ÎNTÂMPLARE

[Anonim]

#243 |

ÎNTMPLARE

Paralaxa gândului
S-a spânzurat de incertitudinea ambivalenţei
După un concert de negală
În tigaia lojei principale ultraarogantă
Gama depăşise numărul de bemoli
Şi dirijorul a pleznit pe verticală
În sol majorul scăpat pe sub poalele fracului
Şi paralaxa atârna
Între perpetuitate şi inconsistenţă
Pe direcţia viorii mileniului
Sub care lumina nu se-aprindea, nu se stingea.
Se cerea deosebire.

[Anonim]

#466

Maestre,

Poezia aceasta ma duce cu gandul la ” Iona” lui Marin Sorescu . Dar si la remarcabilul Eugene O`Neil. Si pana la urma unde este capatul Absurditatii Absurdului? Poate fi in ” paralaxa gandului” spanzurata la intamplare ” de incertitudinea ambivalentei”? O`Neil afirma ca omul modern chiar gandeste si actioneaza in paradigma Absurdului. Cum anume? Uite asa : ” intre perpetuitate si inconsistenta pe directia viorii mileniului”. Si dupa atata ABSURD… ce mai urmeaza? Sigur, un ABSURD si mai mare ( asa afirma si scriitorul Marin Sorescu )!
Maestre, va multumim!

[Autor]

Mesaje