mi-e greu capul de huma spălată
vag la ultimul potop şi
nu ştiu încotro o să-mi zboare
gîndul dacă va aduce
în cioc un pic de soare să-l prind
cu un bold insectă cuminte
de pleoapa inertă a zilei
de mîine sau mă va umbri
iremediabil cu orbitoarea
certitudine că voi fi lăsat pentru
veci in statu nascendi aşa
se face că îmi iau capul
să-l fac ţăndări să se
împrăştie pe faţa nevăzută
a lumii fauna extravagantă
a unui paradis iluzoriu