Cele 7 mari doctrine biblice. (Tentativă de expunere sistematică a credinţei. Pentru studenţii cu înclinaţie în domeniu). Vezi și schița lui Fritz Guy.
1. A Teologia: doctrina credinţei în Dumnezeire
[1] (cauzalitatea) Ev 11:6ab; Ps 14:1; 1 In 4:16; Ex 34:6-7
Dumnezeu este principiul şi cauza primă a existenţei, iar existenţa lui este principiul sine qua non al credinţei. Fiecare doctrină care urmează arată realitatea ca pe un efect al existenţei Lui, ca o operă divină.
1.1. אלהים Ontologie (vs. ateism şi agnosticism): existenţa divină, natura divină; credinţă, cercetare etc
1.2. אחד, קדוש Unicitatea lui Dumnezeu, incomprehensibilitatea, caracterul paradoxal (vs. zeii populari/păgânism şi zeul raţionaliştilor)
1.3. יהוה Personalitatea şi triunitatea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul, Spiritul. (vs. panteism şi arianism)
1.4. אל עליון, שדי, צבאות. Atributele şi rolurile divine, etc.Dumnezeu Creator, Mântuitor şi Judecător.
1.5. אהבה ,צדק ,חסד ,חן Caracterul divin: iubire, dreptate, har, etc.
1.6. אל הנורא אלוה Dumnezeu ca obiect al închinării: adorare, venerare, rugăciune, religie, ceremonii, etc.
1.7. ברית חסד ואמת תורה מצוה Autoritate, supunere: legământ, credinţă şi iubire, porunci (10+), morală; caracter şi comportament creştin; virtute şi păcat. Esenţa religiei şi moralei.
2. B Ctiseologia: doctrina creaţiei (creaţia fizică) Ev 11:3; Gn 1:1;
Creaţia universală, efectul nemijlocit al lucrării divine, opera fundamentală a lui Dumnezeu şi primul temei al credinţei universale în Dumnezeu.
2.1 ברא Creaţionism: creaţia lui Dumnezeu (univers, alte lumi, lumea noastră); creaţionism biblic şi ştiinţific
2.2 בני האלהים ,מלאכים , שרפים, קדושים , שרים, ערין, כרובים Angeologie : natura şi rolul îngerilor .
2.3 צלםנו אדם נפש רוח Antropologie: natura omului şi soarta lui naturală.
2.4 למשל Cercetarea, exploatarea şi conservarea naturii (ştiinţă, tehnică, ecologie etc.); + Administrarea vieţii personale (legile sănătăţii: în tradiţie, Biblie, SP, ştiinţă), a resurselor şi a produselor.
2.5 עבודה שבוע שבת Omul ca replică de creativitate, Muncă şi Odihnă, Săptămână şi Sabat;
2.6 עם אב אם ילד Societate: dragoste, familie, sex, procreaţie; etnicitate, limbă, rasă, cultură, stat, autorităţi.
2.7 Destinul Creaţiei şi al omului.
3. C Gnorisologia – doctrina Revelaţiei[2] (spre mântuire) Ev 1:1-2; Ps 119:130; Pr 29:18;
Dumnezeu lucrează pentru a Se descoperi pe Sine prin Creaţie şi în Creaţia căzută. Revelaţia Sa care devine completă prin Scriptură, în care descoperim pe Iisus Christos, culmea revelaţiei divine, este singura sursă a cunoaşterii adevărului.
3.1 Natura, prima biblie a omenirii (limite şi falsificări)
3.2 Revelaţia personală (conştiinţa şi experienţa), a doua cale a revelaţiei (limite şi falsificări)
3.3 Tradiţia, a treia cale a revelaţiei (limite şi falsificări)
3.4 Poporul lui Dumnezeu (Israel, Biserica) şi credinciosul individual ca revelaţie a lui Dumnezeu (limite şi falsificări)
3.5 Profetismul necanonic prebiblic şi postbiblic (Spiritul Profetic) (limite şi falsificări)
3.6 Revelaţia specială a Cuvântului scris (Biblia) (limite şi falsificări): Inspiraţie, Comunicare verbală şi scrisă, Critică Textuală, Traducere, Hermeneutică, Exegeză etc; Importanţa cercetării Scripturii de către pastori şi laici. Descoperire progresivă, Unitate doctrinală.
3.7 Revelaţia specială a Cuvântului întrupat (Iisus Christos). Standardul Christos şi Standardul lui Christos (Biblia şi rezumatul ei în cele două porunci mari).
