1.    A existat Belșațar?

Niciun istoric antic nu ne informează despre acest rege. În unanimitate,  Nabonid (Nabû-naᵓid) este recunoscut ca ultimul rege al Babilonului caldeean. Dar tăbliţele cuneiforme au dovedit că informaţia istorică din cartea lui Daniel este, totuși corectă, chiar dacă nu fusese confirmată de istoricii clasici. Ele atestă că Nabonid (556-539 î.e.n.), pe la anul 550 î.e.n., înainte de a-și face o nouă capitală la Tema (în Arabia de Nord), l-a lăsat ca vicerege în Babilon, pe fiul său mai mare, prințul de coroană Bēl­šarra­úțur (Bel să-l apere pe rege!). Acest Bēl­šarra­úțur este cunoscut de Daniel ca ultim rege al Babilonului. Vezi detaliile istorice la En.Wikipedia, ”Belshazzar”.

Din documentele cuneiforme reiese că Nabonid era îngrijorat că prințul Bēl­šarra­úțur avea alte gusturi religioase decât tatăl său. Nabonid făcuse o mare reformă religioasă, simplificând zeii, limitându-i la trei (Sin, Annunitu, Șamaș), și preocupându-se în special de Sin (zeul Lună, străveche zeitate semitică). Pe lângă aceasta, Nabonid era preocupat de sincretism, identificând în mod intenționat pe Marduk și pe Nabu, principalii zei ai babilonienilor, cu zeul Sin. Reformele lui Nabonid treziseră mari antipatii împotriva lui, din partea preoțimii babiloniene. Este posibil ca fiul său să fi simpatizat mai degrabă cu religia tradițională. Pe unul din cilindrii lui Nabonid din Ur, s-a descifrat următoarea rugăciune adresată lui Sin:

„Cât despre mine, Nabu-naid regele Babilonului, ferește-mă să nu cumva să păcătuiesc împotriva marii tale dumnezeiri și oferă-mi ca dar o viață lungă. Iar cu privire la Bēl­šarra­úțur  fiul meu cel mai mare, rodul trupului meu, insuflă-i reverență în inimă pentru marea ta dumnezeire. Fă-l să nu săvârșească vreo greșeală de cult și fie el săturat cu o viață de belșug.”[1]  

2.    Regina mamă și relația lui Belșațar cu dinastia

După obiceiul antic oriental, de la toate curțile, singura „regină” care ar fi putut intra neinvitată la rege, putea fi mama sau chiar bunica regelui, în nici un caz soția.  Ea menționează cu respect pe Daniel și pe Dumnezeul evreilor, preferă numele ebraic al lui Daniel, cunoaște bine domnia lui Nabucodonosor, ceea ce sugerează că poate să fi fost o fiică a lui Nabucodonosor. Limbajul folosit de ea amintește de scrisoarea lui Nabucodonosor din Daniel 4.

Awel-Marduk (562-560 î.e.n.), fiul domnitor al lui Nabucodonosor, de asemenea arătase simpatie față de evrei (Ier 52:31). Poate de aceea, fiorosul Nergal-šarra­úțur, l-a și asasinat, după aproape doi ani de domnie, și i-a luat locul, domnind numai patru ani. Nergal-šarra­úțur (Neriglissar) nu fusese urmaș biologic al marelui Nabucodonosor, dar fusese un înalt și vechi demnitar al acestuia (Nergal-șarețer: Ier 39:13) și luase în căsătorie o fiică a lui Nabucodonosor, după cum era obiceiul, pentru a-și legitima domnia. Fiul acestui Neriglissar, un copil, pe nume  La-baši-Marduk (Nu mă lăsa de rușine, Marduk!), abia pus pe tron, a fost răsturnat după 9 luni, de către un alt ginere (probabil) al lui Nabucodonosor, și anume Nabû-naᵓid (Nabonid), tatăl lui „Belșațar”. Nabonid era în conflict cu preoțimea babiloniană, din cauză că părăsise interesul pentru zei și se preocupa doar de zeul Lunii (Sin), întrucât mama sa fusese Adad-Gupi, vestita preoteasă a lui Sin din Harran. Tatăl lui Nabonid (Nabu-balatsu-iqbi), de asemenea, nu era urmaș al lui Nabucodonosor. Singura posibilitate, pentru ca prințul Belșațar să fie considerat urmaș biologic al lui Nabocodonosor, este ca soția lui Nabonid (mama lui Belșațar, regina-mamă), să fi fost fiică a lui Nabucodonosor.

 „Istoriile” lui Herodot (1:185) menționează pe la anii 550 î.e.n. o regină babiloneană cu numele Nitocris. (Vezi En.Wikipedia: ”Nitocris of Babylon”).

Expresiile repetate: „părintele tău”, și „tu…. fiul său” nu ar fi fost necesare, dacă regina-mamă (și/sau autorul) doar ar fi dorit să spună că Belșațar este fiul lui Nabucodonosor. Sublinierea aceasta sugerează că regina-mamă era strâns legată de primul suveran al imperiului. În ebraică, aramaică și alte limbi înrudite, cuvintele pentru „tată” (ab) și „fiu” (ben, bar) se folosesc frecvent și pentru a denumi strămoși și urmași peste generații (Is 58:14; Mt 1:1).

Este semnificativ că un om cunoscut de aproape 7 decenii de membrii casei regale, înțeleptul care îl slujise pe Nabucodonosor, rămăsese ultimul care să fie chemat. Este posibil ca ginerii lui Nabucodonosor (Neriglisar și Nabonid), instalați în urma unor asasinate, să-i fi retras înţeleptului evreu „portofoliul ministerial”. Ar trebui mai degrabă să ne mirăm că l-au lăsat cu viață pe omul care îi „stricase mințile” lui Nabucodonosor.

3.    Inscripția  

Iată scrisul:    ו פ ר ס י ן     ת ק ל  מ נ א    מ נ א

  mǝnēᵓ mǝnēᵓ tǝqēl û­-pharsīn .

Scrierea era oarecum dificilă , deoarece în aramaica imperială se scriau doar consoanele, iar pronunția și sensul depindeau de context. După cum se poate observa în tabelul de mai jos, inscripția putea fi luată drept o listă de comerț. Paras înseamnă „a împărţi”, dar mai înseamnă și Persia.  

Ca și în cazul visului din cap. 4, înțelepții babilonieni ar fi putut pricepe. Chiar și beat, Belșațar a înțeles destul, dacă l-au apucat spaimele. Aștepta, probabil, ca un înțelept să-i alunge convingerile cu privire la sentința pe care o vedea pe perete. Înțelepții lui n-au putut citi, în opinia mea, ca și în cazul visului lui Nabucco, pentru că orice tâlcuitor se ferea, pe bună dreptate, să prezică ceva rău suveranului. Toți știau că armatele mezilor și perșilor, cu toți aliații lor, ocupaseră multe teritorii ale imperiului, iar adevăratul rege, Nabonid, se întorsese în Babilonia, dar se refugiase în cetatea Borsippa. Cronicile sunt destul de contradictorii cu privire la cucerirea babilonului. Una din ele susține că Nabonid nu a fost ucis de Cyrus, ci exilat în Carmania (Media).  

Ultima noapte a lui Belșațar a fost la data de 16 Tashrittu (13 octombrie) 539 î.e.n., când cetatea a fost cucerită de perși și de aliații lor. 

[1] The translation of the Nabonidus Cylinder was made by Paul-Alain Beaulieu, who is also the author of The Reign of Nabonidus, King of Babylon 556-539 B.C. (1989). https://en.wikipedia.org/wiki/Cylinders_of_Nabonidus