Acum patruzeci de ani, citeam o carte care m-a ajutat să înțeleg mai bine caracterul relativ al periodizărilor arheologice. Este vorba de cartea lui Vere Gordon Childe, De la preistorie la istorie, publicată în România anului 1967. Childe, un mare arheolog britanic, fusese marxist toată viața; tocmai de aceea, afirmațiile lui „neortodoxe” merită o atenție deosebită.
Există însă mai multe voci critice la adresa modelului clasic al periodizării arheologice, pe care vreau să le fac auzite aici, pe lângă a lui Childe, pentru satisfacția celor care dau mai mult credit istoriei sacre (biblice), decât scenariilor evoluționiste.
Modelul celor trei epoci succesive (a pietrei, a bronzului și a fierului) a fost pe drept criticat, încă din secolul al XIX-lea, dacă nu mai demult.[1] Voi reda aici câteva exemple:
„În secolul trecut, Herbert Spencer, Lewis H. Morgan și Tylor au propus scheme divergente… ei le-au aranjat într-o ordine logică…. Au presupus că ordinea logică era una temporală…. Sistemele concurente al lui Morgan și al Tylor au rămas în aceeași măsură niște teorii neverificate și incompatibile.”[2]
Mulți arheologi au pus la îndoială însăși validitatea divizării timpului istoric în astfel de „epoci”, denunțând-o ca simplificare exagerată, nerealistă și caducă:
„Atâția autori profesioniști în domeniul arheologiei au folosit acest model atâta timp, încât pentru mulți cititori, a devenit o realitate stabilită. În ciuda agoniei lui teoretice din ultima jumătate de secol, epocalismul este încă în viață și chiar o duce bine…. Chiar în părți ale lumii unde acest model este în uzul comun, trebuie să se accepte, de exemplu, că în realitate n-a existat niciodată o vârstă a lumii numită ‘Epoca Bronzului.'”[3]
„Dar pe măsură ce o abordare sociologică mai riguroasă a început să arate că schimbările la nivel economic, politic și ideologic nu sunt ‘dintr-o bucată’, am început să înțelegem că timpul poate fi segmentat în atâtea feluri, după cum convine cercetătorului respectiv.”[4]
„Pe măsură ce metoda de datare cu radiocarbon și alte metode de datare absolută au contribuit la stabilirea unor cronologii mai detaliate și mai de încredere, modelul epocilor nu mai este necesar.”[5]
„Deși arheologii moderni înțeleg că această divizare tripartită a societății preistorice este mult prea simplă pentru a reflecta complexitatea schimbării și a continuității, expresii ca ‘Epoca Bronzului’ sunt încă folosiți ca un mod foarte general de a concentra atenția asupra unor timpuri și locuri speciale și a facilita astfel discuția arheologică.”[6]
A fost criticat, de asemenea, eurocentrismul acestui model:
„… Tentativele arheologilor eurocentrici de a aplica modelul celor trei epoci în arheologia africană, a produs mai multă confuzie decât claritate, pe când în Americi sau în Australasia, modelul a fost irelevant…”[7]
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
[1] Partea științifică a acestui articol este constituită din traducerea unor citate din secțiunea ”Criticism” a articolului ”Three-age system” din En.Wikipedia, cu referințele bibliografice aferente.
[2] Childe, V. Gordon; Patterson, Thomas Carl; Orser, Charles E. (2004). Foundations of social archaeology: selected writings of V. Gordon Childe. Walnut Creek, California: AltaMira Press. p. 173.
[3] Connah, Graham (2010). Writing About Archaeology. Cambridge University Press, pp. 62–63.
[4] Kristiansen, Kristian; Rowlands, Michael (1998). Social Transformations in Archaeology: global and local persepectives. London: Routledge. p. 47.
[5] Connah, Graham (2010), op. cit. pp. 62–63.