4. D Teodiceea[3] – doctrina victoriei divine asupra răului (triumful iubirii) Ro 3:3-6; Dt 32:5-6; Ps 94:14-15
Numai revelaţia divină ne ajută să înţelegem originea şi rostul răului, precum şi înţelepciunea, dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu manifestate în tolerarea răului şi în final în înfrângerea răului. Răul nu este creat de Dumnezeu, dar este prevăzut, limitat şi “exploatat” în scopurile sfinte ale lui Dumnezeu, ca să lucreze spre victoria binelui.
4.1 Posibilitatea căderii. Bine şi rău, libertate morală, răul ca virtualitate;
4.2 Primul căzut. Îngeri loiali şi neloiali.
4.3 Căderea omului, căderea omenirii, a societăţii (familii, popoare, state)
4.4 Replica lui Dumnezeu: Patriarhii, Israel, Christos, Biserica, credinciosul (lupta şi armele creştinului)
4.5 Căderea lui Israel; respingerea profeţilor, a lui Iisus şi a Evangheliei
4.6 Căderea şi triumful Bisericii; taina fărădelegii, antichristul şi Rămăşiţa Bisericii
4.7 JUDECATA şi triumful final al adevărului şi al iubirii
5. C’ Soteriologia – doctrina mântuirii (scopul revelaţiei) In 3:16; FA 4:12; Is 53
Creatorul, care a permis apariţia răului, a luat şi măsurile de salvare, intervenind într-un mod care Şi-a asumat cele mai groaznice efecte, spre iertarea, împăcarea, recuperarea şi transformarea păcătosului care se pocăieşte. Creatorul şi Salvatorul sunt acelaşi Dumnezeu. Nu există Mântuitor afară de Creatorul.
5.1 Planul de salvare şi descoperirea lui
5.2 Disciplina suferinţei (blesteme cu binecuvântări)
5.3 Rolul Legii (al educaţiei, instrucţiei, religiei, moralei şi exerciţiilor). Dikaios şi axios datorită LUI
5.4 Iisus din Nazaret este Messia. Întruparea, moartea, învierea, înălţarea, glorificarea şi slujirea cerească a lui Iisus. Profeţie şi istorie.
5.5 Semnificaţia redemptoare a vieţii şi morţii lui Iisus. Ispăşirea. Christos ca Înlocuitor (Jertfă de ispăşire) şi ca Exemplu Suprem.
5.6 Puterea salvatoare a lui Christos: ajutor în orice nevoie (fizică şi spirituală); iertarea şi victoria lui Christos oferite credinciosului (momente: Crucea, pocăinţa, judecata).
5.7 Predicarea Evangheliei veşnice. Rolul salvific al Cuvântului şi al Bisericii.
6. B’ Eclesiologia – doctrina despre Biserică[4] (creaţia spirituală) Gn 3:15; 12:1-3; Mt 16:18
Cea mai frumoasă creaţie a lui Dumnezeu este creaţia spirituală – “o făptură nouă”; El a făcut ca cei răscumpăraţi de El să se asocieze în comuniune spirituală şi ordine cerească, sub călăuzirea Spiritului Sfânt, pentru a forma Ekklesia (comunitatea credinţei), ambasada împărăţiei cerului pe pământ.
6.1 Unitate şi comuniune, în cer şi pe pământ.
6.2 Ordine, organizare, autoritate şi disciplină, în cer şi pe pământ. Structura organizaţiei de inspiraţie cerească.
6.3 „Staulul” lui Israel şi „celelalte oi”. Israe
l şi celelalte naţii: măslinul,
6.4 Comunitatea credinţei, Împărăţia Cerului şi succesiunea apostolică.
6.5 Identitatea Bisericii: universală şi locală, văzută şi nevăzută, cerească şi pământească, luptătoare şi triumfătoare; istorică şi actuală, mamă şi mireasă, totală şi rămăşiţă, catolică şi sectă;
6.6 Cler şi laici; harisme, oficii, slujire, ierarhie, cult (liturgică; predicare, închinare, laudă), misiune.
6.7 Har şi ceremonii sacre (“sacramente”): iudaice (circumcizie, jertfe, etc.), noutestamentare (botezul, euharistia, hirotoniile, ungerea), păgâne, tradiţional-creştine (cununia, binecuvântarea copiilor, etc.)
7. A’ Escatologia – doctrina speranţei credincioşilor (finalitatea) Ev 11:6c; 2Tim 4:7-8; Da 7:27
Finalitatea tuturor acestor lucrări ale lui Dumnezeu este speranţa escatologică a nemuririi şi fericirii veşnice pentru credincioşi şi a dispariţiei răului din univers pentru veşnicie, prin cel de-al Doilea Advent a lui Christos.
