Emergența din plan lingvistic

[Anonim]

#2827

 
Stai liniştit, dragă Florin, şi nu te mai agăţa de iluzii.
A te crampona de unul din dex-uri care poate avea anumite lipsuri (şi anume NODEX) nu schimbă semantica reală a lui „PARTITIV”.

De aceea, „Dicţionarul Explicativ al Limbii Române” (pe care l-am citat deja) este mult mai precis decât NODEX, şi spune:

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.

Mai trebuie specificat că cele două idei subliniate (legate prin conjuncţia „sau” bolduită mai sus de mine) sunt în strânsă legătură una cu cealaltă. Acel „sau” nu este un „sau” disjunctiv, ci unul logic conjunctiv. Dacă acel „sau” ar fi fost disjunctiv, ar fi însemnat că „partitiv” ar fi avut două sensuri semantice, ceea ce ar fi făcut ca DEX-ul să le enumere ca două puncte separate (lucru care, după cum vezi, nu s-a întâmplat).
De fapt, acel „sau” fiind unul conjunctiv, nu disjunctiv, el exprimă aceeaşi idee din două unghiuri, şi anume:
„partitiv” nu înseamnă numai „parte” din ceva, ci simultan este o parte care, deşi potenţial se poate integra sintetic perfect în ceva, totuşi are conotaţia analitică a separării efective de acel ceva.
Aceasta este ideea mai largă pe care tu nu o pricepi şi pentru care mă denigrezi. Şi exact asta doreşte să spună şi acel „min” ebraic: că deşi omul era parte potenţial integrantă din „Noi” (revezi Unitatea Dumnezeirii în diversitate din postarea mea precedentă), el totuşi „ajunsese ca unul separat efectiv de Noi”.

Primul şi cel mai precis lexicon în privinţa problemei acesteia este „Hebrew and English Lexicon” al lui Brown-Driver-Briggs. Şi el defineşte foarte bine:

«מִן and מִּ , before יְ (except Daniel 12:2; 2Chronicles 20:11) contracted to מִי (as מִידֵי from מִיְּדֵי), before guttural and ר, mostly מֵ, occasionally מִ (Ges§ 102, l R.; more fully Köii. 291ff), מִן before article in all books much commoner than -מֵ; מִן; before other words most frequently in Chronicles [51 t.: elsewhere 47 t. (Kö292)]; in poetry also מִנִּי, with the old י of the Genitive (Ges§ 90.3a) Judges 5:14 (twice in verse); Isaiah 46:3 (twice in verse); Psalm 44:11; Psalm 44:19; Psalm 68:32; Psalm 74:22; Psalm 78:2; Psalm 78:42; Psalm 88:10 19t. Job, and in לְמִנִּי Micah 7:12 (twice in verse) and מִנֵּיֿ (on analogue of עֲדֵי, עֲלֵי) Isaiah 30:11 (twice in verse), preposition expressing the idea of separation , hence out of, from, on account of, off, on the side of, since, above, than, so that not.»

După cum am subliniat în citatul de mai sus („preposition expressing the idea of separation„), prepoziţia exprimă ideea de… SEPARARE (!!!!!!)
Sensul de bază al lui „min” este „out of”, dragă Florin, nu „of”.

Chiar şi HALOT o spune:

«Brockelmann Heb. Syn. 108f: basic meaning from within, away from»

„Basic” înseamnă sensul de bază. Aşa că e de înţeles de ce tu, când ai citat articolul despre „min” din HALOT, te-ai rezumat la cele 10 sensuri ale lui „min” (deşi erau 11, dar mă rog…), şi ai evitat să oferi şi introducerea de la acel articol unde apare fraza de mai sus.
Ori, „from within” înseamnă „din interiorul”, iar „away from” înseamnă „departe de”.
Asta vrea să spună Gen. 3:22: că, prin păcat, omul tocmai ajunsese „departe de” Dumnezeire, separat „din interiorul” Dumnezeirii.

Asta înseamnă, dragă domnule, PARTITIV – a împărţi, a divide. Nu „a aparţine” cum faci tu confuzia.
Cuvântul „partitiv” este un neologism. De aceea, hai să vedem şi sensul lui în „Dicţionarul de Neologisme”:

PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. (< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți).

Iată că fie în germană, fie în franceză, fie în italiană, sensul lui „partitiv” provine din latina care este mai înainte de toate şi din care toate îşi trag sensul pentru „partitiv”.
Iar în latină, vezi bine că sensul este A ÎMPĂRŢI, nu A INTEGRA.
De aceea se insistă în Dicţ. de Neologisme pe ideea „întregului din care s-a luat o parte”.

Şi exact asta ţi-am spus şi eu: că sensul partitiv al prepoziţiei „min” înseamnă SUBSTRACŢIE, SEPARARE, DISTANŢARE, ÎNSTRĂINARE, EXTRAGERE. Nu adăugire, nu integrare.

Pe de altă parte, vezi bine din analizele de mai sus că este mult mai susceptibil ca NODEX să aibă o lipsă în a prezenta sensul complet al lui „partitiv” decât ca celelalte dicţionare româneşti să fi adăugat de la ele însele sensuri inventate ad-hoc.
Cu atât mai mult cu cât NODEX este apărut mai târziu (în 2002) decât celelalte două specificate de mine (în 1998, respectiv în 1986). De fapt, NODEX = Noul Dicţionar Explicativ al Limbii Române.

Că vrei tu, precum şi alţi cărturari, să coafaţi în mod pur eisegetic sensul original al lui „partitiv”, o puteţi face, dar fără credibilitate.

Conform Brown-Driver-Briggs citat de mine mai sus, manualele de ebraică specifică ideea de separare sugerată de prepoziţia „min”. Nu este o idee necunoscută, ci insuficient de pusă în valoare la Gen. 3:22 de către traducerile cunoscute.
 

[Autor]

Mesaje