De ce se spune că răstignirea lui Iisus a coincis cu jertfa mielului de Paşte, dacă Iisus cu ucenicii Săi au luat cina pascală în Joia Mare ?

Problema la care vă referiţi este mai complicată şi cere unele cunoştinţe de istorie iudaică. Totuşi, datele problemei sunt simple, iar soluţia nu este departe de textul biblic. Doar să observăm corect afirmaţiile Evangheliei şi să nu eliminăm în mod articifial contradicţia aparentă dintre autori.

După Lege, jertfirea mielului de Paşte trebuia să se facă spre seara celei de a 14-a zi a lunii întâi (Ex 12:6.15; Lev 23:5). Acea zi era numită prima zi a Sărbătorii Azimilor, fiindcă începând de atunci,  Matei, Marcu şi Luca afirmă că Iisus a luat cina pascală cu ucenicii Lui în ziua în care „trebuia jertfit mielul de Paşte” (Mt 26; Mc 14; Lc 22). Aceasta a fost, desigur, joi seara (Joia Mare), după care a urmat noaptea agoniei din Ghetsemani, a arestării şi anchetării lui Iisus, urmată de Vinerea Mare, când autorităţile iudaice şi romane au dat pe Iisus la moarte. Aceasta este mărturia a doi martori oculari (apostolul Matei şi evanghelistul Marcu – gazda), pe care şi Luca o reflectă, ca urmare a cercetărilor lui.

Ioan însă aduce o mărturie diferită. El se cunoştea cu pontiful Caiafa (In 18:15-16), ceea ce înseamnă că mărturia lui despre arhiereii care au condamnat pe Iisus fără să intre în pretoriu, este importantă. Ioan afirmă că aceşti clerici nu au intrat în pretoriu în dimineaţa Vinerii Mari, „ca să nu se spurce şi să poată mânca [mielul de] Paşte…” (In 18:28). Ioan vrea să spună că, cel puţin pentru acei arhierei, data de 14.01, prima zi de Paşte şi ziua jertfirii mielului a căzut vineri, nu joi.

Rezolvarea este dificilă la prima vedere, dar dacă luăm în consideraţie diferenţele religioase şi calendaristice care existau atunci între evrei, aşa cum există şi astăzi, totul se simplifică. Evreii ortodocşi (=dreptcredincioşi) de astăzi folosesc un calendar unitar, dar nu toţi evreii folosesc acest calendar. Evreii karaiţi au un alt calendar, în care sărbătorile nu coincid exact cu ale fraţilor lor. Este adevărat, toţi fac cina pascală pe data de 14 Nisan, dar cine dictează începutul şi durata exactă a unei luni calendaristice? Acestea n-au fost hotărâte de Dumnezeu, ci întotdeauna au fost decise de liderii religioşi, după observarea lunii noi pe cer (când putea fi observată) şi după raportul dintre durata lunilor lunare (aprox. 29 zile şi jumătate) şi durata lunilor solare (aprox. 30 zile şi 10 ore).

Diferenţa dintre evreii ortodocşi şi evreii karaiţi este că, în timp ce evreii ortodocşi reprezintă continuarea religiei fariseice şi sunt în majoritate, aşa cum erau şi pe vremea lui Iisus, karaiţii au o doctrină care respinge tradiţia talmudică. Ştim sigur despre evreii esenieni din timpul lui Iisus, că aveau un alt calendar decât iudaismul oficial. Iar în evanghelii observăm această diferenţă dintre calendarul majoritar, care era cu siguranţă fariseic, şi calendarul respectat de arhierei, despre care ştim sigur că în perioada aceea erau elita saducheilor. Nici unul din aceste două calendare nu contraziceau Legea lui Moise, doar că reflecta dezacordul dintre închinători.

Prin urmare, nu este o contradicţie între Ioan şi cei trei sinoptici, ci mai degrabă o diferenţă între calendarul saducheilor şi calendarul fariseilor.  În cazul fariseilor, după care se orienta majoritatea iudeilor, Paştele (14 Abib/Nisan) putea cădea în orice zi a săptămânii, iar în anul morţii lui Iisus, a căzut joi. În cazul saducheilor, aceeaşi sărbătoare a căzut vineri, odată cu Jertfa lui Iisus, iar sabatul pascal (15 Nisan) a coincis cu sabatul săptămânal, mărindu-i importanţa (In 19:31).

Această divergenţă calendaristică a fost totuşi providenţială, deoarece a permis lui Iisus să ia cina pascală, după Lege, într-un fel unic, cum dorise de mult, „înainte de patima” Sa (Lc 22:15). În acelaşi timp, jertfirea lui Iisus, adevăratul Miel, a putut coincide cu jertfirea mielului pascal, care avea loc chiar în după amiaza zilei de vineri, după calendarul liderilor preoţi. Prin atitudinea Lui, Iisus a pus semnul egal între cele două calendare contradictorii şi, în acelaşi timp le-a desfiinţat obligativitatea. Mai departe, ele rămâneau simple opţiuni culturale, obiceiuri frumoase ale poporului, dar nu mai erau obligatorii înaintea lui Dumnezeu. Zilele săptămânii însă au rămas la locul lor, indiferent ce calendar s-ar fi folosit. Toţi cei patru evanghelişti sunt de acord că Iisus a murit şi a fost îngropat în Vinerea Mare, şi că S-a odihnit în mormânt în Sâmbăta Mare.