7.1 Sensul religiei pentru viaţa aceasta. Promisiuni divine şi realizări.
7.2 Profeţiile biblice şi sensul istoriei. Profeţii condiţionate, vs. profeţii apocaliptice.
7.3 Parusia – fericita speranţă a creştinului.
7.4 Timpul, dinamica şi logica Judecăţii de apoi.
7.5 Răsplata veşnică a celor nevrednici / pierduţi (oameni şi îngeri): înviere şi pedeapsă/iad, nouă şansă? purgatoriu?
7.6 Răsplata veşnică a celor vrednici / mântuiţi. Nemurirea şi fericirea veşnică, înnoirea tuturor lucrurilor.
7.7 Aşteptând, vestind şi grăbind revenirea Domnului.
Caracteristici:
a) Structură septipartită (jubiliară): 7 doctrine, fiecare cuprinzând 7 precepte (capitole, secţiuni soctrinare), care vor fi explicate separat în detaliu.
b) Cele 7 doctrine vor fi justificate mai întâi cu cel puţin două proof-texte biblice relevante, din VT şi NT.
c) Structura expunerii celor 7 doctrine este logic secvenţială. Fiecare doctrină o cere şi o anticipă pe următoarea.
d) Structura expunerii este, de asemenea, chiastică: fiecare corespunde simetric, în oglindă, celei din partea opusă a chiasmului (A-Ω; Θ-Ψ; Κ-X; sau 1-7; 2-6; 3-5), care are în centru doctrina majoră şi atotcuprinzătoare a luptei universale dintre bine şi rău (Σ / 4).
e) Fiecare doctrină cuprinde atât afirmaţii credale, cât şi religioase şi etice, astfel încât lecţiile să nu fie doar teoretice, ci fiecare afirmaţie credală să aibă imediat un sens practic obligatoriu, explicit. Expunerea are scop didactic, mnemotehnic, practic.
f) Convingerile pe care le împărtăşim cu alţii şi convingerile distinctive AZS nu sunt prezentate separat; toate sunt parţial împărtăşite cu alţii şi toate conţin principii sau afirmaţii specifice AZS.
g) Titlurile majore vor fi detaliate în expunere, pentru a delimita cuprinderea lor. Explicarea denumirii tehnice şi enumerarea cuprinsului celor 7 precepte pe scurt, înainte de expunerea subsecventă a acestora.
h) Din proof-textele majore să nu lipsească Moise, Iisus şi Pavel. .
Dumnezeu este principiul şi cauza primă a existenţei, iar existenţa lui este principiul sine qua non al credinţei. Fiecare doctrină care urmează arată realitatea ca pe un efect al existenţei Lui, ca o operă divină.
1.1. אלהים Ontologie (vs. ateism şi agnosticism): existenţa divină, natura divină; credinţă, cercetare etc
1.2. אחד, קדוש Unicitatea lui Dumnezeu, incomprehensibilitatea, caracterul paradoxal (vs. zeii populari/păgânism şi zeul raţionaliştilor)
1.3. יהוה Personalitatea şi triunitatea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul, Spiritul. (vs. panteism şi arianism)
1.4. אל עליון, שדי, צבאות. Atributele şi rolurile divine, etc.Dumnezeu Creator, Mântuitor şi Judecător.
1.5. אהבה ,צדק ,חסד ,חן Caracterul divin: iubire, dreptate, har, etc.
1.6. אל הנורא אלוה Dumnezeu ca obiect al închinării: adorare, venerare, rugăciune, religie, ceremonii, etc.
1.7. ברית חסד ואמת תורה מצוה Autoritate, supunere: legământ, credinţă şi iubire, porunci (10+), morală; caracter şi comportament creştin; virtute şi păcat. Esenţa religiei şi moralei.
2. B Ctiseologia: doctrina creaţiei (creaţia fizică) Ev 11:3; Gn 1:1;
Creaţia universală, efectul nemijlocit al lucrării divine, opera fundamentală a lui Dumnezeu şi primul temei al credinţei universale în Dumnezeu.
2.1 ברא Creaţionism: creaţia lui Dumnezeu (univers, alte lumi, lumea noastră); creaţionism biblic şi ştiinţific
2.2 בני האלהים ,מלאכים , שרפים, קדושים , שרים, ערין, כרובים Angeologie : natura şi rolul îngerilor .
2.3 צלםנו אדם נפש רוח Antropologie: natura omului şi soarta lui naturală.
2.4 למשל Cercetarea, exploatarea şi conservarea naturii (ştiinţă, tehnică, ecologie etc.); + Administrarea vieţii personale (legile sănătăţii: în tradiţie, Biblie, SP, ştiinţă), a resurselor şi a produselor.
