Un cavaler apocaliptic fără nume, pe care am să-l numesc “Net Zero”, după adresa de unde mi-a scris, bântuie de câtva timp căsuţa mea de poştă electronică. Nu ştiu ce hram poartă, se pare că este un român din Portland, care repetă o serie de calomnii conspiranoice, pe care le-a trimis multora pe aceeaşi cale electronică. O scurtă căutare pe motorul Google, arată că „ştiri” de aceeaşi gravitate sunt expuse pe internet de anonimi programaţi, care au un soi de credinţă AZS separatistă şi bolnavă.

Ca să fiu cinstit faţă de asemenea fraţi, trebuie să recunosc că în tinereţe am fost şi eu afectat de o asemenea mentalitate suspicioasă, conspiraţionistă şi de unele vederi extreme dreptcredincioase, care, ce-i drept nu se prea vedeau. Îmi dau seama, că un om poate fi sincer, dar perfect rătăcit; din neştiinţă, dar uneori şi din lipsa de înţelepciune şi de experienţă, sau din nutrirea unor atitudini radicale de neîncredere în liderii Bisericii, în ordinea Bisericii etc. Avusesem şi oarecare conflicte cu unii, conflicte pe care Dumnezeu le-a rezolvat cu timpul. Dar aceasta mă aşezase într-o poziţie care spiritual era nefavorabilă. Nu aveam însă o lumină mai bună… Aveam o deosebită atracţie şi încredere pentru citatele (din Biblie sau din Mărturii) tari, mustrătoare şi cât mai extreme. Ca sinucigaşul atras de prăpastie.

Ceea ce m-a salvat pe mine a fost preocuparea pozitivă pentru studiul Bibliei, citirea scrierilor EGW, studiul serios al altor cărţi (istorie, lingvistică etc.), de unde am văzut că adesea lucrurile stau diferit de cum îţi imaginezi. Spiritul critic a fost mai puternic decât mentalitatea conspiranoică şi astfel am fost salvat din această greşeală. Nu sunt fără posibilitatea de a greşi, dar din ce ştiu pot învăţa acum şi pe alţii. Mulţi au rămas copii la minte şi adolescenţi în ce priveşte atitudinea faţă de „sistem”. De o maturizare nici nu poate fi vorba.

Există nu puţini credincioşi, de diverse confesiuni sau seculari, care nu au educaţia şi cultura necesară pentru a face o cercetare a adevăratelor surse, datorită şi structurii lor psihologice (avidă de senzaţional bolnav şi secretomaniac), oameni care devin prizonierii unor surse de scandal, neştiinţifice. Asemenea informatori nu sunt doar lipsiţi de o pregătire academică elementară, care le-ar fi dezvoltat spiritul critic şi realismul necesar oricărei cercetări, ci sunt „educaţi”, îndoctrinaţi, programaţi de reţelele şi sursele obscure la care preferă să se conecteze. Aceste surse pot fi cărţi şi pagini de internet, porumbei din gura mass-media, mesaje electronice sau pur şi simplu bârfe orale.

       Aţi auzit despre: descoperirea chivotului; urmele picăturilor de sânge de la Golgota; arca lui Noe; adevăratul traseu al Exodului; urme şi schelete de uriaşi descoperite; religia esoterică a lui Nimrod transmisă pe cale ocultă din Babilon la Roma http://en.wikipedia.org/wiki/The_Two_Babylons ; conspiraţia manuscriselor şi traducerilor biblice… ? Aceste şapte minuni ale subculturii fundamentaliste sunt în cea mai mare parte falsuri şi legende urbane, în care s-au amestecat, din nefericire şi oameni ai noştri , – chiar şi talentatul evanghelist WV,  cu pregătire superioară, care se amestecă uneori în domenii străine de pregătirea sa, dovedindu-se astfel un maestru al dezinformării.

       Este uşor să te înşeli, dar a insista în asemenea prostii şi a face din ele un adevărat mesaj mesianic şi antisistemic, nu este o simplă neghiobie, ci ar putea fi şi o răutate de care cei implicaţi trebuie să se pocăiască.

       Expeditorul e-mailului despre care vă vorbeam este de un nivel educaţional care nu ştie exact ce este învăţământul public, dar vrea să dea lecţii exact în acest domeniu. Domnul Net Zero îşi imaginează universităţile ca pe nişte cursuri de îndoctrinare într-o anumită religie, iar programele doctorale, ca pe nişte clase în care şcolarii stau cuminţi şi ascultă ce le vorbeşte domprofesorul iezuit / mason / marxist !

