În timp ce stau la masă, vizionez câte ceva pe net. Mai trag cu ochiul la Speranţa TV, uneori la HopeTV, ori la Realitatea TV. Mai sar la câte un video de pe YouTube – prezentări ale unor predicatori sau teologi cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, români sau străini. Și în timp ce mă plimb, preț de un ceas, mai ascult pe net câte un cucurigător de lumină nouă, sau câte un proroc care știe mai multe decât îngerii.

(Dacă vă lipseşte simțul umorului, înseamnă că vă aflați pe undeva la intersecția dintre fanatism și depresie. Nu citiți mai departe).

Astăzi am asistat neputincios la ultima strigare a doi amici, care se cred a fi „cei doi martori” persecutați rău de tot până la încheierea celor 1260 de ani. Subiectul era: cât de răi și ingrați sunt cei care nu le agreează calculele – sau care zâmbesc la concluziile extraordinare ale cercetărilor lor. Iar textul (sau pretextul) era: A Doua Venire a lui Iisus, care nu a avut loc în 2015, pardon, nici în 2016, ci cu foarte rotundă certitudine, s-ar întâmpla în 2020, desigur pe data de 20. În ce priveşte luna, aceasta este găselnița cea mai sigură: septembrie, dacă am înţeles bine, după calendarul lui Bibi Netanyahu – al papei fiind nedemn de încredere!       

Socoteala este simplă, frate, aşa cum era şi în 2015 şi în 2016. Nu avem decât să socotim când se încheie cei 1260 de ani. Sfârşitul perioadei este cel mai sigur pentru cei doi programatori, deoarece va avea loc în viitor. Doar cu startul ei avem probleme, din cauza neseriozității istoricilor papiști din secolul al optulea. De aici se trage și acel strălucit fiasco din 2016, care a zgâriat cerul de la Suceava până la Coslada! Papa a încurcat vremurile, pentru ca cei doi, singurii cercetători serioşi, să nu le poată descurca.

Băieţii aceştia socotesc că acești 1260 de ani trebuie să se scurgă de la începutul împărăţiei papei şi până la sfârşitul împărăției acestuia, care, după umila lor citire, ar coincide cu venirea Domnului Iisus. De aceea, au luat de bază mai întâi anul 756, când s-a întemeiat Statul Papal, odată cu Donația Pepiniană. Ei, n-a fost să fie! Băieții erau bine intenționați, dar a greși e omenește! Proști am fost noi, că am crezut așa, fără cercetare serioasă.

De data asta, Usică, cel mai vizibil și mai limbăreț dintre ei, a anunțat solemn, pe bune, data sfârșitului. Dacă nu credeți, înseamnă că nu doriți venirea Domnului, sunteți agenții papei. Sau, pur și simplu, nu vă place fizionomia lor? Suciți butonul și gata!

Cum au găsit în același sac, „de data aceasta corect”, startul perioadei? Un amic le-a venit în ajutor, aflând pe un sait găselnița că, de fapt, papa ar fi devenit împărat pe la anul 760. Pe asta nici papa n-o ştia! La rândul meu, în calitate de iezuit conspirator şi perfid, care stau mereu la pândă împotriva ştiinţei celor neprihăniţi, am căutat saitul cu pricina, dar nu l-am găsit. Este un secret, despre care trebuie să întrebăm pe fraţii noştri masoni şi iluminati, care se pricep la magia albastră.

OK. Până la urmă ce-i cu anul 760? Este un an în care s-au întâmplat multe, ca în fiecare an, pe toată fața pământului, din Mexicul precolumbian, până în China. Mulți s-au născut și mulți au murit atunci, iar papă la Roma era Paul I. Singurele fapte remarcabile din acel pontificat au fost: continuarea conflictului dintre papă și regii longobarzi, teama papei de o invazie bizantină, de o înțelegere între longobarzi și bizantini, sau de o atitudine favorabilă a francilor, față de longobarzi. În rest, pe unele saituri românești apare că „probabil în jurul anului 760” a fost întocmit în cancelaria papală faimosul fals istoric numit Donația lui Constantin. Mai precis, asta înseamnă, undeva între anii 755-765, nimeni nu știe când.