[6] Bogucki, Peter (2008). „Northern and Western Europe: Bronze Age”. Encyclopedia of Archaeology. New York: Academic Press. pp. pp. 1216–1226. (Bogucki este de la Princeton University).
[7] Connah, Graham (2010), op. cit. pp. 62–63. Browman, David L.; Williams, Steven (2002). New Perspectives on the Origins of Americanist Archaeology. Tuscaloosa: University of Alabama Press. p. 146;
Da, cred ca te crezi foarte abil si cu siguranta ca esti convins ca poti sa-i inchizi gura lui Dumnezeu nu numai cu argumentele tale, dar in special cu “scriptura” pe care a scris-o el insusi cuvint cu cuvint ca de aia este “inspirata” nu? Personal iti doresc succes dar iti spun sincer ca nu asi dori sa fiu in pielea ta sau a vreunui fundamentalist care are “credinta” bazata pe “scriptura” si are toate citatele pregatite cu care sa-i inchida gura lui Dumnezeu.
Draga Florin,
Edi este mai bigot si mai intolerant acum decit atunci cind aduna convertiti cu sutele tunind si fulgerind cu decrte duminicale. In timp ce tu nu mi-ai blocat comentariile, Edi m-a blocat pe “oxigenul” lui. Eu nu am nici cel mai mic interes sa se “converteasca” cineva la mine. Ceea ce vreau este este ca oamenii sa ajunga sa citeasca Biblia ca cea mai inteleapta carte care a fost scrisa vreodata, si nu ca o carte de “paradoxuri” cum te exprimi tu si de timpenii. Ceea ce cred eu despre Biblie eu explic, asa ca daca sunt dintre cei care vor sa stie, nu au decit sa citeasca.
Si daca ceea ce crezi tu despre Bible se dovedeste o gogorita, cum stai cu “speranta”? Tocmai pentru ca eu nu cred ca exista speranta in afara Biblie consider ca doar nemintosii ar accepta riscul ca o inteleaga aiurea. Ca pe Edi nu-l intereseaza Biblia si vreo speranta nu ma surprinde, dar ca cei ca tine care au tinut totdeauna Biblia in brate sa se trezeaca dupa aceea ca au citit-o aiurea, ce scuza gasesti? Ce ai cistigat ca ai devenit asa expert in limbile biblice (si pentru care ai toata admiratia mea!) cind nu o citesti altfel decit stie Mos Gheroghe de la popa de la biserica?
Mie nu-mi este suficient că Biblia este o carte înțeleaptă. Omenirea nu a dus lipsă de înțelepți. Dumnezeu a trimis mai mult decât atât, El a vorbit prin PROFEȚI, și în sfârșit a vorbit prin FIUL, prin care a făcut și universul (Evrei 1). Dacă Biblia este un drum sigur spre viață veșnică, și este scrisă în așa fel încât să înțeleagă tot omul, atunci își merită faima. Dacă este scrisă doar pentru inițiați, uite că nici noi doi, care suntem oarecum inițiați, nu ne înțelegem…
Aurel, la ce risc te referi tu? Riscul de a o înțelege în mod literal? Riscul de a o înțelege „pe bune”? Când Scriptura se oferă în proza ei ca relatare ”istorică”, de ce majoritatea oamenilor înțeleg pretenția ei istorică, indiferent dacă o acceptă sau nu? Pentru o minte ca a mea, atunci când cineva istorisește niște evenimente, cu nume și date, înțeleg că vrea să-mi relateze fapte reale, chiar dacă se laudă cu ceva minuni. În acest caz pot fie să accept pretenția lui, sau s-o resping. Cea mai puțin probabilă va fi atitudinea de acceptare printr-un filtru special, cum ar fi, să presupun că individul îmi vorbește în limbaj mitologic, și că pentru a înțelege ce spune, și a nu mă pierde, trebuie să fiu la curent cu toate bancurile și poveștile contemporane, ca să pot ghici sensul ascuns în istorisirea lui.