       Domnule Zero Net, eşti înșelat rău de tot.

       Zelul domnului Net Zero s-a trezit în timp ce a citit o replică pe care o dădusem pe blogul  O&P la 28 iulie 2008, şi pe care mi-a trimis-o înapoi împodobită cu sublinieri (nu le mai reproduc aici):

Alina, iti dau dreptate. L-am ascultat pe Dr Veith de aproape si de departe, recunosc ca are multa harisma si atractie retorica si personala, are o experienta de convertire halucinant de interesanta (sper sa fie si adevarata).

Dar…faptul ca a cazut in plasa unor teorii conspirationiste, imprimutate probabil de la fundamentalistii evanghelici americani, cautand peste tot iezuiti si masoni ca explicatie pentru toate neregulile reale sau imaginare, nu-i face cinste. Stiu din surse directe ca fratii de la BRI (Institutul de Cercetari Biblice al CG) sunt dezamagiti de directia in care a luat-o. Cred ca diavolul a vazut ca ar fi un instrument foarte eficient, si pentru a-i manji misiunea, l-a convins sa inghita niste gogosi, ca sa-l compromita.

N-am vizionat toate prezentarile lui, dar cateva au fost suficiente. Din nefericire, acestea sunt scenarii care prind la foarte multi credinciosi. Acum cativa ani, un tip din nordul Europei imi destainuia ca un scenariu asemanator: iezuitii manipuleaza totul in lume, inclusiv in Biserica AZS, unde sunt plasati peste tot, deghizati ca lideri la niveluri inalte etc. Un scenariu mai idiot n-am putu auzi. I-ar scarbi si pe iezuiti, care au cu siguranta treburi mai bine de facut, decat sa-si calce votul de celibat si de bun catolic, sa se boteze AZS, sa faca teologie AZS, sa traiasca un stil de viata AZS si dupa ce au activat ca pastori si misionari AZS, sa ajunga in administratie de unde sa “manipuleze” Biserica, facand-o mai putin anti-catolica…

Exista teorii pe care nu simt nevoia sa le cercetez ca sa-mi dau seama de unde vin. Exista si teorii conspirative verosimile, dar neprobate. Faptul ca un credincios prefera explicatia cea mai rautacioasa arata ca in inima lui exista o prapastie care inca n-a fost nivelata de sentimente mai bune. Prefer sa fiu un naiv, crezand toate versiunile oficiale, decat sa inventez explicatii paranoide pentru fiecare fapt oficial. Riscurile sunt mai putine. Vreau sa-mi pastrez mintea intreaga. Daca tot trebuie sa credem si povesti (fiindca nu putem verifica tot!), cel putin sa militam pentru povesti roz, mai degraba, decat pentru cele negre.”

Ca să-mi arate că greşesc în asemenea aprecieri, dl Zero mă trimite la un lung citat din E G White, în limba engleză, care se poate găsi în Marea Luptă / Tragedia Veacurilor 226-27  (GC 234-235) în care se menţionează rolul nefast pe care l-a avut ordinul iezuit în lupta necinstită şi diabolică de a distruge Reforma protestantă şi a recupera cu orice preţ autoritatea catolicismului. Între altele se menţionează că iezuiţii au întemeiat colegii şi şcoli, care au trezit din nou interesul pentru religia romană.

Dl Zero trage concluzia de aici că misiunea noastră ar trebui să fie vânătoarea de iezuiţi (şi masoni), adică de intelectuali cu studii universitare, care bântuie lucrarea lui Dumnezeu, deoarece multe universităţi au fost fondate sau controlate cândva de iezuiţi…. Omul este supărat că BAZS nu condamnă oficial aceste relaţii de „prostituare” cu Babilonul. Şi ca să-mi destăinuie care este vocaţia sa profetică în acest context, îmi aşează sub nas textul din Is 58:1 „Strigă în gura mare, nu te opri!”.

       Apoi întreabă retoric:  „Ce nevoie are presedintele AZS sa isi ia diploma de pastorat de la o unversitate iezuita?”