2.5 עבודה שבוע שבת Omul ca replică de creativitate, Muncă şi Odihnă, Săptămână şi Sabat;
2.6 עם אב אם ילד Societate: dragoste, familie, sex, procreaţie; etnicitate, limbă, rasă, cultură, stat, autorităţi.
2.7 Destinul Creaţiei şi al omului.
3. C Gnorisologia – doctrina Revelaţiei[2] (spre mântuire) Ev 1:1-2; Ps 119:130; Pr 29:18;
Dumnezeu lucrează pentru a Se descoperi pe Sine prin Creaţie şi în Creaţia căzută. Revelaţia Sa care devine completă prin Scriptură, în care descoperim pe Iisus Christos, culmea revelaţiei divine, este singura sursă a cunoaşterii adevărului.
3.1 Natura, prima biblie a omenirii (limite şi falsificări)
3.2 Revelaţia personală (conştiinţa şi experienţa), a doua cale a revelaţiei (limite şi falsificări)
3.3 Tradiţia, a treia cale a revelaţiei (limite şi falsificări)
3.4 Poporul lui Dumnezeu (Israel, Biserica) şi credinciosul individual ca revelaţie a lui Dumnezeu (limite şi falsificări)
3.5 Profetismul necanonic prebiblic şi postbiblic (Spiritul Profetic) (limite şi falsificări)
3.6 Revelaţia specială a Cuvântului scris (Biblia) (limite şi falsificări): Inspiraţie, Comunicare verbală şi scrisă, Critică Textuală, Traducere, Hermeneutică, Exegeză etc; Importanţa cercetării Scripturii de către pastori şi laici. Descoperire progresivă, Unitate doctrinală.
3.7 Revelaţia specială a Cuvântului întrupat (Iisus Christos). Standardul Christos şi Standardul lui Christos (Biblia şi rezumatul ei în cele două porunci mari).
4. D Teodiceea[3] – doctrina victoriei divine asupra răului (triumful iubirii) Ro 3:3-6; Dt 32:5-6; Ps 94:14-15
Numai revelaţia divină ne ajută să înţelegem originea şi rostul răului, precum şi înţelepciunea, dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu manifestate în tolerarea răului şi în final în înfrângerea răului. Răul nu este creat de Dumnezeu, dar este prevăzut, limitat şi “exploatat” în scopurile sfinte ale lui Dumnezeu, ca să lucreze spre victoria binelui.
4.1 Posibilitatea căderii. Bine şi rău, libertate morală, răul ca virtualitate;
4.2 Primul căzut. Îngeri loiali şi neloiali.
4.3 Căderea omului, căderea omenirii, a societăţii (familii, popoare, state)
4.4 Replica lui Dumnezeu: Patriarhii, Israel, Christos, Biserica, credinciosul (lupta şi armele creştinului)
4.5 Căderea lui Israel; respingerea profeţilor, a lui Iisus şi a Evangheliei
4.6 Căderea şi triumful Bisericii; taina fărădelegii, antichristul şi Rămăşiţa Bisericii
4.7 JUDECATA şi triumful final al adevărului şi al iubirii
5. C’ Soteriologia – doctrina mântuirii (scopul revelaţiei) In 3:16; FA 4:12; Is 53
Creatorul, care a permis apariţia răului, a luat şi măsurile de salvare, intervenind într-un mod care Şi-a asumat cele mai groaznice efecte, spre iertarea, împăcarea, recuperarea şi transformarea păcătosului care se pocăieşte. Creatorul şi Salvatorul sunt acelaşi Dumnezeu. Nu există Mântuitor afară de Creatorul.
5.1 Planul de salvare şi descoperirea lui
5.2 Disciplina suferinţei (blesteme cu binecuvântări)
5.3 Rolul Legii (al educaţiei, instrucţiei, religiei, moralei şi exerciţiilor). Dikaios şi axios datorită LUI
5.4 Iisus din Nazaret este Messia. Întruparea, moartea, învierea, înălţarea, glorificarea şi slujirea cerească a lui Iisus. Profeţie şi istorie.
5.5 Semnificaţia redemptoare a vieţii şi morţii lui Iisus. Ispăşirea. Christos ca Înlocuitor (Jertfă de ispăşire) şi ca Exemplu Suprem.
5.6 Puterea salvatoare a lui Christos: ajutor în orice nevoie (fizică şi spirituală); iertarea şi victoria lui Christos oferite credinciosului (momente: Crucea, pocăinţa, judecata).
