ROMANASHU007 (5 sept. 2010):
Eu unul, sincer daca tot cultul baptist sau penticostal s-ar hotari sa tina sambata, atunci asa sa fie. Dar ganditi-va ca intr-o familie in care se tine si/si, ajungi sa nu mai lucrezi 2 zile din 7. Eu cred ca e vorba de odihna 1 zi din 7.Fie ea si miercuri. Odihna e pentru om, nu omul pentru odihna. Legea da o zi din 7, dragostea le da pe toate. „Cine face diferenta intre zile pentru Domnul o face. Cine n-o face, pentru Domnul n-o face.” Cand o sa studiez Teologia(daca Domnul mi-ajuta) o sa studiez greaca la perfectie. si rupem atunci orice dubii.
Faca-se voia Domnului. Totusi.. ma intreb: de ce n-a dat Domnul Legea lui Adam? si o stia toata lumea. Ca asa si in Romania e Legea tzarii, si ne supunem, ca apartinem. de ce trebuie sa tinem legea lui Israel si sarbatorile lor? Hai sa sarbatorim sarbatorile Domnului Isus. Traim in societatea de acum, nu in cea trecuta. n-ai cum sa nu traiesti in societate. ne framanta sabatul dar oamenii mor inca pe strada fara sa-l cunoasca pe Domnul Isus,…si se duc de-a valma in iad. asta nu va pasa? Domnul cu noi, si sa ne descopere la fiecare ce e de facut. Pe mine unul ma intereseaza doar sa ajung in RAI, si nu cu mana goala, ci cu snopi. Sabatul nu e o conditie a mantuirii.
Dragă Românaşule
Eşti liber să faci ce doreşti. Dar nu trebuie să aşteptăm ca o biserică întreagă să înţeleagă şi să se supună unei porunci a lui Dumnezeu, pentru ca abia apoi să ne supunem şi noi lui Dumnezeu. Este Biserica standardul nostru, sau Biblia ? Sunt amândouă, desigur, dar Scriptura are primul şi ultimul cuvânt. Poruncile lui Dumnezeu au fost întotdeauna mai mari decât poruncile Bisericii.
Nu e nici o problemă dacă într-o familie unul a înţeles să ţină sâmbăta, altul ţine duminica şi altul miercurea, vorba ta. Porunca obliga pe capul familiei să permită odihna şi copiilor şi sclavilor lui, chiar şi animalelor de povară, adică să nu pună pe fii, pe argaţi sau pe străini să muncească în locul lui. În Israel, chiar şi străinul rezident în cetate era obligat să se oprească de la lucru sâmbăta, fiindcă locuia în ţara lui Israel. Noi nu trăim în ţara care păzeşte sabatul şi, oricum, nu avem dreptul de a-i obliga pe membrii familiei să ţină sabatul odată cu noi. Dacă eu vreau să ţin sabatul şi soţia mea nu are aceeaşi convingere, ci găteşte sau spală sâmbăta, eu nu am dreptul s-o oblig să se oprească. Porunca se referă doar la fii, sclavi şi străini, fiindcă aceştia erau dependenţi şi exista riscul de a fi puşi la muncă, de către stăpânul casei. Soţia nu este enumerată în poruncă printre cei dependenţi. Dacă însă cel care ţine o anumită zi în familie doreşte linişte, bine este să fie respectat. Cel puţin, păzitorul sâmbetei trebuie să se abţină duminica de la activităţi care deranjează vecinătatea. Cu atât mai mult, dacă deranjează pe cei din casă. Dragostea creştină găseşte soluţie pentru toate. Până la urmă, care-i problema, dacă nu mai lucrezi două zile din şapte? Nu acesta este acum statutul legal al muncitorului? Porunca nu te obligă să muncești neapărat tot timpul celor șase zile, ci să te oprești în ziu a șaptea, care este a Domnului. Dacă în celelalte zile te mai relaxezi, dormind sau mulțumindu-te cu 8-10 ore de muncă, nu înseamnă că timpul liber în cursul celor șase zile ar fi o încălcare a poruncii.
Spuneai că „Legea dă o zi din 7, dragostea le dă pe toate.” Acesta este un slogan frumos, dar ieftin. Este ca şi cum te-ai duce la iubita ta, de ziua ei cu mâinile goale, declarându-i că nu i-ai adus buchetul favorit, fiindcă ea merită mult mai mult: toate florile din lume. Iar citatul din Romani 14 nu se poate referi la ziua Domnului, ci se referă la sărbători calendaristice, la zile de post etc. Cât priveşte ziua de odihnă, NT ne învaţă că există o zi numită Ziua Domnului (Apocalipsa 1:10). Prin urmare, nu toate zilele sunt la fel.
Mă bucur că vrei să studiezi teologia şi greaca „la perfecţie”. Dar ca unul care mă ocup de decenii de limbile biblice, poţi să-ţi spun că greaca pe care o înveţi la teologie nu te ajută prea mult în privinţa soluţionării unor astfel de probleme. Doar dacă faci mai mulţi ani de greacă în mod serios îţi foloseşte cu adevărat şi poţi rezolva doar UNELE probleme teologice. Majoritatea problemelor existente nu provin din necunoaşterea limbii greceşti, ci din neputinţa credincioşilor de a se ţine strânds de ce „stă scris!”
