de învățăturile apostolice  fundamentale), se vindecă foarte greu sau nu se vindecă, face complicații și duce la pierzare.    

(Cei care simt nevoia de mai multă înțelegere a acestui subiect pot găsi un ajutor în broșura recent publicată Triunitatea Dumnezeirii).