Problemă: 1 – asemenea = identic cu fratii Sai ?
Răspuns: Nici între oameni nu există identitate. Dar asemănarea lui Iisus cu noi a fost perfectă, pentru toate scopurile practice. Termenul grecesc homoioma (asemănare) din Rom 8:3 nu este folosit în contrast cu acela de identitate, ci fără a avea în vedere o distincţie, doar similaritatea.
Problemă: 2-Nascut sub LEGE, avind si NATURA DIVINA. Noi nu primim zestrea aceasta!
Răspuns: La câtă experienţă de rebeliune avem noi ca oameni, numai avantajele naturii divine ne-ar lipsi. Absenţa divinităţii din natura noastră nu este un dezavantaj, atâta timp cât suntem dispuşi să fim „părtaşi de natură divină”. Cu alte cuvinte, Iisus a împărtăşit natura noastră, pentru ca şi noi să ne putem împărtăşi de natura Lui. În cazul nostru însă, această împărtăşire este mediată de Spiritul Sfânt şi duce la sfinţirea noastră, care este o schimbare spiritual-morală, şi nu la îndumnezeirea noastră, care ar fi o schimbare fizică imposibilă.
Problemă: 3 – Avea natura pacatoasa a omului cu toate tendintele (carne pacatoasa cum zice L.C.)
Răspuns: Aşa cum ai citit în articolaşul meu.
Problemă: 4 – Noi dobindim natura divina prin nasterea din nou si alegem sa nu mai pacatuim prin puterea D.S. Pina la acest moment nu am incheiat un legamint de rascumparare, eram sclavi pacatului.
Răspuns: De acord. Nici nu ni se cere altceva, decât un nou început. Naşterea naturală a noastră este pur omenească. Iisus, deşi a luat natura noastră aşa cum este ea, nu a avut nevoie de un nou început. El a fost zămislit de la Duhul, a fost educat de Duhul şi controlat de Duhul, încât putea spune că Tatăl este în El.
Problemă: 5 – Daca ISUS n-a ales sa pacatuiasca niciodata ramine UNIC si nu ne va cere sa fim nicidata IDENTICI ca EL, pentru ca si noi suntem unici si diferiti.
Răspuns: Desigur că Christos rămâne unic. Chiar dacă ar exista vreunul care să fi dus o viaţă fără păcat, Christos ar rămâne tot unic, deoarece condiţiile extreme în care a trăit El şi misiunea unică încredinţată Lui, de a mântui omenirea printr-o jertfă desăvârşită (fără cusur), nu se pot compara cu provocările noastre modeste.
Problemă: 6-Daca s-ar fi nascut alt om care sa nu pacatuiasca niciodata, avea el nevoie de mintuire ?
Răspuns: Mântuirea nu înseamnă doar iertare. Orice muritor are nevoie de mântuire de urmările păcatului, cea mai gravă fiind moartea. Dar are nevoie şi de „înfierea, adică răscumpărarea trupului” (Rom 8:23) prin înviere. Un prunc care moare este nevinovat, nu are nevoie de iertare, dar are nevoie de a fi mântuit de urmările păcatului, iar această mântuire, ca şi naşterea lui naturală, este un dar al jertfei lui Iisus. Dacă Iisus nu ar fi ales să plătească preţul pentru toţi, părinţii dintâi, primii vinovaţi, trebuiau să plătească cu viaţa lor şi astfel se încheia povestea existenţei umane. Dar dacă Dumnezeu a lăsat generaţiile să-şi continue rostogolirea istorică, înseamnă că deja hotărâse să ofere iertare şi recuperare.
Problemă: 7-Desavirsirea este un munte la care unii doar privesc, altii care doar icearca sa urce,si foarte putini continua sa urce!
Răspuns: Este adevărat şi trist în acelaşi timp. Desăvârşirea, pe care Dumnezeu ne-o cere, nu este un ideal de neatins, ci o viaţă cu Dumnezeu, aşa cum erau Enoh, Noe, Avraam, Iov, părinţii lui Ioan Botezătorul şi alţii cu care Dumnezeu efectiv S-a mândrit de-a lungul timpului.Nici unul n-a fost fără păcat, dar au înţeles că secretul desăvârşirii stă în dragostea care vine de sus. Nimeni nu va fi mântuit fără această desăvârşire. Unii păgâni vor fi salvaţi, fără cunoştinţele biblice, dar nu fără dragostea adevărată, care vine de la Duhul Sfânt, chiar în cazul celor care nu ştiu nimic despre El. Tema aceasta a mântuirii este fascinantă, nu degeaba se spune că ne va lua o veşnicie ca s-o aprofundăm. Prin urmare, nu pot avea pretenţia că am epuizat subiectul.
Similare
Comentarii recente în articole