De ce nu a dat Domnul Legea lui Adam? Ce s-a dat lui Adam nu este numit „lege” în mod explicit, dar Biblia arată că i s-au dat porunci privind guvernarea naturii, relaţia cu soţia lui, datoria de a lucra şi păzi Grădina, de a se hrăni cu produse vegetale, din rodul tuturor pomilor, inclusiv din Pomul Vieţii, plus porunca expresă de a nu lua din pomul „cunoaşterii (deosebirii) binelui şi răului”. Acestea au fost porunci directe. Unele din ele au rămas ca nişte legi pe care le-a pus Dumnezeu în natura omului, altele i le-a dat în mod explicit. Dar există şi porunci care s-au dat omului printr-o autoritate mai înaltă decât porunca verbală sau scrisă pe piatră. Este vorba de exemplul personal, pe care Dumnezeu Însuși l-a consfințit mai apoi sub forma poruncii.
Dumnezeu Creatorul a lucrat 6 zile şi a şaptea s-a odihnit. Omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, numit guvernator al întregii creaţii, i-a fost dat să lucreze de asemenea, ba chiar să dea nume făpturilor create, aşa cum făcuse Dumnezeu. De ce a creat Dumnezeu lumea în 6 zile? Nu putea s-o facă într-o clipă? Sau nu putea s-o facă printr-o evoluţie lentă, pe parcursul a milioane de ani? Dar Dumnezeu a dorit ca şi felul în care El a creat să fie un model pentru om. Astfel omului i s-a dat o onoare care reflecta Divinitatea. Omul trebuia să ştie pe calea aceasta că el are să imite pe Dumnezeu, lucrând şase zile şi oprindu-se în ziua a şaptea, pentru a se întâlni în toată libertatea cu Dumnezeu, cu semenul său şi cu restul Creaţiei. Când cuvântul spune că Dumnezeu a „binecuvântat” şi a „sfinţit” ziua a şaptea (Gn 2:1-3), El n-a binecuvântat-o şi sfinţit-o pentru Sine (fiindcă El nu oboseşte şi nu are nevoie de recreere), nici pentru vrăbii şi furnici. De aceea, porunca sâmbetei, din Exodul 20 ne trimite înapoi la Geneza 2:3, ca să ne arate că Dumnezeu a lăsat lui Adam religia aceasta, care este exemplu divin, mai mult decât poruncă. Limbajul non-verbal este cel mai puternic, de aceea Iisus a întărit porunca predicării Evangheliei, prin ritualurile sacre ale botezului și împărtășirii.
Referirea la legile româneşti este irelevantă, din două motive. În primul rând, legile româneşti asigură libertatea religioasă de închinare a sâmbetei ca şi a duminicii. Ambele sunt zile libere, după decembrie 1989. Dar şi înainte de 1989, cei ce păstrau sabatul se orientau după Porunca Domnului. Există vreo constituţie care să interzică sâmbăta sau să oblige ţinerea altei zile? Până acum se pare că nu. Dar chiar dacă s-ar introduce asemenea aberaţii, spunem ca Petru: „Se cade să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (FA 5:29).
Ai scris: „oamenii mor încă pe stradă fără să-l cunoască pe Domnul Iisus… si se duc de-a valma in iad; asta nu va pasa?” Ba da, ne pasă, şi facem tot ce putem. Dar unde ai găsit că, dacă cineva nu-L cunoaşte pe Domnul Iisus merge în iad? Foarte mulţi oameni sunt nevinovaţi de faptul că nu-L cunosc pe Iisus. La unii abia a ajuns Biblia, iar la alţii a ajuns un creştinism deformat, care pune în faţă sperietoarea iadului veşnic, în locul Crucii lui Iisus, cea izbăvitoare de păcat şi de moarte.
„Sabatul nu e o condiţie a mântuirii.”
Sabatul nu este o faptă meritorie cu care să plătim mântuirea, dar este o datorie, deoarece este din porunca lui Dumnezeu, pe care primii creştini au recunoscut-o (Lc 23:56 în greacă: „după Poruncă”; Ap 11:19; 12:17; 14:12u.p.). Există oameni la care Biblia nu a ajuns, aşa că ei au scuză, atât în ce priveşte poruncile lui Dumnezeu, cât şi credinţa Evangheliei. Dar într-o ţară creştină, între atâţia pocăiţi cu Biblia în casă, este greu de spus că lui Dumnezeu Îi este totuna că unii ascultă de toate poruncile Lui şi alţii spun că poruncile au expirat. Dacă ascultarea de porunci este o condiţie sau nu, citeşte ce a zis Iisus, tânărului bogat: „Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” (Mat 19:17). Eu înţeleg că păzirea poruncilor este o condiţie a intrării în viaţă. Inclusiv pentru un tânărul sărac.