       În mod normal, asemenea întrebare merită să fie ignorată. Expresia „diplomă de pastorat” este suficientă pentru a arăta că inquisitorul este străin de cauză; expresia este analfabetă. Există diplome de absolvire (a Institutul Biblic de la Stupini , sau a Seminarul Teologic de la Bucureşti), care reprezintă absolvirea unei şcoli profesionale (de slujitor al Bisericii) postgimnaziale sau postliceale; există diplome de licenţă în teologie pastorală,  care atestă absolvirea unei facultăţi de teologie, în cadrul învăţământului universitar; există, de asemenea, diplome de studii post-universitare (masterale sau doctorale), care reprezintă specializări într-un anumit domeniu. Nu există „pastorat” şi „diplome de pastorat”. 

       Dacă d-l Zero îmi dovedeşte că a făcut grădiniţa, şcoala primară, gimnaziul şi liceul, exclusiv în cadrul învăţământului AZS, astfel încât nu a fost contaminat de învăţământul public, condus de iezuiţi, masoni şi marxişti, atunci ar avea dreptul să vorbească despre cum şi unde ar trebui educaţi cetăţenii care vor deveni pastori sau cadre didactice AZS. Când este omul mai vulnerabil şi mai influenţabil: când este preşcolar şi şcolar, sau când este un tânăr matur? (În multe cazuri nu este mare diferenţă, fiindcă unii s-au format să creadă că învăţămânul religios universitar este în principiu un nivel superior de îndoctrinare).

       Mr Zero a aflat de pe net, ceva date personale despre persoane influente din BAZS. Primul de care leagă este, în mod natural, actualul Preşedinte al Uniunii, Pastorul Teodor Huţanu, despre care ne informează (corect!) că este licenţiat în teologie pastorală la Universitatea Babeş-Bolyai  din Cluj-Napoca, şi deţine o pregătire  postuniversitară (Master in Leadership) de la Universitatea Andrews.  Şi care este problema ? Tocmai aici vede dl Zero „mârşăvia”. Ce a căutat omul la Babeş-Bolyai ? Nu ştia, oare, că este o universitate „iezuită”?

       Uite aşa, nu ştia. Nici eu n-am ştiut până când m-a informat dl Zero, cu toată grija pentru sufletele noastre. Luminăţia sa Zero trebuie să ştie că nu doar preşedintele nostru, ci toţi pastorii noştri din promoţiile  1992-2000 ale Institutului, precum şi mulţi din promoţiile Seminarului dinainte de 1992, care au făcut între timp cursuri de Institut, şi-au dat examenul de licenţă la UBBC (Universitatea  Babeş-Bolyai), începând cu anul 1997-1998. Ca unul care sunt în aceeaşi situaţie, ştiu despre ce este vorba. Examenele de licenţă au fost în cadrul Facultăţii de Teologie Reformată (UBBC are şi alte facultăţi de teologie: ortodoxă, greco catolică şi romano-catolică).  Dacă iezuiţii şi-au băgat coada şi în graduarea şi licenţierea noastră în cadrul unei facultăţi de teologie reformată (calvinistă maghiară) lăsăm pe cititori să facă cercetări în continuare.

       UBBC, care este cea mai veche universitatea de pe teritoriul românesc, a fost fondată la origine de iezuiţi (1581), deoarece suveranul ţării (care aparţinea atunci de Austro-Ungaria) era catolicul Stefan Bathory. Când protestanţii au avut destulă putere în Ardeal, au luat controlul universităţii, dar nu după mult timp, iezuiţii au revenit în conducerea ei, denumind-o Academia Claudiopolitana. N-au putut însă reţine controlul ei, şi în scurt timp, înainte de 1700, ea „a încetat de a mai fi o instituţie iezuită”.

       Unitarienii, protestanţii şi umaniştii au avut un cuvânt greu în dezvoltarea ei, apoi paşoptismul a făcut ca în 1872, sub Franz Joseph, universitatea să devină, cu greu, un centru cultural pentru toate „naţiunile” Transilvaniei, deşi învăţământul se păstra în limba maghiară. În 1918, când Transilvania s-a alipit Regatului României, instituţia a fost redenumită „Universitatea Regele Ferdinand I”, şi din 1919 a funcţionat după modelul Universităţii din Strasbourg (de tradiţie protestantă şi umanistă, care se confruntase cu similare probleme etnice şi religioase). În timpul celui de-al doilea război mondial, universitatea s-a mutat la Sibiu şi Timişoara, dar a revenit la Cluj în 1948, fiind redenumită de comunişti Universitatea Victor Babeş. O universitate maghiară, cu numele de Bolyai Janos fusese fondată în 1945, iar în 1959, cele două universităţi s-au unit sub numele de Universitatea Babeş-Bolyai, care este independentă, ca majoritatea universităţilor, având 18 facultăţi şi promovând multiculturalismul, cu 81 specializări în limba română, 38 specializări în limba maghiară şi 12 specializări în  limba germană. Este o universitate europeană cu peste 19.000 de studenţi şi 1073 cadre didactice (847 români, 191 maghiari, 12 germani, 23 de alte etnii).  

