O parte din textele care se referă la păcatul de neiertat și care dau bătaie de cap cititorilor Bibliei se află în Epistola către evrei. Cheia înțelegerii acestor pasaje este în contextul istoric mesajului epistolei. Cartea se adresează evreilor, dar din ea reiese că este vorba de evreii creștinați, în special din Iudeea, dar și din Diaspora. Este subliniată ispita recidivei, a alunecării înapoi în iudaism, în ritualul Templului (Ev 13:9-10) și teama de a-L mărturisi pe Iisus în mod public, pentru a nu suferi ca creștin și a nu pierde drepturile evreiești de cetățenie (Ev 13:12-14).

Avertizările acestea sunt solemne și ultimative, pentru că sunt adresate unei generații de iudei care a cunoscut fie pe Iisus, cu învățăturile și minunile Lui, fie predicarea apostolilor, însoțită de Duhul Sfânt cu darurile și minunile Lui. Asemenea iluminare s-a petrecut rar în lume. Cele mai favorizate generații, din acest punct de vedere, au fost generația Exodului și generația Apostolilor. De aceea, ele sunt comparate în epistolă și se aduce avertizarea că aceste privilegii unice aduc cu ele și responsabilități mai mari (cf. Rom 2:9-10), iar în cazul apostaziei, riscul de a nu mai putea fi recuperat.  Aceste avertizări însă, chiar în cazul lor, nu erau ca anunțul unei sentințe pecetluite. Dumnezeu îi avertiza pentru a nu ajunge în apostaziei.

1. Ev 2:1-4 „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. 2 Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri ^{[n.m. Legea, cf. FA 7:53; Gal 3:19]} s-a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare ^{[n.m. la Sinai și în toată călătoria spre Canaan]}  şi-a primit o dreaptă răsplătire, 3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4 în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa!”
2. Ev 3:6b „Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm. 7-11 Deaceea, cum zice Duhul Sfînt: [citat din Ps 95:7b-11]…12 Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, cât timp se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului; 14 fiindcă ne-am făcut părtaşi ai lui Christos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.”
3. Ev 4:14 „Astfel, fiindcă avem un mare Arhiereu (Pontif), care a străbătut cerurile …..  să rămânem tari în mărturisirea noastră ^{[că Iisus din Nazaret este adevăratul Mesia/Christos/Fiul lui Dumnezeu, nu așteptăm pe altul, ca iudeii rabinici]}.
4. Ev 5:12; 6:1, 4-6, 9-12 „În adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi nevoie iarăşi de cineva care să vă înveţe lucrurile elementare ale Cuvântului lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană solidă. 1. De aceea, să lăsăm în urmă învățăturile începătoare despre Christos şi să ne lăsăm purtați spre cele desăvârşite (mature)…  4. Cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt 5. şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, 6. și care totuși au căzut, este cu neputinţă să fie reînoiţi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit. [….] 9. Chiar dacă vorbim astfel, prea iubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mântuirea. 10. Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-aţi ajutat şi îi ajutaţi pe sfinţi. 11. Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde, 12. aşa încît să nu vă leneviţi….” Ev 10:23 „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre….. ²⁴ … ²⁵ Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei….  ²⁶ Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ²⁷ ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. ²⁸ Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. ²⁹ Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului? 30-34 ….. ³⁵ Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră ……! 36-37 …. ³⁸ Cel drept va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

• Ev 12:15, 18, 22-29 „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă turburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. ^16-17.… ¹⁸ Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge (Sinai) … ^19-21 … ²² Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, …… de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, ….²⁴ de Iisus, Mijlocitorul noului legământ, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. ²⁵ Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri…. 26-28…  ²⁹ fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

În concluzie, referirea la cei care au fost luminați odată este cu privire la privilegiile speciale (martori și subiecți ai unor fapte supranaturale, primirea Duhului Sfânt cu daruri supranaturale etc.) nu trebuie aplicată la orice credincios botezat, care din cine știe ce slăbiciuni a apostat și s-a întors în lume. Chiar dacă este vorba de persoane care au avut mari privilegii și daruri importante (pastori, evangheliști, talente mari), și au căzut, nu înseamnă că nu mai pot fi recuperați. Chiar și martori ai minunilor lui Dumnezeu, ca David, pot cădea grav, dar posibilitatea de recuperarea nu trebuie negată în dreptul nimănui. Pe de altă parte, avertizarea trebuie luată în seamă, deoarece apostazia și recidiva aduc riscuri mari. Experiența arată că, dintre cei care abandonează credința, prea puțini se mai întorc.