Stihuri de altădată

[Florin Lăiu]

#280 |

Pentru internauţii iubitori de poezie creştină şi adventistă, precum şi pentru cei care fie au talent şi educaţie de critici literari, fie sunt simpli criticoşi sau numai acri(tici), am deschis pe sait o pagină cu versurile mele din prima şi a doua tinereţe, publicate în ultimii ani sub titlul
Stihuri de altădată.
Le-am publicat pe toate pe care le-am găsit, adunate de la drumuri şi garduri, bune şi rele, ceea ce mă face vulnerabil, dar nu am de ales. Aceste poezii erau deja în circulaţie, difuzate în formă de foi volante sau caiete dactilografiate, şi uneori au apărut în mod natural şi „erori scribale” prin copiere. Aşadar, demersul meu editorial a fost o tentativă „masoretică”, o încercare de a fixa ceea ce s-a făcut, indiferent de valoarea poetică reală.

Poeziile acestea au fost scrise în cea mai mare parte cu scopuri pragmatice, pentru diverse programe muzical-poetice care erau în mare vogă în perioada comunistă, în comunităţile noastre adventiste. Cum în aceste ocazii cererea era mai degrabă o anumită aplecare spre gustul popular mai explicit şi spre moralismul implicit al poeziei de acest gen, m-am conformat, în general cu plăcere şi fără regrete. Constat însă că după gusturile mele actuale, o bună parte din ele sunt slabe şi foarte slabe ca poezie, iar altele nu sunt foarte sănătoase nici ca spiritualitate. Exagerez?
Aici aveţi ocazia să vă exersaţi spiritul critic fără a vă teme că mă supăraţi cu ceva.
Să fiţi iubiţi !

[Anonim]

#2556

Maestrului Anduraru

Mereu le spun copiilor la scoala, ca un popor care nu-si cunoaste scriitorii , de fapt nu se cunoaste si nu se respecta pe sine. Si ce vom spune acum de Poporul Domnului? Trebuie el sa-si cunoasca cantaretii? Cu siguranta, Da! Pentru ca noi suntem tot ce are mai de pret Dumnezeu in aceasta lume, pentru ca noi formam acel neam ales, regal , de care vorbeste cu atata patos apostolul Petru ( in 1 Petru 2:9).

De aceea este foarte greu , aproape imposibil, sa se rasfoiasca o simpla antologie de poezie crestina din care numele poetului crestin Florin Laiu sa fie eludat. Pentru cei care vor sa stie de ce, se poate citi ceea ce am scris la topicul Poezie , pe site-ul Torna…, la poetii Florin Laiu si Benone Burtescu.

Apoi cred ca este deranjant, ca sa nu spun intristator ca de multe ori se scrie foarte amical si superfluu ( chiar daca randurile respective vin din partea unui scriitor- insa nu si critic literar! -cu o buna experienta in ale scrisului ) despre poezia cuiva care are tot dreptul sa se numeasca POET. Iata cum debuteaza scurta Prefata la volumul in discutie: ” Florin Laiu scrie poezie normala”. As indrazni totusi sa intreb : Ce inseamna, in viziunea domniei-sale , „poezie normala” ? Exista poezie normala si poezie anormala?
POEZIA , prin tot harnasamentul ei liric, ramane o ARTA. De cand Arta este ” normala” si pentru ce categorie de receptori? NU EXISTA ARTA NORMALA, dragii mei. EXISTA DOAR ARTA! Iar Arta este, daca vreti, in ultima instanta, ANORMALA prin FRUMOSUL ARTISTIC pe care il degaja si il raspandeste in sufletul uman. Asadar, vorbim despre Arta, si despre fauritorii de Arta!
” Aceasta contravine viziunii romantice despre poezie , unde dadea bine in poza ( caci se inventase fotografia ) ca artistul sa dea ochii peste cap in asteptarea muzei”, continua ritos acelasi domn. Eu nu stiu care este viziunea domniei-sale despre poezia romantica, dar trebuie sa afirm, din nou, ca poetul Florin Laiu scrie intr-adevar o poezie romantica ( am comentat acest lucru tot pe site-ul Torna… ). Si sunt sigura ca orice critic literar ar afirma acelasi lucru. Fiind insa vorba despre un continut ideatic profund crestin, nu cred ca se mai poate intreba nimeni CINE este MUZA poetului. Este, cu siguranta, Numele mai presus de orice nume!

In concluzie, dragii mei, daca in Biserica rolurile au fost bine distribuite: apostoli, evanghelisti, invatatori etc, iar Biserica are incredere in aceste functii duhovnicesti, as putea si eu , parafrazand, sa afirm: ” Aveti, totusi , incredere si in criticii literari!” Nu sunt ei oamenii cei mai perfecti, dar sunt buni gospodari, stiu sa faca ordine in Literatura. Si-apoi, ” fiecare cu darul lui!”

Sa ne traiti Maestre Anduraru! Va multumim pentru tot ceea ce ne-ati daruit in Arta crestina , si pentru tot ce ne veti mai darui. Sa fiti binecuvantat!

[Autor]

Mesaje