Jertfa lui Christos, a fost insuficientă?

[Lucian]

#252 |

Cred că este una din întrebările frecvente și serioase cu privire la învățătura Sanctuarului și Ziua Ispășirii. Ce rost mai are „Sanctuarul și Ziua Ispășirii” dacă jertfa lui Christos ne-a fost oferită la Cruce?
Această doctrină afectează valențele Crucii?

[rdm]

#372

Toate acestea(Ziua Ispășirii, Judecata de cercetare, etc.) se fac ”în contul” Jertfei de pe cruce, adică acea singură Jertfă Divină este destulă pentru totul.

Jertfa de pe Golgota este I N F I N I T Ă, deoarece Cel Ce S-a Jertfit este I N F I N I T!

[Anonim]

#375

Draga rdm,

Frumos raspuns! Asa este: „Jertfa de pe Golgotha este INFINITA, deoarece CEL CE S-a jerfit este INFINIT! Glorie Lui!

[rdm]

#385

Quote:

Glorie Lui!

Amin.

[Florin Lăiu]

#391

Suficientă în ce scop și în ce privință? Dacă ne gândim la satisfacția ispășitoare dată Lagii (dreptății), jertfa lui Iisus a fost mai mult decât suficientă. A fost desăvârșită așa cum numai Dumnezeu poate fi. Dar dacă ne referim la o suficiență în ce privește desfășurarea slujirii Domnului Christos în timp, atunci Jertfa în sine, nu a fost suficientă pentru a pune capăt lucrării mântuitoare a lui Iisus. Această lucrare, începută practic prin întrupare, are punctul culminant la Cruce, dar nu s-a încheiat acolo, ci a continuat cu învierea, înălțarea, dăruirea Duhului, mijlocirea permanentă pentru Biserică și conducerea lucrării Bisericii pe pământ, iar în final judecata și a doua Lui venire,distrugerea răului și întemeierea împărăției Lui.
Aceasta înseamnă că, dacă Iisus n-ar fi înviat, moartea Lui nu ar fi fost suficientă pentru a ne mântui. Dacă ar fi înviat, dar nu S-ar fi înălțat și nu ar fi trimis Duhul SFânt, de asemenea nu am fi putut fi salvați. Dacă nu ar face o Judecată în favoarea poporului Lui și nu ar veni a doua oară ca să învie pe morți și să răpească pe cei vii, jertfa Lui nu ar folosi nimănui, ceea ce, desigur, nu este cazul. Jertfa Lui devine eficientă prin următoarele acţiuni mântuitoare ale Domnului Christos. Jertfa este culmea activităţii Lui mântuitoare, având în ea rădăcina și temeiul speranței noastre, dar ea este eficientă pentru mântuire atunci când Spiritul lui ne dă darul pocăinţei, iar procesul mântuirii noastre se încheie abia în ziua învierii. Până atunci, suntem mântuiţi pas cu pas, în trecut şi în prezent, dar mântuirea nu s-a terminat (slavă DOmnului!) şi astfel avem speranţă că la fel va lucra Domnul pentru noi şi pe viitor, afară de cazul că ne despărţim de El şi ne opunem harului Lui mântuitor şi Cuvântului Lui dătător de viaţă.
Noi suntem mântuiţi prin Christos, dra trebuie să credem întreaga lucrare mântuitoare a Domnului Christos. Pavel spunea că, dacă un creștin nu crede în înviere, este cel mai nenorocit om (1Cor 15). Pentru cei care cred în nemurirea sufletulu, toate celelalte lucrări ale Domnului Iisus, în timp, nu mai sunt esențiale, fiindcă oricum, la moarte sufletul credincios se duce direct în rai.De aceea nici nu se acceptă ideea de judecată premilenială pentru sfinți. Mai mult, jerta lui Iisus, în cazul credincioșilor spiritualiști nu aduce nemurirea sau viața însăși, ci doar o soartă fericită în rai, fiindcă sufletul rămâne oricum nemuritor.

Prin urmare, Luciane, vezi cum se complică lucrurile și cum toate doctrinele se leagă între ele. Cum negi o învățătură biblică, se duc de râpă şi și altele.

