"A crezut în El vreunul din mai marii noştri?"

[Anonim]

#260 |

ZICERI despre BRNCUŞI

Brâncuşi – PATRIARHUL CUMPĂNIRILOR. Scripturistic.

OM al OBRŞIEI. Caută SENSURI. Tâlcuieşte în primordial. Îndrăzneşte. Izbuteşte.

TRĂIEŞTE şi LUCREAZĂ în LUMEA TAINELOR.

PIPĂIE LEGILE INTERIOARE IREDUCTIBILE.

Acceptă că POATE SĂ PIARDĂ TOTUL. Nu acceptă că NU MAI POATE SALVA nimic.

Merge PE JOS sau ZBOARĂ. Cât de mult merge pe jos? Până AJUNGE? Cât îl costă să zboare? TOTUL. A mers pe jos până ce a zburat.

Cioplitor la întâlnirea dintre ADNC şi ÎNALT. Nu se poate interpreta. ESTE.

Iese din lumea INTUIŢIEI cu ea cu tot, la lumea CERTITUDINII.

Către CENTRU de GREUTATE al fiecărui lucru, măcinând boabe de singurătate între pietre stelare,
înşirând pietrele pământului într-o salbă astrală.

Se tot freacă la ochi,… cine ştie… până la urmă…

Nu merge în viitor fără trecut. Îl cară în spinare.

În egală măsură FĂURAR şi PRIMENITOR.

Ca să priceapă ÎNCOLŢIREA, o precede cu el însuşi.

La fel de mult îngrijorat de trecutul uitat precum de viitorul neabordat.

Economiseşte CONCRETUL spre a-i ajunge până la ABSTRACT şi dacă se poate să-i mai şi rămână.

Se descotoroseşte repede de maeştrii săi şi pentru totdeauna spre a se apropia de MARELE MAESTRU – DUMNEZEU – tot atât de repede şi tot pentru totdeauna.

Învinge legile infinitului şi eternităţii prin respectarea lor.

E simplu pentru că este ESENŢIAL. Este esenţial pentru că e SIMPLU.

Nu întemniţează SPIRITUL în FORMĂ, ci prin FORMĂ descătuşează spiritul.

Nu confundă împodobirea cu slava primordială.

Pentru el, simplul nu este SIMPLITATEA, nici rudiment, nici primitivism, ci ELOCVENŢĂ.

Unde îl găseşti? La capătul dinspre CER al PĂMNTULUI.

Nu ştie prin INSPIRAŢIE, ci inspiră prin ŞTIERE.

Nu sihăstreşte mulţumit în abecedarul pământului ci abecedează cerul cu neastâmpărul ştierii.

Spiritualizează concretul, concretizează spiritul.

Fugind de sine se regăseşte pe sine. Şi pe noi.
Nimic (juridic) ÎNCORSETARE. Totul juridic, ZBOR.

Nu cumpără nimic. N-are pe ce. N-are ce. Nu vinde nimic. Dă totul. Se dă.

Nu evită detaliul. Îl elimină.

În mod sigur nu este PREOT, dar în mod sigur este PROFET.

Nu dă de-a gata, mulţumind generaţia prezentă. Sugerează, implicând generaţiile viitoare.

Vine spre noi molcom, pe SCURTĂTURĂ.

Macină boabele cuvenite pâinii sale ca să pună pâine pe masa obştei.

Mereu în luptă cu materia răzvrătită sau neîncepută, să o pună în forma vieţii.

Praful din cioplirea pietrei este galactic.

Împrieteneşte peste uluca tâmplei sale fraţii adamici certaţi.

Nu se înfioară de nimic. E înfiorare de toate.

Abordează lumea tainelor cu umilinţa îndrăznelii.

Simte că omul s-a rătăcit şi îl întoarce spre esenţial.

Pune ideea şi tehnica să se sărute în poarta izbândei.

Brâncuşi e „pezevenghi”, dar nu neserios, e nonconformist dar nu libertin.

Prin dalta sufletului său stă cuminte lângă Dumnezeu.

[Anonim]

#583

Maestre,

Va multumim pentru aceste pretioase nestemate ( se prea poate sa fi rostit un pleonasm ) adresate unui pretios artist . Pe tot parcursul lecturarii lor mi-au navalit in memorie evenimentele din povestioara lui Oscar Wilde : ” The Nightingale and The Rose „ , si m-am gandit, pana la urma ca un ARTIST, un fauritor de ARTA, traieste si respira, pana la a muri-murire ( fata de sine ), pentru ARTA sa. Artistului ii este sortit sa ” traiasca si sa lucreze in LUMEA TAINELOR „, pana la pierderea identitatii sale- si vai!- pana la cunoasterea bucuriei, si durerii zamislirii de FRUMOS. Unde? ” Pana la Capatul dinspre CER al PAMANTULUI”.
Maestre, chiar imi doresc sa cititi povestioara lui O. Wilde. Este o veritabila Arta Poetica. Sa fiti binecuvantat pentru ca ne lasati sa visam, si, mai ales, pentru ca din VISUL acesta, lucid si oniric, deopotriva , niciodata nu lipseste MARELE MAESTRU-CHRISTOS!

[Anonim]

#2555

Maestre,

cu sau fara Oscar Wilde, speram sa va regasim cu bine. Mai aruncati-ne cate un vers-doua , cand aveti timp. Prea stam cuminti si asteptam zborul cuvintelor, rotirea lor inaripata.

[Autor]

Mesaje