Retroconvertire după plăcere sau neplăcere

[Anonim]

#248 |

Nu mai vânez metafore decât cu mâna stângă ca să trag pe lângă ele. Nu-mi plac metaforele vânate duse în tolbele poemelor. Trag aiurea cu stânga şi ele zboară aiurea şi-n dreapta şi-n stânga, nemuritoare. Pădurile sunt pline de metafore şi poemele fără metafore. Şi ce dacă.

sau,

nu
mai vânez metafore
decât cu mâna stângă
ca să trag pe lângă ele
nu-mi
plac metaforele vânate duse în
tolbele poemelor
traga aiurea cu stânga
şi ele zboară aiurea şi-n dreapta
şi-n stânga
nemuritoare
pădurile sunt pline de
metafore şi
poemele fără metafore şi
ce dacă

[Anonim]

#453

Ei, si aici suntem in plin melalansh: neomodernism + postmodernism. Poezia renunta la orice FORMA de forme, si devine o pura confesiune lirica, renuntand ( formal ) la batrana prozodie. Versul este ” alb-dalb”!
Vocea lirica nu se mai obiectiveaza, ci doar se destainuie, fara pareri de rau. In esenta este tot o Arta Poetica. Daca in poemul precedent eul liric este unul damnat sa stihuiasca, aici asistam la o pledoarie pentru adevata metafora , metafora fara metafora ( fara acea incarcatura obositoare care ambiguizeaza la nesfarsit textul liric): ” padurile sunt pline de metafore si/ poemele fara metafore si ce daca”.
Dar poemul mai pledeaza, totodata, si pentru o poezie autentica . Iata cum se confeseaza eul liric: ” Nu-mi plac metaforele vanate duse in tolbele poemelor”. Poezia trebuie sa fie pana la urma „Arta pura”, nedisimulata. ( asa ar spune si Nichita Stanescu) care pleda pentru simplitatea melodica si simbolica a CUVANTULUI. „Cuvintele au o forta ascunsa, in ele insele, nu trebuie incarcate cu figuri inutile de stil si de gandire”, sustinea poetul NECUVINTELOR. Poezia este o Arta a Cuvantului, si nu o Arta despre Cuvant.
Maestre, este incantatoare FORMA poeziei: Este Arta! Este Ludic in Arta! Este rasfat in Arta! Este, oricum, POEZIE!

[Anonim]

#456

Ce poate face oboseala!!! Maestre, iertati-ma, ieri am avut o zi lunga, si obositoare la scoala. Munca noastra nu e deloc usoara pentru ca, de fapt, in fiecare zi ne luptam cu personalitile ( nu cu persoanele ) copiilor, pe care incercam, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ii asezam pe Calea cea Buna.
Am lasat o paranteza, in mod inutil, in textul scris data trecuta. In mod normal, asa ar fi trebuit sa arate fraza:…” Poezia trebuie sa fie, pana la urma, „Arta pura”, nedisimulata. Asa ar spune si Nichita Stanescu, care pleda pentru simplitatea melodica si simbolica a CUVANTULUI.”
Sa fiti binecuvantat , Maestre! Mai rasfatati-ne cu asemenea minunatii de vesuri! Psalmul 45!

[Florin Lăiu]