       Dacă am fi absolvenţi ai unei facultăţi laice oarecare (medicină, arte, limbi, inginerie etc), de la Babeş-Bolyai sau de la UNISA, dl Zero nu m-ar blama, probabil. Dar ce am căutat noi acolo să facem teologie?

       Ei bine, este ştiut că nimeni dintre zecile de pastori AZS care au diplomă de UBBC, nu a făcut acolo cursuri de teologie. Profesori ai Facultăţii de Teologie Reformată, împreună cu trei pastori-profesori AZS (singurii AZS care aveau pe atunci pregătire teologică universitară, făcută la reformaţi sau la ortodocşi) au condus un examen de licenţă care a constat din probe scrise şi din susţinerea orală a tezei de licenţă, aşa cum se obişnuieşte. Prin acest examen, UBBC nu a intervenit sub nici o formă să corecteze opiniile teologice ale cuiva. Evaluarea a fost făcută pe temeiul unor criterii largi teologice, nu pe criterii „doctrinare”, cum îşi închipuie un ageamiu care n-a intrat niciodată pe porţile păcătoase ale unei universităţi. Reformaţii au fost domni cu noi, ne-au tratat respectuos şi ne-au evaluat cât au putut de obiectiv, ne-au apreciat chiar. Pur şi simplu, UBBC a recunoscut astfel nivelul pregătirii noastre făcută în cadrul Institutului. Pe diploma de licenţă a fiecărui absolvent AZS care şi-a dat examenul la UBBC, este scris că diploma se conferă lui N, „la propunerea Facultăţii de Teologie Reformată” şi că respectivul este „absolvent al Institutului Teologic Adventist de Grad Universitar din Bucureşti, Facultatea de Teologie Pastorală”. Titlul conferit este „licenţiat în teologie”, profilul „teologie” şi specializarea „teologie adventistă pastorală”.  

       Această colaborare facilitată de statul român, a fost necesară pentru ca absolvenţii noştri, pastori etc., să aibă o diplomă recunoscută legal ca şi a preoţilor, pastorilor, rabinilor reprezentanţi ai unor confesiuni mai populare. Institutul nostru este doar autorizat de Ministerul Educaţiei , nu încă acreditat (cele mai multe specializări sunt deja acreditate acum, inclusiv teologia) şi nici astăzi nu are dreptul legal de a ţine examene de licenţă şi a da diplome sub egidă proprie.  Probabil Zero mă va întreba din nou, dar ce nevoie avem noi de autorizaţiile, acreditările şi recunoaşterea lumii? De ce trebuie să fim şi noi „ca lumea”?

       În primul rând, este o ruşine să fii ca nelumea. Doar în ce priveşte prostia şi răutatea nu trebuie să fim ca lumea. În rest, atâta timp cât ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, nu are nimeni dreptul să ne judece că suntem „ca lumea”. Cei ca nelumea ar trebui să-şi vadă de treburile personale şi să nu judece fără sens Biserica şi oamenii ei.  Orice profesionist, în orice domeniu, are dreptul şi chiar datoria de a se califica. A avea o diplomă de licenţă în teologie este o calificare minimă pentru un pastor, iar în învăţământul universitar, studiile doctorale sunt cerinţa minimă.

       Ce nevoie avea Pavel de cetăţenia romană, dacă el era evreu şi cetăţean al Ierusalimului ceresc? De ce au acceptat Daniel şi prietenii titluri şi funcţii de învăţaţi şi administratori în Babilon ? (Da 1:7; 2:48; 4:9) Exemplul pe care l-ai dat din Daniel 5 nu este cinstit, deoarece Daniel a renunţat atunci la funcţia oferită, doar pentru că nu mai avea nici o valoare, bine ştiind că împăratul avea să fie înlăturat în câteva clipe. Dar când avusese ocazia reală, a acceptat funcţii, atât sub Nabucodonosor, cât şi sub  Darius Medul. Împăratul îi oferise răspundere peste înţelepţii Babilonului şi în administrarea generală a districtului Babilon. El a rugat pe împărat să împartă funcţia administrativă  prietenilor lui, iar el a rămas la curte, acceptând funcţia de lider al înţelepţilor. De aceea şi era numit oficial „căpetenia vrăjitorilor”(Da 4:9). Fusese educat în litere (lingvistică şi filologie, ştiinţe babiloniene etc.), nuz degeaba era numit înţelept şi vrăjitor. Crezi că împăratul i-a întrebat pe tinerii evrei, la interviu, din Deuteronom sau din Ieremia? Sau numai probleme de matematică? (Da 1:19-20)