Băieții cu sacul însă au găsit în mod independent un întreg „aparat argumentativ” și „demonstrativ” pentru data de start 760, pe care eu nici că l-am priceput. Am observat însă că pe internet, anul 2020  apare ca ultima formulă cinică a sfârșitului lumii, pe saituri diverse. De exemplu, vrăjitoarea Jeane Dixon (spiritistă și astroloagă americană), care prezisese inițial sfârșitul lumii pentru anul 1962 (coliziunea cu un asteroid!), a amânat pentru anul 2020, când lumea se va sfârşi într-un armaghedon. Pe saiturile Libertatea şi Antena3, apare informaţia că însuşi Isaac Newton ar fi prezis sfârşitul lumii pentru anul 2020. Ne mirăm de ce n-a ştiut asta şi Baba Vanga. Dacă intraţi pe YouTube şi înţelegeţi engleză, găsiţi destule predicţii ale revenirii lui Iisus în 2020 din partea unora care nu cunosc „aparatul demonstrativ” (e. g. globul de cristal) cu care lucrează cei doi mărturisitori români.

De ce vă scrisei chestiile astea? Ca să afle şi cei doi proroci, că nu mai este nevoie de căutat pe saituri obscure, sau, şi mai grav, prin cărţi de istorie serioase, încoronarea papei în anul 760! De vreme ce atâţia gânditori şi vorbitori, în mod independent, au înţeles că finalul are loc în 2020. Scazi 1260 din 2020 și ai aflat anul nașterii, sau, cum dorești, al încoronării imperiale a antihristului.

Sfârșitul celor 1260 ani

Nu intru aici într-o explicație exhaustivă. Cei interesați pot căuta pe paginile mele (Căutare/Search 1260) detalii în legătură cu perioada apocaliptică de 1260 „zile”, care în cheie hermeneutică protestantă clasică (historicistă), se interpretează ca fiind 1260 de ani de dominație papală în creștinătate (cf. Ezec. 4:5-6). Întrebarea este însă dacă sfârșitul acestei perioade (numită și „1 vreme + 2 vremi + ½ vreme”; sau „42 de luni”, Daniel 7:25; 12:7; Apocalipsa 11:2-3; 12:6, 14; 13:5), așa cum este el descris în Biblie, se referă la A Doua Venire a lui Christos. Să verificăm:

1. În Daniel 7:25, aceasta este o perioadă de persecuție severă și sângeroasă împotriva adevăraților credincioși, după care urmează:

(a) judecata lui Dumnezeu (un proces, descris în vers. 9-10)
(b) venirea Celui „ca un Fiu de Om” (reprezentantului sfinților), înaintea Judecătorului Suprem, pentru a primi împărăția universală (cf. vers. 13-14).
(c) abia după ce se încheie Judecata, și după primirea Împărăției de către Fiul Omului, antihristul este pedepsit (vers. 11, 26), la Venirea lui Christos (2Tes. 2:8; Ap. 19:20). Unde așezăm aceste evenimente, care au loc după încheierea acelei perioade, dar înainte de sfârșitul propriu-zis? Papalitatea nu mai este o putere persecutoare în țările creștine, încă dinainte de anii 1800. Puterea temporală (politică) a papilor a fost lovită zdrobită în perioada 1798-1870, când în mod repetat, Statul Papal a fost desființat. Concordatul din 1929 i-a dat papalității doar Cetatea Vaticanului și câteva alte mici domenii – un stat onorific, un muzeu bântuit de fantome și fantoșe, al cărui șef are doar puteri mistice, carismatice și diplomatice.

2. În Daniel 12:7-12 este cât se poate de clar că perioada celor trei vremi și jumătate, care este în acest caz echivalentă cu 1290 de ani, nu este sfârșitul, deoarece se vorbește despre o prelungire a acestei perioade, până la 1335 de ani. Oare chiar nu au văzut asta cei doi tâlcuitori?