#463

Subscriu aici la spusele / scrisele domniței Otniela, care se dovedește a fi un adevărat critic literar, mai mult decât o profesoară de limbă și literatură română. Chiar dacă, maestre BB, ai intenționat să dai cu „tifla” în modernism, nu reușești decât să fii poet și în acest caz, lăudând astfel ceea ce intenționai (dacă intenționai!) să veștezești ! Chiar dacă cineva nu ar fi de acord că aceasta este poezie (și până la urmă, etichetele acestea sunt convenționale!), important este că, fie poezie, fie proză, fie proză poetică, fie orice nume i-am da, dacă este o artă a cuvântului, este artă. Și așa cum poezia este dintr-o anumită perspectivă, superioară prozei (am spus o prostie, dar cineva va putea să justifice!), chestia asta literară care simulează delirul și care ne îmbată de frumusețe estetică, de ce nu, ar putea fi superioară poeziei (iarăși dintr-un anumit punct de vedere!).
Eu am simțit că ai scris, de-a lungul timpului, poezie modernă, într-o formă mai puțin delirantă ce-i drept, fiindcă ai scris pentru Biserică și pentru tot omul, dar oricum, poezia ta se dezlipește de clasic. Eu am considerat de multă vreme ca superioară poezia modernă, dar pentru Biserică am scris cu precădere poezie clasică. Și nu-mi pare rău, dar recunosc că nu puțin din ce am scris are o valoare estetică scăzută. Am sacrificat uneori arta, de dragul unor nevoi pragmatice, moralist-religioase, și ceea ce am scris seamănă adesea cu șervețelele care sunt de unică folosință – uneori rămân chiar neatinse, doar că și-au făcut apariția pe masă.
Pe celălalt sait al meu, laTorna Fratre Torna Fratre. , la meniul Poezie, se pot găsi ceva șervețele neclasice, plus un mic articol care încearcă să teoretizeze mai clar decât am făcut-o aici.
Să-ți trăiască inima, maestre !
Și nu te opri din scris, indiferent ce gen sau stil alegi.

[Anonim]

#469

Domnule Anduraru,

Quote:

Și așa cum poezia este dintr-o anumită perspectivă, superioară prozei (am spus o prostie, dar cineva va putea să justifice!), chestia asta literară care simulează delirul și care ne îmbată de frumusețe estetică, de ce nu, ar putea fi superioară poeziei (iarăși dintr-un anumit punct de vedere!).

„Poezia este superioara prozei”. Afirmatia este adevarata in masura in care se afirma ca brunetele sunt mai frumoase decat blondele , sau invers. Literatura se bazeaza pe toate cele trei genuri, si fiecare isi da da masura pentru a o mentine la nivel de Arta – pentru ca Literatura este una dintre Arte. De ce ar fi o poezie de G. Byron, sau de Coleridge mai superioara unui roman de Charles Dickens? De ce ar fi o poezie de Paul Verlaine superioara prozei lui Victor Hugo , sau Eugen Sue? De ce ar fi o poezie de G. Bacovia sau de Nichita Stanescu superioara prozei lui Mihail Sadoveanu, sau prozei lui Marin Preda? Se poate da un raspuns clar, pertinent? Evident, nu.

Quote:

„Eu am considerat de multă vreme ca superioară poezia modernă, dar pentru Biserică am scris cu precădere poezie clasică. Și nu-mi pare rău, dar recunosc că nu puțin din ce am scris are o valoare estetică scăzută. Am sacrificat uneori arta, de dragul unor nevoi pragmatice, moralist-religioase”

De ce ar fi superioara poezia moderna celei clasice, romantice, sau romantic-simboliste? Prin ce anume? Prin ideatie ? – In niciun caz. Poezia romantica , si nu mai putin cea clasica, chiar si cea simbolista , are o ideatie mult mai bogata decat cea modernista. Prin incifrare? Poate, numai ca nu incifrarea ( sau ambiguzarea ) face dovada unei valori artistic-autentice. Nici macar conceptualizarea sau sugestia in toate formele ei. Poezia s-a tot modernizat in variatele ei forme si reveniri ( au fost destule curente moderniste care au revenit la cele mai vechi, pastrandu-si doar „ornamentele” moderniste: un exemplu bun poate fi Ion Pillat care s-a intors la un moment dat spre Clasicism).
Este minunat ca ati scris pentru Biserica o poezie clasica . Poezia anilor `80 este foarte bine-scrisa. Sa nu aveti niciun dubiu. Inca de-atunci Poezia Dvs era o POEZIE. Si ea va ramane asa in costiinta Bisericii , pe care ati slujit-o cu pasiune ( si o veti mai sluji ) din frageda tinerete. Domnule Anduraru, Poezia aceea a miscat , si inca mai misca misca, inimi. Si vieti! Ce-si poate dori mai mult , oare, un poet crestin? Aceasta este ADEVARATA ARTA!
Despre asta se va vorbi si in vesnicie! Glorie lui Dumnezeu!

[Autor]

Mesaje