Dragă Aurel,

Am văzut comentariul tău acum, apare într-un mod ascuns, e o problemă tehnică nerezolvată. Nu stăpânesc toate problemele și nu-mi pot permite să plătesc un webmaster permanent.  Voi posta aici comentariul tău la articolul לאדני אוראל יונקה, pe porțiuni.

“Autorii Bibliei nu pretind că «tot ce au scris a venit de la Dumnezeu»”. Pai daca nu tot ce este scris in Biblie a venit de la Dumnezeu, inseamna ca nu este adevarat ca “toata Biblia este inspirata.” Iti dai seama ce spui aici?

Dacă îmi recitești atent articolul, eu am afirmat că inspirația se referă la mesajul profeților, nu la limbajul lor cu tot ce ține de limbaj (elemente culturale, informații tehnice etc.), ceea ce este întotdeauna omenesc, chiar dacă în cele mai multe cazuri nu ai ce să-i reproșezi. Când spun că toată Biblia este inspirată, nu mă refer la coperte, la munca editorială, nici la cea de traducere, nici la cea de copiere și păstrare, nici la limba (ebraică/greacă) în care s-a scris, nici la genul și stilul literar, nici la argumentele și ilustrațiile autorului, nici la informațiile sau datele de natură științifică sau tehnică. Biblia este în întregime inspirată, dar nu verbal inspirată. Am dat destule exemple, nu revin.

Aici imi dai mie apa la moara ca exact asta sustin eu. In Biblie gasim tot felul de lucruri care nu numai ca nu vin de la Dumnezeu, dar vin fara nici un dubiu de la celalalt, inclusiv cea mai odioasa crima, cea a fiului lui Dumnezeu.

Evident, nu m-ai înțeles. Exemplul pe care îl dai se referă la un mesaj (și încă central) al Scripturii, devenit doctrină creștină fundamentală. Moartea Fiului lui Dumnezeu este un asasinat politic din perspectivă istorică, dar din perspectivă teologică biblică este singura speranță de mântuire a omului, prin ispășirea făcută de Mesia. Cum să vină asta de la „celălalt”?

“E adevărat, nu „toți care pretind că Dumnezeu le-a vorbit” spun adevărul. Dar înșiși autorii inspirați ai Bibliei fac distincție între profeții adevărați și cei care pretind în mod fals că Domnul le-a vorbit.” Problema nu este daca autorii Bibliei au facut distinctie intre profetii falsi si cei adevarati, ci daca noi facem aceasta distinctie. Cind un “profet” spune una si o jumatate de ora mai tirziu vine si spune exact pe dos, ala este profet adevarat, sau profet fals?

Înainte de toate, aș fi curios să știu pe care dintre autorii Bibliei îl consideri profet adevărat. Modul în care percepi tu noțiunea de contradicție este prea chițibușar. Din discuțiile noastre ”live” îmi amintesc că ai dat pe Natan ca exemplu de profet fals, prin faptul că inițial îl încurajează pe David să construiască templul, iar a doua zi revine și spune că nu David va construi templul, ci Solomon. Aici ai introdus și o intrigă de adevărat romancier, cu un Natan trădător, pus în solda lui Solomon și a Bat-Șebei, pentru a submina dreptul la domnie al fratelui mai mare (în acest caz, Adonia).

În timp ce speculația pe care ai produs-o nu este deloc idioată, ba poate propune cu succes un scenariu pentru Hollywood, ea este totuși o speculație nedreaptă și criticoasă, fără a fi cu adevărat critică. Dacă Natan ar fi spus: „Domnul mi-a zis, apucă-te de construit!”, iar a doua zi s-ar fi răzgândit (din varii motive) și ar fi spus: „Domnul mi-a zis: nu tu vei construi!”, atunci am putea vorbi de două mesaje profetice opuse, contradictorii. Dar în primul caz, Natan a vorbit ca un prieten, un consilier omenesc, nimic mai mult, deoarece nu a spus că Dumnezeu îi descoperise. A doua oară însă a precizat că fusese o revelație de la Dumnezeu. Este un lucru absolut obișnuit ca un profet să vorbească simplu ca om, nu tot ce spune este sub inspirație. Când Pavel îl cheamă la el pe Timotei și îl roagă să-i adugă mantaua și cărțile, sau îl informează despre ce i s-a întâmplat la proces, ce inspirație este acolo? Nu e nici de la Dumnezeu, nici de la diavol; sunt chestiuni pur omenești, care nu aveau nevoie de revelație divină.

