Afirmarea credinței în Dumnezeul întreit precede cu mult Sinodul de la Niceea (325) și veacul lui Athanasios. (Datările de mai jos sunt aproximative).
❶ Anul 30-70. Iisus (Mt 28:19): „Și botezați-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.”
❷ Anul 53-57. Pavel (2 Cor 13:14) „Harul Domnului Iisus Christos, dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh…”
❸ Anul 60. Petru (1 Pt 1:2) „…potrivit cu hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea făcută de Duhul, … și stropirea cu sângele lui Iisus Christos …”
❹ Anul 100. Clement Romanul (1 Cl 46:6): „Nu avem noi oare un Dumnezeu, un Christos și un Spirit plin de har care a fost turnat asupra noastră, și o singură chemare în Christos?” (1 Clement 46:6)
❺ Anul 110-210. Didaché (Did 7:2) citează din Mt 28:19: „botezați-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.”
❻ Anul 145. Ignațiu de Antiohia (Magn. 13) îndeamnă la ascultare de „Christos, de Tatăl și de Duhul” (Magn. 13).
❼ Anul 160. Iustin Martirul (Apologia I: 6, 61): „cu privire la preaadevăratul Dumnezeu – Tatăl…. virtuților… atât El, cât și Fiul (care a venit de la El…), și Spiritul care a vorbit prin profeți – Căruia noi ne închinăm și pe care-L adorăm”;
„Noi am învățat de la apostoli,… să obținem prin apă (botez) iertarea păcatelor ….; se pronunță asupra celui ce vrea să se nască din nou, …. numele lui Dumnezeu Tatăl – Domnul Universului– … și numele lui Iisus Christos, care a fost răstignit sub Ponțiu Pilat, și numele Duhului Sfânt, care a prevestit prin profeți …”
❽ Anul 190. Teofil de Antiohia (Către Autolic, II:15) este primul care a folosit în scris denumirea TRIAS (Trinitate) numind cele trei Persoane: „Dumnezeu, Cuvântul (Logos) și Înțelepciunea Lui (Sophia)”. Se obișnuia în acel timp ca Duhul Sfânt să fie numit Înțelepciunea.
❾ Anul 210. Tertullian (Contra Praxeas, 1-31). Discută pe larg concepția despre Trinitate (folosind pentru prima dată termenul latin Trinitas), cu referire la „Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt.”