Scuze aș găsi destule. I-aș spune: Nu te supăra, Doamne, eu chiar am crezut că nu ne minți atunci când ai trimis profeți și pe Fiul Tău ca să ne spună adevărul. Am crezut că trebuie să-i iau în serios, nu aveam de unde să știu că vorbești în vreun cod, sau că folosești mesaje subliminale. Pe mine m-ai educata în școala din Antiohia, nu în Alexandria, așadar, fă cu mine ce vrei, dar nu mă învinui că am înțeles greșit Scriptura.
Asta i-aș spune și încă mai multe.
Mulțumesc pentru apreciere. Dar eu nu o citesc în mod simplist, ci folosesc toate instrumentele tehnice și literare pe care le am la dispoziție, ca să înțeleg cât mai bine. Sper însă că Moș Gheorghe se va mântui pentru că a avut un dram de credință, în timp ce eu, întorcând Geneza pe dos, și făcând din Șarpe un prieten al omului, mă pierd sigur, și nu singur.
Problema nu este ca ai un “fundament,” ci ca “fundamentul” ala consta din niste gogomanii ce sfideaza nu numai bunul simt si dovezile existente, ci in primul rind ce spune chiar Biblia explicit. Contrar cu ceea ce pretinzi ca pui Biblia mai presus de celelalte scrieri antice pe care le mentionezi, de fapt iti bati joc de ea in modul cel mai josnic. Ai studiat atita limbile antice si nu ai observat ca singura munitie pe care atei ca Edi o folosesc pentru a denigra Biblia, religia, bisericile, si credinta sunt exact balivernele pe care le aperi cu atita inversunare aducind argumente ce sfideaza bunul simt cum ca fierul ar fi fost cunoscut inainte de potop cind Biblia nici unul nu spune cind ar fi avut loc un asemnea potop, dar chiar ca Dumnezeu a jurat ca asa ceva nu foloseste? Motivul pentru care ma indigneaza argumentele la care recurgi este tocmai faptul ca nu numai ca nu aperi Biblia, ci esti folosit ca principal argument pentru denigrarea ei. Eu nu stiu daca exista “fundamentalisti” care sa te considere “liberal” sau “rationalist” sau cum vrei, dar sper ca ai remercat ca Edi si ateii va numesc “talebani.” Vrei sa spui ca termenul de “talebani” este folosit pentru a desemna pe care care apara Koran-ul si credinta musulmana si nu ca argument pentru a demonstra absurditatea lor? Ca Edi si ateii lui savureaza ceea ce spui si argumentele pe care le aduci caci fara tine el nu ar mai minca o piine inteleg, dar eu nu sunt nici ateu si nici nu cred ca adevarurile ce se gasesc in Biblie se pot gasi in vreo alta scriere. De aceea, sugestia mea, este sa nu mai echivalezi balivernele ce se predica prin biserici cu ceea ce invata Biblia.Iar daca chiar vrei s-o discutam, stii ca cumnatul este o gazda excelenta iar eu nu ma eschivez de la dscutii cum face “prietenul” nostru Edi, dar ti-asi sugera sa te pui la punct si cu ceea ce sustin eu ca dogmele fundamentaliste le stiu toti si putini oameni informati mai dau doi bani pe ele.
Cu sau fără Potop, Biblia consemnează începuturile metalurgiei la câteva generații după Adam (Geneza 4). Cât despre munițiile lui Edi și ale ateilor, nu mă îngrijesc eu. Dacă paradigma ta hermeneutică este adevărata soluție, atunci Edi trebuia să fie de mult convertit la aurelianism. Dar el are muniții pentru toți, pur și simplu, pentru că acesta este avantajul contestatarului. Spiritul rebel contaminează mult mai repede, în timp ce promovarea încrederii devine suspectă.