Restul complicării cazului cu modelul conspiraționist este un fapt de imaginație, pentru că nu este nimic care să sugereze aceasta. Adonia nu era primul născut, deși era mai mare decât Solomon. Chiar din Bat-Șeba, David avea fii mai în vârstă decât Solomon (1Cr 3:5).  Nu exista în Israel un drept absolut al domniei fratelui mai mare. Încă din Geneza, acest model popular este desființat din timp în timp (de la Cain, până la Iosif), pentru a indica faptul că Dumnezeu este liber să aleagă pe cine vrea. Tatăl era acela care decidea care dintre fii avea să moștenească întreaga lui autoritate și partea dublă de avere. Nicăieri în Legea lui Moise nu apare că primul născut va avea întotdeauna primul loc în societate, la tron etc.

Pe lângă aceasta, David nu promisese nimic lui Adonia, nici mamei sale Haghit, pe când Bat-Șebei îi jurase că Solomon va domni (1Împ 1:13, 17, 30). De asemenea, Dumnezeu a confirmat alegerea lui Solomon. Acum știu că vei căuta să răstorni toate acestea, afirmând că atât jurământul lui David, cât și alegerea divină ar fi fabricații literare ale lui Natan sau ale altui fals profet.  Dar aceasta înseamnă că dai dracului afirmațiile nevinovate ale Bibliei, punându-le în mod gratuit, pe seama unor impostori. În cazul acesta nu poți vorbi despre ceva sigur inspirat în Biblie, ci numai despre o țesătură literară de “realități (strâmb) raționate”, care au fost ticluite cu scopul de a confecționa o religie omenească. Nu voi înghiți așa-ceva.

Or eu tocmai asta sustin, ca noi avem raspunderea sa folosim capacitatea de discernamint cu care ne-a inzestrat Dumnezeu (si nici tie nu-ti lipseste deloc) pentru a discerne ce spune si face cineva si este in conformitate cu Dumnezeu, si ce nu este.

Ce alt criteriu avem pentru caracterul lui Dumnezeu decât descoperirea biblică? Restul este imaginație omenească, „corectitudine” politică sau psihologică.

Cind cineva a ucis si spune ca “duhul domnului” l-a pus iar Moise spune ca Dumnezeu a dat lege scrisa cu degetul lui “sa nu ucizi,” ce este “inspirat,” si aia ca ala a ucis pentru ca la pus domnul, si faptul ca acelasi domn a declarant ca uciderea este interzisa? Daca un astfel de domn slujesti tu, atunci cu ce este mai bun el decit cel cu coarne?

Aurel, cred că îți amintești, că nici Moise al tău nu face aici deosebire. Același Moise care citează porunca divină „Să nu ucizi!”, citează și cealaltă poruncă divină: „Cine varsă sânge de om, de om sângele lui fie vărsat!” (Gen 9:6). Expresia mot yumat (hotărât, să fie omorât!), este folosită în Legea lui Moise de cele mai multe ori, cu referire la diverse păcate capitale (Gen. 26:11; Ex. 19:12; 21:12, 15-17; 22:18; 31:14-15; Lev. 20:2, 9-10, 15; 24:16-17; 27:29; Num. 15:35; 35:16-18, 21, 31).  De asemenea, expresia wă-nikrat me‘ammayw (va fi nimicit din poporul lui) apare cu referire la păcate capitale (Ex. 30:33, 38; Lev. 17:9). Faptul că Dumnezeu a inițiat planul distrugerii unor triburi antice, așa cum a inițiat distrugerea întregii lumi prin Potop și cum o va face la sfârșit, potrivit Apocalipsei (și potrivit Evangheliei lui Iisus: Mat. 24:49-51), nu înseamnă că Dumnezeu Își încalcă propriul principiu exprimat în porunca „Să nu ucizi!” Porunca folosește verbul rațaahh (a face omucidere, a asasina, a ucide din culpă), pe când celelalte cazuri folosesc verbe ca hamit (a omorî), harag (a măcelări, a omorî) și altele asemenea, care se folosesc pentru animale, pentru oameni condamnați, inclusiv pentru situațiile de război.

