şi încăpăţânarea
şi frica
şi tot prin ce m-am trecut
întru plăsmuirile mele a fericire.
Câte schiţe de preşuri
şi câte ţesături începute
fără capăt.
Doamne, ia tot ce am
şi ţese-mă după meşteşugul Tău.
Nu pot singur.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Comentarii recente în articole