5.7 Predicarea Evangheliei veşnice. Rolul salvific al Cuvântului şi al Bisericii.
6. B’ Eclesiologia – doctrina despre Biserică[4] (creaţia spirituală) Gn 3:15; 12:1-3; Mt 16:18
Cea mai frumoasă creaţie a lui Dumnezeu este creaţia spirituală – “o făptură nouă”; El a făcut ca cei răscumpăraţi de El să se asocieze în comuniune spirituală şi ordine cerească, sub călăuzirea Spiritului Sfânt, pentru a forma Ekklesia (comunitatea credinţei), ambasada împărăţiei cerului pe pământ.
6.1 Unitate şi comuniune, în cer şi pe pământ.
6.2 Ordine, organizare, autoritate şi disciplină, în cer şi pe pământ. Structura organizaţiei de inspiraţie cerească.
6.3 „Staulul” lui Israel şi „celelalte oi”. Israe
l şi celelalte naţii: măslinul,
6.4 Comunitatea credinţei, Împărăţia Cerului şi succesiunea apostolică.
6.5 Identitatea Bisericii: universală şi locală, văzută şi nevăzută, cerească şi pământească, luptătoare şi triumfătoare; istorică şi actuală, mamă şi mireasă, totală şi rămăşiţă, catolică şi sectă;
6.6 Cler şi laici; harisme, oficii, slujire, ierarhie, cult (liturgică; predicare, închinare, laudă), misiune.
6.7 Har şi ceremonii sacre (“sacramente”): iudaice (circumcizie, jertfe, etc.), noutestamentare (botezul, euharistia, hirotoniile, ungerea), păgâne, tradiţional-creştine (cununia, binecuvântarea copiilor, etc.)
7. A’ Escatologia – doctrina speranţei credincioşilor (finalitatea) Ev 11:6c; 2Tim 4:7-8; Da 7:27
Finalitatea tuturor acestor lucrări ale lui Dumnezeu este speranţa escatologică a nemuririi şi fericirii veşnice pentru credincioşi şi a dispariţiei răului din univers pentru veşnicie, prin cel de-al Doilea Advent a lui Christos.
7.1 Sensul religiei pentru viaţa aceasta. Promisiuni divine şi realizări.
7.2 Profeţiile biblice şi sensul istoriei. Profeţii condiţionate, vs. profeţii apocaliptice.
7.3 Parusia – fericita speranţă a creştinului.
7.4 Timpul, dinamica şi logica Judecăţii de apoi.
7.5 Răsplata veşnică a celor nevrednici / pierduţi (oameni şi îngeri): înviere şi pedeapsă/iad, nouă şansă? purgatoriu?
7.6 Răsplata veşnică a celor vrednici / mântuiţi. Nemurirea şi fericirea veşnică, înnoirea tuturor lucrurilor.
7.7 Aşteptând, vestind şi grăbind revenirea Domnului.
Caracteristici:
a) Structură septipartită (jubiliară): 7 doctrine, fiecare cuprinzând 7 precepte (capitole, secţiuni soctrinare), care vor fi explicate separat în detaliu.
b) Cele 7 doctrine vor fi justificate mai întâi cu cel puţin două proof-texte biblice relevante, din VT şi NT.
c) Structura expunerii celor 7 doctrine este logic secvenţială. Fiecare doctrină o cere şi o anticipă pe următoarea.
d) Structura expunerii este, de asemenea, chiastică: fiecare corespunde simetric, în oglindă, celei din partea opusă a chiasmului (A-Ω; Θ-Ψ; Κ-X; sau 1-7; 2-6; 3-5), care are în centru doctrina majoră şi atotcuprinzătoare a luptei universale dintre bine şi rău (Σ / 4).
e) Fiecare doctrină cuprinde atât afirmaţii credale, cât şi religioase şi etice, astfel încât lecţiile să nu fie doar teoretice, ci fiecare afirmaţie credală să aibă imediat un sens practic obligatoriu, explicit. Expunerea are scop didactic, mnemotehnic, practic.
f) Convingerile pe care le împărtăşim cu alţii şi convingerile distinctive AZS nu sunt prezentate separat; toate sunt parţial împărtăşite cu alţii şi toate conţin principii sau afirmaţii specifice AZS.
g) Titlurile majore vor fi detaliate în expunere, pentru a delimita cuprinderea lor. Explicarea denumirii tehnice şi enumerarea cuprinsului celor 7 precepte pe scurt, înainte de expunerea subsecventă a acestora.
h) Din proof-textele majore să nu lipsească Moise, Iisus şi Pavel. .
Comentarii recente în articole