Viața aproapelui este la fel de importantă ca a mea, dar nu mai importantă decât dreptatea lui Dumnezeu, care nu este obligat să suporte răul fără nicio replică. Principala replică a lui Dumnezeu este cea de la Golgota. Dar pentru că mulți, se pare chiar cei mai mulți nu se supun lui Dumnezeu, trebuie să dispară. Însăși moartea naturală pe care toți o suportăm este o dovadă că nu avem niciun drept la viață, nici măcar dreptul de a ne consuma viața pământească în întregime. Nu există un asemenea drept. Tot ce avem este darul lui Dumnezeu, iar darul acesta „natural” nu este un pact cu eternitatea. Oamenii trebuie să știe că au de ales între Dumnezeu și anihilare. Desigur, nu este cazul să reactivăm acum legile teocrației mozaice pentru a le implementa în țări „creștine”. Iisus a spus: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta!” Cred că pentru asasinat și pentru crime similare ar trebui să fie aplicată pedeapsa capitală. Dar într-o lume cu justiție coruptă și cu multe alte corupții, legea ar putea fi periculoasă.

“Nu cred că Dumnezeu a lăsat pe seama minții omenești capacitatea de a distinge între mesajul divin și mesajul fals, întrucât aici sunt implicate forțe supraomenești, de ambele părți.” Pai daca Dumnezeu nu asteapta ca noi sa folosim mintea noastra ca sa discernem care este mesajul divin si care este cel fals, atunci ce asteapta Dumnezeu de la noi, sa fim niste idioti care inghit pe nemestecate orice citeste unul si altul prin Biblie? Eu cred ca aici trebuie sa-ti revizuiesti serios pozitia ca esti ridicol.

Sigur că Dumnezeu așteaptă să ne folosim mintea, în mod critic, dar nu făcând speculații perverse, conspiranoice, despre autori şi eroi biblici nevinovaţi (aşa cum nu rareori se fac unele scenarii, chiar în cadrul aripii creştine conservatoare). Gili Cârstea îl pune pe Iacov în ceartă cu Pavel şi face din epistola lui Iacov o primă enciclică papală. Teologia liberală citeşte Biblia în sensul că nu a existat deloc un exod din Egipt, ci Israel ar fi urmaşul unor triburi canaanite, în care vor fi intrat şi câţiva sclavi egipteni refugiaţi, iar „povestea” cu Conchista Canaanului ar fi o pură invenţie postexilică. Că găsirea unui exemplar al Torei sau Deuteronomului cu ocazia renovărilor, ar fi o simplă înscenare pentru a introduce pentru prima dată yahwismul în sistem, pe baza unei Tore proaspăt scrise, dar pusă pe seama eroului fabricat: Moise. Totul este reinterpretat în numele unui raţionalism fără sfială şi fără ruşine. Ştiam că nu te asociezi cu teologii liberali…

“Cred că nu ateii au subminat cel mai mult autoritatea Bibliei, ci mai degrabă acei teologi moderni, care caută adesea în ea altceva decât a intenționat Dumnezeu,” Aici sunt intru-totul de acord cu tine ca nimic nu a discreditat Biblia si cresinismul cum a facut-o asa-zisii teologic “critici,” si pe nimeni ei nu urasc mai mult decit pe mine tocmai deoarece ei inteleg ca eu demasc ipocrizia lor si apar Biblia si credinta, lucruri pe care ei nu le suporta. Daca chiar nu intelegeti ca eu va sunt prieten si ca de fapt va ajut sa rezolvati si sa clarificati probleme pe care niciodata nu le-ati putut clarifica, uitati-va la acesti atei si teologi “critici” si ei au sa va ajute sa intelegeti mai bine ce fac eu si de ce ei ma urasc pe mine mai mult decit ii urasc pe fundamentalisti.

Aurel, hai să fim realişti, nu te urăşte nimeni. Nu are de ce să te urască cineva, nu ai făcut rău nimănui, iar poziţia ta teologică, neaceptată nici de liberali (puţinii care te cunosc), nici de „fundamentalişti” ca mine  (care sunt şi mai puţin cunoscut), nu are un asemenea impact încât să fii urmărit (din aer şi de la sol) de toate forțele inamicului. Eu sunt realmente dezamăgit de modul în care interpretezi Scriptura, dar pentru moment sunt încă mai îngrijorat de obsesia pe care o ai, că ai fi urmărit, vânat, victimizat de nu știu ce forțe, pentru motive de interpretare teologică. Nu ești singurul pacifist în lumea asta. Mahatma Ghandi a rămas un nume istoric și desigur au fost și sunt mulți alții. Sunt mulți critici ai US mult mai „periculoși” ca tine, pe care totuși nu  i-a strivit CIA sau masonii etc. În locul tău, m-aș întoarce la o citire realistă şi naturală a Bibliei, privită user-friendly. Ţi-ar aduce mai multă satisfacţie, mai mulţi prieteni şi un sens. Mulţumesc pentru citirea replicii mele.