Ma iertati, dar Isaia 56:2-6 nu indeamna Domnul pe evrei sa promoveze poruncile si sabatul altor neamuri. Se refera la acei straini si fameni care locuiau atunci cu evreii. Este un indemn actual doar in acea vreme, nu o porunca din partea Domnului ca evreii sa mearga sa propovaduiasca evanghelia altor neamuri, cum se intampla in Noul Testament. De exemplu la Ezra 4:2,3 nu au fost lasati strainii sa ajute la constructia templului. Si, in general, in Vechiul Testament, toate poruncile (inclusiv sabatul) sunt date DOAR PENTRU EVREI. Ma iertati, dar asta spune biblia. Daca doriti va scriu mai multe versete in care se specifica clar ca sabatul este legamant doar cu evreii ca amintire ca au fost scosi din Egipt. Aici la Isaia cred ca ati interpretat gresit, deoarece nu are cum sa contrazica un verset ce spune intreg Vechiul Testament.
Este adevărat că Isaia 56:2-6 nu menționează în mod explicit o misiune a evreilor printre alte popoare. Dar dacă este vorba chiar despre străini și fameni care locuiau cu evreii, înseamnă că poruncile Domnului nu erau doar pentru evrei. Dacă erau numai pentru evrei, de ce străinul care locuia printre evrei era obligat să le respecte? (Ex 12:49; Lev 24:22; Num 15:15-16, 29; 19:10). Sabatul era obligatoriu pentru străini, ca și alte legi (Ex 20:10; Deut 5:14; Lev 17:12; 18:26), dar Paștele nu era obligatoriu (Num 9:14).
Totuși, înainte de capitolul 56, Isaia anunța că Dumnezeu voia să vestească Legea Lui și veștile Lui bune și celorlalte popoare: Isaia 2:2-3; 12:5; 18:7; 19:18-25; 23:17-18; 24:14-15; 25:3-8; 41:1; 42:1, 4 („ținuturile mării vor aștepta Legea Lui”); 42:6, 10-12, 21; 45:14; 49:6-7; 51:4-5 („voi pune Legea Mea lumină popoarelor”); 52:10, 15; 53:12; 54:1; 55:1-5. Iar după capitolul 56, de asemenea, confirmă această extindere a religiei adevărate: Is 60:1-3 etc; 61:9, 11; 62:2, 10-11; 66:18-23.
Dar înainte de Isaia, care a fost profet evreu, înainte de a exista evreii ca popor și înainte de Avraam, Dumnezeu a creat săptămâna și a hotărât ca aceasta să fie un ciclu continuu, cu a șaptea zi binecuvântată și sfințită (Geneza 2:1-3). Când Dumnezeu a rostit Cele Zece Porunci pe Sinai, a introdus și legea sabatului, pe care o făcuse de la început, pentru toată omenirea. Ceea ce a primit Adam este moștenirea noastră a tuturor: familia (căsătoria bărbat cu femeie) și programul divin de viață și odihnă (6 zile lucrătoare + a șaptea zi Sabat).
Episodul din Ezra 4:2-3, la care vă referiți, nu are nicio legătură cu datoria ca și alte popoare să păzească poruncile lui Dumnezeu. Dacă citiți cu atenție acest pasaj în context, observați că este vorba despre samariteni, un popor mixt, format din păgânii deportați din provincia Babilon în ținutul Samariei și rămășițele de israeliți (efraimiți) din zona Samariei, după deportările asiriene ale evreilor. Samaritenii păstrau cultele păgâne de unde veniseră, dar adoptaseră și cultul lui Yahwé. Despre ei se vorbește clar în 2 Împărați 17:32-34. Ei aveau Legea lui Moise și se orientau după ea. (Am în bibliotecă o copie a Pentateucului Samaritean, scris în ebraică. Este practic la fel ca al evreilor, cu puține excepții: principala deosebire este că Decalogul este altfel divizat, ca la catolici, și astfel s-a inclus o poruncă nouă, numerotată ca a X-a, care spune că locul de închinare adevărat este pe muntele Garizim (cf. Ioan 4). Acolo și-au făcut samaritenii un templu. Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Samaritans.
Liderii evrei au respins participarea samaritenilor din cel puțin trei motive:
1). aceștia erau idolatri, chiar dacă țineau și Legea, inclusiv sabatul.
2). Erau ostili față de iudei și nestatornici ca și pretinșii lor strămoși efraimiți.
3). Decretul lui Cirus îi menționa doar pe iudei ca având dreptul de a reconstrui Templul. Acceptarea samaritenilor în lucrarea de reconstrucție ar fi putut trezi suspiciuni politice și străinii, inclusiv samaritenii, așteptau un motiv să se revolte împotriva perșilor, la fel cum în ipocrizia lor pârau și răspândeau zvonuri periculoase politic despre iudei (Ne 6:6-8). (Zona Levantului, ca și Egiptul, care acum erau sub dominație persană, erau frământate de conspirații și revolte alimentate de greci).
