Şi-am început sa plâng
După acasă.
Mă năpădeau amintiri cu nuci şi câmpuri de grâu
Cu frunze de toamnă
Cu brazi şi apă de râu
Cu-ai mei
Cu-aceia ce nu mai sunt printre ei.
Te-aştept sa trăiesc cu Tine
aşa cum nu pot scăpa de dorul de munţii
şi de copacii mei.
Unde eşti Tu e acasă.
Comentarii recente în articole