Printre atâtea poveţe,
mă agăţ de călăuze cu chipul blând,
cu insigne lustruite şi vocea blajină,
cu mai ştiu eu ce,
a bunătate.
Tu, de vreo câteva săptămâni
mă trimiţi la culcare devreme,
ca să mi se deştepte ochii limpezi
întru dimineaţă;
iar eu mă las rătăcind
şi apoi tot eu te caut printre amintiri
printre oamenii de pe stradă.
Mi-e dor de Tine,
aşa mi-e de dor,
şi numai de la dorul ăsta
mi se întorc ochii din nelegiuire.
Comentarii recente în articole