Nu există niciun verset în VT (sau NT), care să afirme că Sabatul ar fi fost dat numai pentru evrei. Aceasta este opinia iudaismului decadent, rabinic, dar nici nu este susținută de toți rabinii. VT dă omenirii Sabatul de la început. Este binecuvântată și sfințită ziua a șaptea de Însuși Dumnezeu, pe când nu existau decât Adam și Eva, în starea lipsită de păcat. Această dovadă depășește orice alte argumente, toată legea lui Moise și toate scrierile NT. Ceea ce a fost dat omului înainte de Cădere nu poate fi desființat cât va fi lumea pe pământ. Iisus Însuși nu avea autoritatea să schimbe ceva în această privință, întrucât El S-a apărat în totdeauna cu autoritatea VT: „Stă scris!”. Dacă El ar fi schimbat ceva din proprie autoritate, S-ar fi dovedit antihrist, fiindcă numai antihristul schimbă Legea (Daniel 7:25). Degeaba Îl acuză evanghelicii că a călcat Sabatul, urmând acuzațiile fariseilor contemporani. În realitate, la judecata Sinedriului, când căutau de zor acuzații de moarte, nimeni nu a mai venit cu acuzația că El călca Sabatul. Oare de ce?
9 din cele 10 porunci sunt promovate in Noul Testament (daca doriti va dau si versete pentru fiecare porunca in parte), dar de ce nu este promovat si Sabatul? Pe cand despre sabat nu este nimic in acest sens.
Înainte de a vă răspunde la obiecția aceasta, trebuie să știți că nu Noul Testament este prima Biblie a creștinilor, ci Vechiul. Creștinii au avut inițial doar Vechiul Testament, numit pe vremea aceea (dar și astăzi la evrei), „Legea și Profeții” (Mt 5:17; 7:12; Ioan 1:45; FA 24:14; 28:23; Rom 3:21), „Moise și Profeții” (Lc 16:29, 31; 24:27; Ioan 1:45; FA 26:22), sau „Legea, Profeții și Scripturile”, care încep cu cartea Psalmilor în ebraică (Lc 24:44), sau, mai pe scurt, Tora / Legea (Ioan 10:34-35; 12:34; 15:25; FA 22:12) sau Moise (FA 15:21) și după acesta s-au orientat. Inclusiv Pavel, când argumentează Evanghelia, citează din VT, deoarece NT încă nu exista.
Toate referirile din Noul Testament la Scriptură / Scripturi sunt citate din Vechiul Testament (Mt. 21:42; 22:29; 26:54; Mr. 12:10, 24; 14:49; 15:28; Lc. 4:21; 24:27, 32, 45; In. 2:22; 5:39; 7:38, 42; 10:35; 13:18; 17:12; 19:24, 28, 36-37; 20:9; FA 1:16; 8:32, 35; 17:2, 11; 18:24, 28; Rom. 1:2; 4:3; 9:17; 10:11; 11:2; 15:4; 1 Cor. 15:3-4; Gal. 3:8, 22; 4:30; 1 Tim. 5:18; 2 Tim. 3:15-16; Iac. 2:8, 23; 4:5-6; 1 Pet. 2:6; 2 Pet. 1:20; 3:16).
Prin urmare, nu este nevoie ca o poruncă divină să fie repetată în NT pentru a fi luată în serios. Numai unele au avut nevoie să fie repetate în NT, deoarece erau călcate. Sabatul nu era contestat de nimeni. Ear chiar prea încărcat de superstiții omenești. Este, oare, repetată în NT interdicția bestialității (zoofiliei) ? O găsim doar în Lev 20:15-16. Mai este valabilă? Interdicția incestului (Lev 18:7, 9, 17) mai este valabilă? Interdicția sexului la ciclu (Lev 20:18; Ez 22:10) mai este valabilă? Nici acestea nu se repetă în NT.
Și încă ceva. Dacă vă referiți la cele 10 porunci, numai poruncile de pe a doua tablă sunt repetate în NT:
V. Matei 15:4; Ef 6:2.
VI. Matei 5:21; 19:18; Mr 10:19; Lc 18:20; Iac 2:11.
VII. Matei 5:27; 19:18; Mr 10:19; Lc 18:20; Rom 2:22; 13:9; Iac 2:11.
VIII.Matei 19:18; Mr 10:19; Lc 18:20; Rom 2:21; 13:9
IX. Matei 19:18; Mr 10:19; Lc 18:20; Rom 13:9;
X. Rom 7:7; 13:9.
Poruncile I-IV, de pe prima tablă, nu sunt repetate (citate) în NT, dar sunt implicit prezente în multe feluri, în alte cuvinte:
I. Mr 12:32; Lc 16:13; Rom 3:30; Gal 3:20; Iac 2:19.
II. FA 7:41; 15:20; 17:16; 21:25; Rom 2:22; 1Cor 5:10-11; 6:9; 1Cor 8:1, 4, 7, 10; 10:7, 14, 19, 28; 12:2; 2Cor 6:16; Gal 5:20; Ef 5:5; Col 3:5; 1Tes 1:9; 1Pt 4:3; 1Ioan 5:21; Ap 2:14, 20; 9:20; 21:8; 22:15.
