1-Te poti numii crestin daca nu crezi pina nu vezi cum stau lucrurile cu creatiunea, trinitatea etc?

În primul rând, unele subiecte / obiecte nu pot fi văzute. Nici evoluţia, nici singularitatea lui Dumnezeu nu se văd. Dacă nu crezi Scriptura, nu eşti creştin, decât poate într-un sens cultural, că te-ai născut într-o cultură creştină şi te împărtăşeşti de unele valori creştine, eventual frecventezi clubul (biserica), din motive sociale.

2 – Daca nu intelegi, este pacat daca nu crezi?

Necredinţa este păcat, deoarece arată neîncredere în Dumnezeu, indiferent dacă vine din neînţelegere, sau din înţelegere. Într-un caz este infatuare, în alt caz este rea-voinţă; dar tot păcat este. Dacă însă neînţelegerea ta este legată nu de subiectele Scripturii, ci de identitatea şi natura ei, necredinţa este scuzabilă până la un punct. Însă nimeni nu este absolut exonerat pentru că nu a fost convins de inspiraţia divină a Scripturii, pentru că a aşteptat ca mai întâi să creadă şi după aceea să citească. Suntem datori să cercetăm. Dacă ne interesează mai degrabă lucrurile vieţii acesteia decât Împărăţia Lui şi viaţa veşnică, atunci vom lăsa Biblia tot mai necitită şi vom secera consecinţele: necredinţă, păcat, pierzare.

Dumnezeu nu ne inspiră credinţă prin demonstraţii. O demonstraţie este o serie completă de dovezi, în aşa fel încât nu se mai lasă nici o posibilitate îndoielii. Acolo unde există o fărâmă de dragoste (cel puţin sub forma de preferinţă), nu este nevoie de o demonstraţie. Există dovezi suficiente şi Dumnezeu este dispus să ofere uneori dovezi suplimentare, pentru ca aceia care se simt atraşi de scenariul biblic al planului de mântuire, să poată crede. Aceasta este o credinţă după voia lui Dumnezeu. Dar dacă Dumnezeu ar face demonstraţii, toată lumea ar fi silită să creadă, dar nu cu o credinţă mântuitoare. Credinţa care se sprijineşte numai pe dovezi supranaturale, dar fără un răspuns al sufletului, nu duce la mântuire. Credinţa sinceră duce la renaştere spirituală (Ioan 2:23-24; 3:2, 15-16, 18-19, 36). Credincios este acela care spune la început: „E prea frumos ca să fie adevărat!”, şi după primele dovezi începe să se bucure de adevăr, începând să se conformeze voinţei descoperite a lui Dumnezeu. Astfel se întăreşte credinţa. Necredinciosul însă cere mereu dovezi peste dovezi, demonstraţii, şi îşi foloseşte raţiunea doar pentru a demonta pe rând dovezile. De ce face aceasta? Fiindcă el nu porneşte de la „e prea frumos ca să fie adevărat!”, ci de la „sunt prea multe implicaţii practice, ca să accept această variantă, care de fapt, nu-mi place!” Orice păcătos şi necredincios ar dori partea fizică a mântuirii: izbăvire de necazuri şi de moarte. Dar nu sunt mulţi care să accepte esenţa mântuirii, partea spirituală a ei: mântuirea de păcat (Mat 1:21).

3-Ce presupune „cercetati toate lucrurile”….?

Această exortaţie este greşit înţeleasă, parţial din cauza divizării textului pe versete, în loc de paragrafe, aşa cum ar fi normal. Sensul reiese mult mai clar, cu ajutorul unei aşezări în pagină şi al unei traduceri mai atente:

„Nu ‚stingeţi Duhul,’ nu dispreţuiţi profeţiile [=manifestările/pretenţiile profetice], ci cercetaţi toate [acestea]: ce este bun, ţineţi; de la orice formă de rău să vă abţineţi / reţineţi !” (1Tes 5:19-22)

În legătură cu cazul candidatului, zici că a fost botezat în altă comunitate, doar pentru că a răspuns afirmativ la o întrebare stereotipică şi generală, dar am o întrebare: aş avea o singură întrebare: Ce convingeri are el în clipa aceasta? Este secular de ziua a şaptea? Baptist de ziua a şaptea? Unitarian de ziua a şaptea?

Nici un pastor sau preot nu botează pe cineva în Christos pentru a-l face să intre într-o Biserică invizibilă, virtuală, aconfesională, fără doctrine şi fără obligaţii. Astea sunt concepte moderne, iresponsabile. Botezul nu poate fi administrat decât de Biserică. Iar reprezentantul Bisericii care oficiază botezul, îl introduce pe candidat, nu doar în Împărăţia spirituală, ci şi în biserica vizibilă şi confesiunea al cărei reprezentant este. De aceea este necesar ca un candidat să cunoască învăţăturile Bisericii care îl botează (nu în sens exhaustiv şi la nivel teologic, ci la un nivel imediat practic, care să asigure loialitatea şi încrederea. Altminteri, dacă deja de la botez are sentimentul că într-un punct el este superior Bisericii şi încearcă să purifice Biserica de unele credinţe şi să accepte altele, trebuie să-l lăsăm mai degrabă în afara Bisericii, nu înăuntru.

Dumnezeu conduce un popor, Îi place colaborarea şi interdependenţa, unitatea de credinţă; nu iubeşte infatuarea şi reticenţa faţă de ordine, de organizare, de trupul Bisericii. Christos Capul şi Biserica Sa (trupul) sunt una. Nimeni să nu spună că se botează în Christos, dar nu în învăţătura şi comunitatea Bisericii, pentru că nu este adevărat. Aş fi mult mai indulgent cu o persoană foarte în vârstă, care este dispusă să creadă, dar nu mai are capacitatea de a verifica şi dovedi totul cu Scriptura. Dar un om în putere, nu cred că ar trebui botezat, dacă are reţineri faţă de Biserică. Sunt destule Biserici în lumea asta, aproape pentru gustul fiecăruia. Şi încă se mai pot construi, dacă se doreşte. Cine are dubii cu privire la doctrinele noastre, are de ales între a studia pentru a se convinge, sau a alege o altă Biserică. Dacă preferă această Biserică, trebuie să-i ofere tot creditul necesar încât să fie dispus să verifice totul cu o minte deschisă şi manifestând respect şi minimă încredere în convingerea milioanele de credincioşi ai Bisericii.