3. După Apocalipsa 11:2-6, cei 1260 ani sunt un timp în care Cetatea lui Dumnezeu (mai precis cetățenii e, care se află încă pe pământ), urma să fie călcată în picioare, adică acesta este un timp special de persecuție. Întotdeauna a existat în lume persecuție, dar aici este vorba de una îndelungată, crâncenă, sistematică, sângeroasă, fanatică. În acest timp, cei doi măslini-sfeșnice / martorii profeți ai lui Dumnezeu, indiferent pe cine ar simboliza, au profețit umiliți și îndoliați (îmbrăcați în sac – pânză neagră și aspră). Sfârșitul acestei perioade nu este marcat de distrugerea inamicului lor, ci de ridicarea din Adânc a unei „fiare”, care se luptă cu ei, îi învinge politic, îi omoară și îi lasă neîngropați, spre marea bucurie a pământenilor (vers. 7-10), după care sunt înviați și înălțați la cer ca Christos (vers. 11-12). Dar este aceasta învierea drepților la revenirea lui Iisus? După ce descrie sfârșitul acestei perioade ca un cutremur, profeția spune în continuare că cei rămași în viață, în urma acestui cutremur, „se vor teme de Dumnezeu și-I vor da slavă” (vers. 13, compară cu Ap. 14:6-7). Este acesta momentul revenirii lui Iisus?

4. După Apocalipsa 12:6, 14-16, Biserica adevărată se refugiază în pustiu pentru cei 1260 de ani și supraviețuiește râurilor de venin vărsate din gura balaurului. Dar după sfârșitul acestor 1260 ani, profeția prezice apariția unui popor de credincioși care „păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Iisus”, precum și un ultim război al marii mânii a dragonului împotriva femeii (v. 17). Dacă Christos va reveni la sfârșitul celor 1260 de ani, cum se explică faptul că după aceea are loc pe pământ ultimul război al balaurului împotriva femeii? Chiar nu sare în ochi nimănui acest fapt?

5. În Apocalipsa 13:5-6, când are loc rana de moarte dată fiarei? Înainte de cei 1260 ani ai războiului ei cu sfinţii? Sau mai degrabă această rană de sabie marchează sfârșitul dominației ei? Oricum s-ar interpreta aceste lucruri, este foarte clar că aici se vorbește despre o dominație cu adevărat universală a antihristului (vers. 7-8), ceea ce papalitatea încă nu a pățit! Mai mult, în Ap. 13:11-18 se vorbește despre evenimente care trebuie să aibă loc după vindecarea rănii de moarte a fiarei antihriste, când o altă putere (fiara pseudo-profet) promovează cultul cu adevărat universal al fiarei antihriste, cu impunerea chipului, semnului, numelui și numărului fiarei antihriste, sub amenințarea unui boicot economic și în final a pedepsei capitale. Încă mai mult, după aceste evenimente Apocalipsa 15-19 descrie un timp teribil de plăgi și de necaz pe pământ.

Când, mă rog, se vor întâmpla toate acestea, după cei 1290 de ani, dacă încheierea acestei perioade va avea loc în 2020? Poate muri oricare dintre noi până în 2020, dar cu siguranță că nici Armaghedonul, nici Venirea lui Iisus, nu poate avea loc înainte de a se întâmpla toate acele evenimente profetice pe care cei doi martori dubioși le ascund.

Evenimentele pe care profețiile le-au prezis că trebuie să se întâmple după încheierea celor 1260 de ani sunt actuale și de cea mai mare importanță pentru noi. Apocalipsa 14 este încă actuală, avertizarea universală de acolo încă este actuală. Și ca încoronare a evanghelizării lumii, îngerul din Apocalipsa 18, care va lumina tot pământul cu slava lui, încă nu a venit. Toți cei care cred că reprezintă lucrarea acestui înger sunt niște încrezuți jalnici și naivi, deoarece în mod obișnuit nici nu se gândesc măcar la misiunea Bisericii, ba ei chiar urăsc această invenție a lui Christos, care este Biserica.

Pentru ei: Dragi amici, sfatul meu este să vă supuneți rugăciunii Mântuitorului (Ioan 17) care a trăit și a murit pentru unitatea noastră în dragoste și adevăr! Nu mai duceți oamenii pe pustii, și nu-i mai invitați la a se boteza într-un cuib de bezmetici. Dumnezeu v-a dat talente și minte, pentru care într-o zi veți răspunde.

Încă vă aștept să stăm de vorbă față în față, așa cum ați promis acum patru ani.