       Pe Moise l-ai dat de exemplu ca „bâlbâit”, deşi nicăieri nu apare că ar fi fost bâlbâit. Cum se face că doar în faţa faraonului se bâlbâia, iar când a trebuit să vorbească cu evreii, atât în Egipt, cât şi în pustie, nu mai avea nevoie de un Aron ca să-l traducă? După 40 de ani în care nu mai vorbise limba egipteană, este de înţeles că avea „vorbă şi limbă încurcată”.  Să nu-ţi imaginezi că avea cultură de cioban. Studiase tot ce-i putea oferi curtea faraonilor şi împlinise cu succes misiuni în favoarea Egiptului, până la vârsta de 40 de ani.

O altă întrebare retorică a lui Mr Zero este „ce caută profesorul- teolog(?)  Florin Laiu sa-si dea doctoratul la facultatea UNISA care este tot Iezuita?”

În primul rând, Mr Zero, UNISA nu este o „facultate”. UNISA este acronim de la University of South Africa (Pretoria).  Este o megauniversitate cu 300.000 studenţi, peste 4000 cadre didactice şi constituită din multe colegii, centre, departamente, institute şi birouri).  Până am citit scrisoarea dlui McZero, nu mi-a dat prin cap să număr iezuiţii din universitate.  Studiile doctorale pe care le fac, deşi ele pot sluji în egală măsură teologia, nu sunt cursuri de teologie totuşi, ci sunt studii superioare în domeniul lingvisticii ebraice. Adevăratul sens şi adevărata istorie a cuvintelor în orice limbă nu depind de o credinţă, ci sunt aspecte pur ştiinţifice.

Doar programul de master l-am făcut în cadrul Facultăţii de Teologie şi Studii Religioase  la UNISA, unde am studiat aspecte care ţin de Vechiul Testament şi de limba ebraică. Aici am întâmpinat, într-adevăr, şi oarecare dificultăţi, deoarece studiile VT în asemenea universităţi sunt foarte mult secularizate (liberale) şi un adventist nu le poate accepta. Dar le poate studia şi le poate analiza critic. Ceea ce am şi făcut pe cât mi-a stat în putinţă. Mi-am încheiat studiile de master cu o disertaţie 280 pagini în engleză (An Exegetical Study of Daniel 7-9), care cuprinde o introducere în cartea lui Daniel, precum şi traducerea din aramaică şi ebraică a capitolelor 7-9, urmată de comentarii exegetice.

Expunerea mea (nepublicată) este de tradiţie vechi-protestantă, fiindcă  am argumentat că micul corn este papalitatea politică. Dacă asta înseamnă părere iezuită, atunci să dea Dumnezeu să se înmulţească iezuiţii.  Dr Samuele Bacchiocchi şi-a făcut doctoratul la Universitatea Gregoriană (Vatican), ca primul protestant acceptat până atunci şi a graduat în 1977. A avut ca îndrumător pe profesorul iezuit Vincenzo Monachino (care între timp a murit), şi a scris o teză de istorie a Bisericii, despre originile duminicii, în care a argumentat că schimbările s-au petrecut la Roma şi a militat pentru sabatul decalogului. Ce voiai să facă mai mult? La sfârşit a primit menţiunea „summa cum laudae” şi o medalie din partea papei Paul VI. Peste ani, Vaticanul  s-a răzgândit cu privire la valoarea lui SB şi a început să-l defăimeze. Dar a spune că SB (care a murit şi el acum câţiva ani) ar fi fost un iezuit infiltrat, aşa cum au afirmat nişte invidioşi de trei lei, este o atitudine incalificabilă. Chiar dacă ar greşi cineva în vreointerpretare, nu înseamnă că este de rea credinţă şi trebuie suspectat că este iezuit.