III. Rom 2:24; Ap 13:6; 16:9, 11, 21.
IV. Matei 12:8 (Fiul Omului este Domn al Sabatului); 12:10-12; Mat 24:20 (Rugați-vă, ca fuga voastră să nu fie iarna, sau într-o zo de Sabat); Mr 2:27 (Sabatul a fost făcut pentru om….); Mr 2:28; 3:2-4; 16:1 (După ce a trecut ziua Sabatului…); Lc 4:16 (Iisus… după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă); Lc 4:31; 6:5-9; 14:3-6; 23:54-56 (Era ziua Pregătirii / Paraskevi / Vineri și începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Iisus din Galileea…. și în ziua Sabatului s-au odihnit DUPĂ PORUNCĂ). FA 13:42 (Când au ieșit afară [din sinagogă], Neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri), v. 44 (În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu); 16:13-21 (În Filippi, colonie romană unde nu exista sinagogă: În ziua Sabatului, am ieșit afară pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune…; Pe când ne duceam la locul de rugăciune…. ; oamenii aceștia tulbură cetatea, sunt niște iudei, care vestesc obiceiuri pe care noi romanii nu trebuie să le primim, nici să le urmăm): 17:2 (trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi….; și o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și multe femei de frunte au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila); FA 18:2-11 (78 de sabate a stat Pavel în Corint, printre evrei și neevrei, la început lucrând meserie în timpul săptămânii și predicând în Sabat, apoi predicând și în timpul săptămânii);
Alte texte NT citează părți din porunca a IV-a, sau de la originea ei din Geneză: Evrei 4:4 („Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui”); 4:10 (Pentru că cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale); FA 14:15 (Să vă întoarceţi dela aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea, şi tot ce este în ele.); Ap 10:6 (…şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea); 14:7 (şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”).
Chiar dacă o poruncă nu ar fi prezentă în NT, nici în mod implicit, ea rămâne valabilă pe principiul că Acela care a dat porunca aceasta, pe care o accepți, a dat-o și pe cealaltă, pe care o respingi (Iacov 2:11). Dar adevărul este că porunca Sabatului este cel mai frecvent pusă în discuție, în disputele dintre Iisus și rabini, privind legalitatea vindecărilor și a altor acte nevinovate în ziua Sabatului. Iisus nu a acceptat niciodată acuzația iudeilor cum că stilul Său de a ține sabatul ar profana Sabatul. A ținut Iisus sabatul, sau l-a călcat? Dacă reiese că l-a ținut, creștinii spun: „Păi sigur că trebuia să-l țină, fiindcă era evreu”. Dacă reiese că Iisus undeva nu ținea Sabatul exact ca evreii, atunci creștinii spun: „Vedeți că Iisus călca Sabatul?”
Ati spus: Termenul folosit este ambiguu în sine şi nu se referă în mod direct şi exclusiv la Sâmbătă. Eu cred ca aici gresiti, deoarece in Noul Testament se vorbea despre Sabat intr-un singur sens, acela de sambata. Nu interesa pe nimeni in Noul Testament acele sarbatori si sabate despre care ati vorbit.
Da, am afirmat că termenul grecesc sabbaton / sabbata nu se referă numai la sâmbătă în NT. Toți traducătorii îl traduc diferit: În cele mai multe cazuri îl traduc cu Sabat (sabatul săptămânii), dar în alte cazuri, toți îl traduc cu săptămână (cf. Mt 28:1b; Lc 18:12; Ioan 20:1; 1Cor 16:2). Prin urmare, nu este adevărat că în NT se vorbește despre sabat într-un singur sens.
Despre cazul din Coloseni, teologi de diverse confesiuni sunt indeciși sau divergenți, pentru că nu este clar dacă e vorba de cultul unui sabat săptămânal astrologic, sau de un altfel de sabat. Am arătat că termenul pentru sabat se folosea (atât în ebraică, cât și în echivalentul grecesc) nu numai pentru anul al șaptelea, dar și cu referire la oricare dintre cele șapte sabate calendaristice, care cădeau pe date lunare, fără a coincide cu Sâmbăta decât întâmplător.
Dacă NT ar fi desființat Sabatul, ar fi trebuit s-o facă într-un mod cât se poate de explicit, de direct și clar, fără ambiguități, deoarece săptămâna și sabatul formează un principiu creat de Dumnezeu la originea lumii, ca și familia. Un asemenea principiu nu se poate schimba prin niște cuvinte dificile ale unui apostol despre care se raportează că se aduna în sabat, atât cu evreii, cât și cu neevreii. Sabatul a fost dat lumii de la început, apoi a fost proclamat pe Muntele Sinai cu celelalte 9 porunci și este scris în chivotul legământului ceresc (Ap 11:19). O schimbare a lui trebuia să fie cel puțin la fel de spectaculoasă ca și înființarea lui.
Vă rog să nu vă grăbiți să-mi răspundeți înainte de a analiza bine ce am scris, cu toate referințele. Timpul meu este foarte scump și voi putea răspunde doar acolo unde este strict necesar. Vă mulțumesc.
Comentarii recente în articole