Legenda spune că amicul Polihronu ar fi postat pe blogul său un petic de homilie, în amintirea "legendelor" naşterii Mântuitorului. De acolo reiese că Luca şi Matei se bat cap în cap şi amândoi, sau cel puţin unul merge contra istoriei. Mare istorie este istoria asta!

Aş fi fost aproape gata să dau dreptate, nu concluziilor lui ("legende!", "poveşti"!), ci observaţiilor, care sunt radicale şi hipercorecte. De fapt, sunt împrumutate din lumea studiilor istorico-critice asupra Bibliei, din care Biblia iese jumulită rău de tot, adusă la stadiul de mitologie, de ţi-e milă de ea. Eu cred că chiar şi dacă evangheliştii ar fi greşiţi în oarecare detalii istorice, aceasta nu înseamnă că au fost culegători de folclor. Adesea istoricii, relatând evenimente reale, nu au fost foarte exacţi în stabilirea timpului. Erori de acest tip se împacă foarte bine cu conceptul inspiraţiei dinamice a Bibliei. Dar întrebarea este dacă chiar e necesar să ajungem la o asemenea concluzie. Referitor la cronologie, există un studiu foarte bun făcut de Ankerberg Theological Research Institute care merită citit. 

Din punct de vedere lingvistic, deşi nu reprezint ultimul cuvânt în greaca biblică, înclin să cred că Ankerberg are dreptate în ce priveşte traducerea textului lucan.  

• Luca: αὕτη ἀπογραφὴ πρώτη ἐγένετο ἡγεμονεύοντος τῆς Συρίας Κυρηνίου, este tradus : “This was the first census that took place while Quirinius was governor of Syria” (NIV), sau  “This census – the first – took place while Quirinius was governor of Syria” (NJB). 
• Dar există motive serioase pentru care s-ar putea citi: “Acest census a avut loc înainte de a fi Quirinius guvernator al Siriei”.

Cf. THAYER: “as a predicate Luke 2:2 (on which cf. Winer's Grammar, sec. 35, 4 N. 1; (Buttmann, sec. 127, 31)). where it is added to the subject or the object of the verb (and we often use an adverb; Winer's Grammar, sec. 54, 2; (Buttmann, sec. 123, 9)): = ca şi  πρῶτος μου ἦν, John 1:15,30 (=era înainte de mine!"). Ceva asemănător cu rolul adjectivului italian "prima" care poate fi şi adverb, aşa cum citeam, când eram copii,la fereastra vagonului: “non aprire prima che il treno sia fermo” .