Este cu totul nepotrivit să se citeze din cărţi care vorbesc despre atitudinea iezuiţilor de acum câteva sute de ani şi să se aplice la iezuiţii de astăzi.  Iezuiţii au luat fiinţă ca o maşină de război a Contrareformei şi nu pot fi disculpaţi că n-au făcut destule rele în domeniul  moral, religios şi politic. Zelul lor „apostolic” a fost mult timp un pericol, şi nu aş avea încredere că astăzi ordinul s-ar fi schimbat radical, aşa cum nici Biserica Romană nu s-a schimbat radical. Cu toate acestea, atât la nivel instituţional, cât şi la nivel personal, există multe schimbări care nu pot fi negate sau minimalizate. Biserica Romană şi-a cerut scuze pentru atrocităţile inchiziţiei şi ale cruciadelor, nu-şi mai ridică glasul împotriva libertăţilor politice şi de conştiinţă şi permite credincioşilor ei să citească Biblia. De multă vreme există traduceri biblice catolice, cu nimic mai prejos de cele protestante.  Iar obiceiul prost de a persecuta până la moarte pe oponenţi şi pe disidenţi a fost practicat şi de protestanţi într-un timp, ba chiar şi de ortodocşi.

Iezuiţii se ocupă cu prioritate de învăţământul catolic pretutindeni, dar există şi profesori iezuiţi în instituţii de învăţământ seculare. Pregătirea lor nu este exclusiv teologică, ci se ocupă de diverse ramuri ale educaţiei. Bineînţeles, scopul şi jurământul lor este acelaşi, pentru apărarea Bisericii şi lupta contra confesiunilor necatolice, în special anticatolice. Unii au fost sau sunt misionari, alţii oameni de ştiinţă, artişti, educatori. Unii au fost acuzaţi ca implicaţi în scandaluri sexuale, alţii au luat apărarea evreilor în timpul holocaustului.  Oamenii sunt diferiţi, şi chiar dacă sunt programaţi timp de 8-14 ani în disciplina specifică ordinului, Dumnezeu ştie să ajungă şi la inima lor. Aşa se face că au putut să iasă dintre ei şi caractere mult mai umane şi destul de protestante.

A confunda pe iezuiţi cu masonii este o aiureală totală. Masonii sunt cu totul altceva, o societate „secretă” tradiţională, cu caracter cultural-spiritual, pseudoreligios şi pseudopolitic, cu scopuri predominant seculare şi umaniste. A spune că masoneria a fost întemeiată de iezuiţi ca să aducă lumea sub ascultarea papei sau să elimine pe cei care nu i se supun, este o gogomănie pe care nu am nevoie s-o discut.  Ceea ce este interesant pentru dl Zero să ştie, este că printre cei mai mari promotori ai adventismului din secolul XIX, cel puţin Manuel Díaz Lacunza S.J. (1731-1801) a fost un învăţat iezuit, iar William Miller a fost mason (şi deist), înainte de a se converti la credinţa baptistă. Lacunza a fost urmărit, dar a trăit până la bătrâneţe, fiind găsit mort în condiţii neelucidate, căzut sau azvârlit într-o groapă în apropiere de Imola (Italia). Au fost descris ca „un om a cărui retragere faţă de această lume, felul lui de viaţă sărăcăcios, neglijarea propriei persoane, privarea chiar de confortul necesar vieţii omeneşti, precum şi înclinaţia lui neobosită spre studiu, câştigau respectul şi admiraţia tuturor”.

O altă îngrijorare mărturisită a dlui Zero este: de ce ex-preşedintele Uniunii, Adrian Bocăneanu, împreună cu Secretarul General al Asociaţiei „Conştiinţă şi Libertate”, Viorel Dima, împreună cu liderii altor biserici, au primit decoraţii (care, bineînţeles, trebuie să fie „papale” şi „masone”!)?  Dl Zero interpretează totul după scenariul din Ap 17, unde Babilonul se prostituează cu regii pământului. Doar că, într-un mod foarte interesant, îi blamează pe ai noştri că s-au prostituat cu Babilonul. De unde s-ar deduce că ei sunt regii pământului… (?).

       Raţionamenul tip Zero este acesta. Adevăraţii apostoli au fost persecutaţi, bătuţi, suferind de foame şi de sete, iar aceşti lideri moderni… Ah ! Zero rânjeşte după vremurile acelea, bineînţeles în dreptul altora, ca să-i vadă cât mai curând apostoli, „gunoiul lumii”.  După care izbucneşte: „Ce caută profesorul-teolog Lucian Cristescu pe lista de onoare?