Crezi că mie îmi vine ușor să înțeleg cum de te-ai deșteptat abia după ce ai studiat într-o universitate liberală, pe care, totuși, o critici? Pe Edi îl pot clasifica cel puțin, știu ce crede şi la ce mă pot aştepta. Dar dacă cineva mă întreabă ce crede AI despre Biblie, despre Dumnezeu, despre realitate, am doar nişte vagi impresii. Unele din ele sunt bune.
Eu cred în Biblie, aşa cum mă pricep, pentru că nu găsesc o ancoră mai bună. Dacă aş adopta orice atitudine lejeră faţă de autoritatea Bibliei, nu aş mai putea avea încredere în ea. Acuma, în mod cinstit, tu ai încredere în Biblie? În ce măsură, şi în ce sens? Comunică Biblia adevăruri esenţiale şi mântuitoare? Este ea cuvântul lui Dumnezeu? Ce speranţă ai de viaţă veşnică? Mâine, poimâine facem ultima excursie la bet-ha-olam. Şi după aceea?
Desigur, arheologii sunt complet aiurea cind spun ca bronzul si fierul nu au fost cunoscute dintotdeauna ci ca au fost descoperitte in aunumite perioade din istorie, in schimb fundamentalistii nu au cum sa greseasca cind spun nu numai ca bronzul si fierul au fost cunoscute de Adam, dar ca rocile au fix 6000 de ani.
Dragă Aurel, ce înseamnă exact fundamentalist? Există acele „Fundamentals” de la începutul secolului 19, cu care nu ne putem identifica în totul, apoi există diferite grade de fidelitate față de Cuvânt, de la 0% la 100%. Pe mine, fundamentaliştii adevăraţi nu mă recunosc ca fundamentalist, pentru că nu sunt inerantist, şi de aceea unii mă numesc liberal. Eu mă consider un conservator progresist, un revelaţionist biblic realist; raţional, dar nu raţionalist; fundamental, dar nu fundamentalist. Dar dacă fundamentalist înseamnă a avea un fundament, atunci nu pot decât să fiu bucuros că mai există un fundament (temelie) pe care se poate clădi. Dacă Biblia nu este un fundament al credinței, atunci e bună numai pentru filologi și pentru istoricii culturii. N-aș putea-o accepta pe același plan cu Cartea Morților, Iliada, Rig-Veda și Avesta.
De ce ar fi imposibil să credem că înainte de Potop deja s-a descoperit metalurgia bronzului și a fierului, așa cum apare în Geneza 4? După Potop, omenirea a luat totul de la capăt, dar nu de la zero.
Dacă un om ca Adam a existat, de ce n-ar fi putut cunoaște metalele în timpul vieții lui? Poate a reușit și el să învețe ceva de la nepotă-su Tubal!
În timp ce arama era utilizată de evrei, fiind menționată frecvent în legătură cu sanctuarul (Ex 25-27; 30-31; 35-39), fierul este menționat ca fiind cunoscut cel puțin din același timp (Lev 26:19), dar produs de străini (Ios 6:24; 17:16). În orice caz, la sanctuar nu a fost folosit deloc. Evreii probabil își cumpărau uneltele de fier, sau uneori le procurau din prada de război. Dar reiese că alții aveau monopolul de fierari, chiar și pentru ascuțirea coasei (1Sam 13:20). Fierarii din Israel sunt menționați mai târziu, în cronicile regatului, citate de Cronicarul postexilic (2Cr 24:12). Cuțitele de silex erau folosite încă în vremea lui Iosua (Ios 5:2-3). Poate să fi fost o motivație simbolică, rituală, de a nu se folosi fierul. Dar poate că pentru ritualul circumciziei era nevoie de cuțite noi, nefolosite. Și era mai ușor în pustiu să procure niște lame de silex sau de obsidian, decât să topească minereu de fier până la temperatura necesară și să-l oțelească. Zic și eu așa, ca un nespecialist.