E doar partea cealaltă a labirintului
însă care o fi ultimul zid înspre nemărginit?
Ce paşnic îmi aşterni înăuntru
Peste pleava rămasă de zi
ca o amintire din copilărie – dorul de Tine.
Ce a mort vorbeşte pământul
Cînd mă gândesc unde mi se grăbeşte trupul
în care îmi colind zilele.
dar cât de rece e piatra.
Doamne,
Suflă Tu peste inima mea,
desenează-mi capilare
şi încălzeşte-mi mâinile
cu câteva picături din jertfa Ta.
Fără Tine nu-i chip de-a trăi o viaţă.
Comentarii recente în articole