       Nu sunt foarte bine informat cum e cu lista, dar linkul pe care ni-l dă dl Net Zero, duce într-adevăr la o listă de personalităţi româneşti contemporane, între care sunt număraţi şi trei pastori români (Edmond Constantinescu, Lucian Cristescu şi Iosif Ţon), doi AZS şi un baptist harismatic.  Dacă citim cu atenţie lista şi motivele pentru care au fost evidenţiaţi toţi aceştia, nu este nimic de natură confesională, ci în dreptul fiecărui laureat, de la Nadia Comăneci, până la Gheorghe Zamfir şi Neagu Djuvara se accentuează faptul că fiecare a excelat în domeniul lui, ducând numele de român cu cinste la scară internaţională. Forul care a acordat premiul nu face distincţie între domnii Cristescu şi Constantinescu, nu se întreabă dacă amândoi reprezintă Biserica AZS, de fapt numele de adventist sau baptist nici nu e pomenit. Acolo se vorbeşte despre a fi creştin şi a fi român. (Eu am aici îndoieli mari despre creştinismul domnului EC, pe care ironia soartei îl face pastor creştin neoprotestant, în timp ce domnul Cristescu este doar pastor creştin – universal. Iată o observaţie demnă de cele mai profunde meditaţii şi speculaţii, care i-a scăpat maestrului Zero.  Dacă încă n-aţi obosit,  citiţi comentariul  său la această listă: Lc 6:26 „Vai de voi, cînd toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!” Dacă i-ar fi văzut pe lista de „wanted”, ar fi fost mult mai fericit. Facă-i-se lui însuşi după credinţa sa!  

       De bine sau de rău, bine este că personalităţi adventiste sunt luate în atenţia publică. O cunoaştere a Bisericii şi, prin aceasta a învăţăturilor ei, nu este de blamat, dle Zero, chiar dacă mare ispravă nu facem cu asemenea lucruri, ar trebui să ne bucurăm că printre laureaţi se află şi fraţi ai noştri. În decursul istoriei biblice au fost şi momente când oamenii lui Dumnezeu au fost apreciaţi public.  Şi de asemenea în era creştină. Ideea că dacă eşti omul lui Dumnezeu trebuie să te aştepţi numai la persecuţie, iar dacă eşti apreciat vreodată este lucrul dracului, este o prostie maaaare de tot.  Şi ca dovadă, chiar domnia ta te superi că nu ţi-am scris cu respectul cuvenit unui sfânt şi înţelept. Dacă eşti omul lui Dumnezeu ar trebui să te bucuri, nu-i aşa? În loc să gândeşti sănătos, te apuci şi îmi înşiri o serie de citate biblice care nu au nici o legătură cu subiectul. Dacă aşa citeşti Biblia, mai bine n-o mai citi.  

       În final, după ce n-a chinuit cu exemplele de mai sus, Mr Zero scoate asul: „De ce fost presedinte AZS a terminat si si-a luat doctoratul la o facultate iezuita  care a fost sub conducera actualului papa Benedict?”

Va să zică, dacă s-a întâmplat să fii elev într-o şcoală unde a învăţat cândva Hitler, înseamnă că eşti fascist? Ce fel de judecată este aceasta? Zero se repede acum asupra ex-presidentului Bisericii Mondiale, Jan Paulsen, pentru că a studiat la Tübingen, în Germania. Pentru că deja am dat exemplele a două universităţi, şi istoria multor universităţi este asemănătoare, în sensul că multe au fost fondate iniţial de iezuiţi, iar acolo unde există şi facultăţi catolice, este normal să existe şi astăzi profesori iezuiţi.  Ce facultate a Universităţii a absolvit Paulsen? A studiat la iezuiţi? Şi dacă a studiat acolo, l-au convertit iezuiţii? Şi dacă l-au convins şi apoi l-au „infiltrat” la noi,  prin ce anume s-a remarcat el ca făcând servicii Bisericii Romane ? Imaginaţie bolnavă ! De fapt, citatele pe care mi le-a pus pe email dl Net Zero arată clar că Paulsen a studiat la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii, dar după ce citează această informaţie, citează imediat în engleză cuvintele unui alt erou conspiranoic de pe web, care pândeşte iezuiţi: „observaţi cum au accentuat faptul că e vorba de o facultate protestantă… Ei bine, asta este o sfântă minciună!”  Se miră că Paulsen a putut învăţa într-o universitate despre care chiar şi actualul papă spune că era bântuită de marxism. Dar când în vremea comunismului, toate universităţile româneşti erau marxiste, iar tinerii noştri studiau acolo ca să devină medici, ingineri, muzicieni etc., unde erai dle Net Zero ?