[rdm]

#393

Quote:

dacă Iisus n-ar fi înviat, moartea Lui nu ar fi fost suficientă pentru a ne mântui.

Fără înviere, Isus n-ar fi biruit moartea(nu moartea aceasta temporară, ce fusese biruită cel puțin de la Moise încoace), ci moartea a doua, distrugerea definitivă a păcătosulul! Acea moarte a biruit-o El pentru noi(cred că am continuat puțin remarca dvs. din Semnele Timpului)!

[Anonim]

#394

Domnule Anduraru,

„Credinciosii spiritualisti”, cei care cred in nemurirea sufletului, cred in toate lucrarile mantuitaoare ale Christosului Inviat. In primul rand, nimic fara Inviere. Temelia crestinismului de orice culoare este si ramane Invierea. Orice nou convertit la religia lui Hristos trebuie sa se confrunte cu ranile unui Dumnezeu Viu! Bine ati amintit Dvs textul din 1 Cor 15. Aceasta Inviere ne este promisa si noua ( deoarece Hristos este „intaiul rod”), si cu totii vom avea parte de ea daca ne ducem mantuirea pana la capat ( pentru ca ea se poate pierde, in anumite conditii; nu intru acum in detalii). Dar nu se termina totul la Cruce! Crestinul, fie ca el crede in nemurire, fie ca nu crede ( aceste discutii erau si intre fariseii si saducheii din vremea pamanteasca a Domnului, si ele exista si astazi, intre diversele grupari de mozaici ) trebuie sa creasca in omul „dinlauntru” ( cum il numeste apostolul Pavel) prin nasterea- din- nou ( concept complet strain iudeilor, instituit cu titlul de obligativitate de Mantuitor ), fara de care nimeni nu poate vedea cerul si lucrurile viitoare. ( Ioan 3:1-13).
Apoi Dvs afirmati:”Pentru cei care cred în nemurirea sufletulu, toate celelalte lucrări ale Domnului Iisus, în timp, nu mai sunt esențiale, fiindcă oricum, la moarte sufletul credincios se duce direct în rai.De aceea nici nu se acceptă ideea de judecată premilenială pentru sfinți. Mai mult, jerta lui Iisus, în cazul credincioșilor spiritualiști nu aduce nemurirea sau viața însăși, ci doar o soartă fericită în rai, fiindcă sufletul rămâne oricum nemuritor”. Nu „se duce oricum sufletul in rai”, ci are loc o judecata a sfintilor imediat dupa moarte , conform afirmatiilor Domnului, EL a pregatit deja „locasurile” pentru fiecare ( Ioan 14:1-2). Evident nu ma pot compara eu, un om cu o viata normala, cu un martir care a suferit umiliri, schingiuri si o moarte in tortura pemtru Numele lui Christos. Este normal, acesta sa fie judecat si rasplatit dincolo de asteptarile mele, dupa marea Sa indurare si dreptate. Jertfa lui Christos aduce NEMURIREA tocmai pentru ca se crede in nemurirea sufletului. A locui o vesnicie intreaga fara Christos ( se numeste moartea a doua in termeni populari ), iata adevarata moarte de la care a fost salvata omenirea ( cei care primesc darul fara plata al mantuirii, prin Jertfa ). Viata consta tocmai in eliberarea din aceasta moarte ( vesnica, fara de Christos) si transferul in Imparatia Luminii. Cat despre „soarta fericita in rai” sa ne caznim , inca de pe pamant sa avem intr-adevar parte de ea, dupa moarte, sau la Rapire. Si sa ne ajute Domnul, prin Duhul Sfant, ( Ioel 2, Fapte Ap) care lucreaza cu darurile Sale si acum in Biserica, si ne arata lucrurile viitoare, la cea din urma trambita, cu totii sa fim rapiti.

Da, lucrarea Fiului nu s-a terminat la Inaltare. EL mijloceste in Sfanta Sfintelor din ceruri pentru fiecare copilas al Tatalui, ca Cel mai perfect Mare Preot ( Evrei 2:16-17). Si-apoi toate cele din Apocalipsa, care-L prezinta ca Miel si Rege trumfand peste lume, peste regi, peste antichrist, peste orice fiara mai mica sau mai mare. Glorie Lui!

[Autor]

Mesaje