       Mr Zero îşi imaginează că profesorii iezuiţi sunt cel mai detestabil lucru care poate exista în lumea aceasta, dar se înşeală.  Cunosc personal preoţi-profesori catolici, nu i-am întrebat dacă sunt iezuiţi, dar s-au purtat mult mai respectuos faţă de mine, şi faţă de noi, decât cum se poartă unii AZS rătăciţi printre texte şi citate pe care nu le pricep. Unii ca aceştia trebuie să fie topiţi şi turnaţi din nou, pentru a avea o şansă la mântuire. Dacă ar fi trăit pe vremea lui Luther, ar fi devenit martiri, fiindcă au vocaţie. Protestanţii au trimis nu puţini din aceştia la rug sau în Dunăre. Şi s-ar fi mântuit mult mai sigur. Cum astăzi nici iezuiţii nu-i mai bagă în seamă, încearcă să devină zadarnic martiri virtuali.

       N-am visat niciodată că voi întâlni în rândurile noastre atâta îngustime şi micime combinate cu neruşinată erijare pe post de corector public ! Cine i-au educat pe asemenea oameni, şi ce pastori i-au păstorit? Te rog să nu-mi mai scrii niciodată, dle Net Zero, până când nu-ţi faci rost de aktă minte.

       Pentru cei care chiar sunt curioşi să ştie ce părere avea Ellen White (la care Dl NetZero face trimitere permanent, cu cele mai explozive citate), citiţi vă rog următoarele, dar sunt mult mai multe scrise: Selected Messages Book 3, Page 231-234. etc. (după Letter 26, 1891; Manuscript 22a, 1895).

Chapter 26—Attending Colleges and Universities of the Land

It would be perfectly safe for our youth to enter the colleges of our land if they were converted every day; but if they feel at liberty to be off guard one day, that very day Satan is ready with his snares, and they are overcome and led to walk in false paths—forbidden paths, paths that the Lord has not cast up. —

The youth who go to Ann Arbor

[The University of Michigan was located at Ann Arbor, some 65 miles east of Battle Creek; in 1891 Adventist youth seeking medical training studied there.—Compilers.] Must receive Jesus as their personal saviour or they will build upon the sand, and their foundation will be swept away. The spirit of Christ must regenerate and sanctify the soul, and pure affection for Christ must be kept alive by humble, daily trust in God. Christ must be formed within, the hope of glory. Let Jesus be revealed to those with whom you associate.

The Waldensians entered the schools of the world as students. They made no pretensions; apparently they paid no attention to anyone; but they lived out what they believed. They never sacrificed principle, and their principles soon became known. This was different from anything the other students had seen, and they began to ask themselves, What does this all mean? Why cannot these men be induced to swerve from their principles? While they were considering this, they heard them praying in their rooms, not to the virgin Mary, but to the Saviour, whom they addressed as the only mediator between God and man. The worldly students were encouraged to make inquiries, and as the simple story of the truth as it is in Jesus was told, their minds grasped it.

These things I tried to present at Harbor Heights [at an educational convention in 1891]. Those who have the spirit of God, who have the truth wrought into their very being, should be encouraged to enter colleges, and live the truth, as Daniel and Paul did. Each one should study to see what is the best way to get the truth into the school, that the light may shine forth. Let them show that they respect all the rules and regulations of the school. The leaven will begin to work; for we can depend much more upon the power of God manifested in the lives of his children than upon any words that can be spoken. But they should also tell inquirers, in as simple language as they can, of the simple Bible doctrines.

There are those who, after becoming established, rooted and grounded in the truth, should enter these institutions of learning as students. They can keep the living principles of the truth, and observe the Sabbath, and yet they will have opportunity to work for the Master by dropping seeds of truth in minds and hearts. Under the influence of the Holy Spirit, these seeds will spring up to bear fruit for the glory of God, and will result in the saving of souls. The students need not go to these institutions of learning in order to become enlightened upon theological subjects; for the teachers of the school need themselves to become Bible students. No open controversies should be started, yet opportunity will be given to ask questions upon Bible doctrines, and light will be flashed into many minds. A spirit of investigation will be aroused.

But I scarcely dare present this method of labor; for there is danger that those who have no connection with God will place themselves in these schools, and instead of correcting error and diffusing light, will themselves be led astray. But this work must be done, and it will be done by those who are led and taught of God.