[…] 01 Jan Epistolă către studentul Zahanho admin 12 comentarii Mai întâi mulţumesc pentru aprecieri şi pentru cuvintele frumoase. Încerc să răspund comentariilor tale. […]
Dragă Zahanho/Emanuel/fost Românaş
Probabil ai scris mai mult, dar ai şters din greşeală o parte din începutul postării. Într-adevăr, modul în care am apărut, este foarte interesant. La fel şi modul în care au apărut alţi creştini este interesant, ba chiar şi cum a apărut creştinismul primar. Istoria Bisericii este fascinantă.
Am cartea lui Paul Dan, ştiu despre ce este vorba.
Am menţionat toate mărturiile serioase despre duminică la http://www.florinlaiu.com/tezaur/ziua-domnului/istorie-sabat-duminic/166-competiia-istoric-dintre-sambt-i-duminic.html Nu negăm că la un moment dat au apărut suporteri ai duminicii ca zi sfântă. La fel au apărut şi alte forme de îndepărtare de la credinţă, cum ar fi mistica semnului crucii, cultul maicii Domnului, cultul sfinţilor, al îngerilor, al imaginilor şi moaştelor. Toate acestea au începuturi foarte vechi.
Nu am înţeles de ce în Ps 118:22-24 este vorba despre duminică. Dar nu e rău dacă te bucuri în oricare zi, fiindcă aşa este scris: “Bucuraţi-vă întotdeauna!” Cât despre odihna în Iisus, ea rebuie să fie şi lunea şi joia şi oricând.
[quote]“Si apropo, in decalog, este mentionata tinerea sambetei? Sau principiul 1/7? Este scris explicit: Sambata? Care este insemnatatea cuvantului Sabat?”[/quote]
Cuvântul ŞABBAT înseamnă “încetarea lucrului” sau “repaus”. Dacă este în legătură cu calendarul iudaic, se referă la câteva dintre sărbătorile calendaristice care erau zile de repaus (parţial, nu total). Dar când se referă la ziua a şaptea, aşa cum este cazul în porunca Decalogului, nu poate însemna decât Sâmbătă. De fapt, chiar cuvântul Sâmbătă este o transliterare a cuvântului ebraic trecut în greacă (SABBATA), apoi în slavonă (SOMBOTA), de unde a devenit SÂMBĂTĂ în româneşte. Porunca Decalogului spune “ziua a şaptea a săptămânii”, adică sâmbăta, şi nu “una din şapte”, la alegere. A alege ceea ce porunceşte Dumnezeu, în loc de cinstirea pe care vrem noi să I-o dăm, aceea este adevărata religie, adevărata credinţă.
Iar harul se înmulţeşte acolo unde se înmulţeşte Legea, care scoate la iveală tot mai mult păcatul (Ro 5:20), nu acolo unde păcatul devine tot mai îndrăzneţ. Dacă înmulţirea harului ar fi proporţională cu adâncirea în păcate şi cu înmulţirea fărădelegii, atunci cel mai bun candidat al harului ar fi diavolul. Închei şi eu la fel, frate: mult har, deci atenţie la poruncă! Altminteri te poţi înşela uşor. Dumnezeu să Se îndure de copiii Lui sinceri!
Dacă crezi că nu e nici o diferenţă între zile, fă o experienţă. Închină Domnului o anumită sâmbătă şi fă din ea o zi specială pentru Domnul, în care pui deoparte toate lucrurile lumii şi te bucuri de lucrărilor lui Dumnezeu. Nu e nevoie să-ţi spun ce să faci. Şi după aceea, compară această experienţă cu aceea a duminicii.
Thanks, Lucian,
Ca întotdeauna, prezent ! 🙂
Dragă Zahanho
Mulţumesc pentru intervenţie. Găseşti răspunsul meu la http://www.florinlaiu.com/raspundem/dezbateri/209-epistol-ctre-studentul-zahanho.html
Emanuel,
tocmai am vizionat o prezentare biblica de 20 de minute sustinuta de Doug Batchelor cu privire la Sabat pe care ti-o recomand:
http://www.amazingfacts.org/media-library/media/e/1881/t/the-rest-of-the-story–part-2.aspx
(Mi-a placut ideea ca omul in loc sa se ridice la standardul lui Dumnezeu coboara standardul in functie de el.)
Sunt multe lucrari care prezinta valabilitatea vesnica a zilei a saptea. Pe langa materialele de pe acest site recomand cartile lui Samuele Bacchiocchi pe care le poti gasi in format electronic pe Internet. De exemplu:
http://peter.hitechemall.com/english/dnl/bacchi/books/sabbnt.pdf
Privind argumentul ca „toate zilele sunt la fel” (Rom. 14:4-5) este o lucrare de licenta sustinuta in fata unei comisii a Facultatii de Teologie Baptista din Bucuresti:
http://mironclaudiu.wordpress.com/2010/09/26/o-exegeza-la-textul-din-romani-145-6/
[quote name=”Zahanho”]Cred ca glumiti atunci cand spuneti ca tinerea poruncilor sunt o conditie a mantuirii… .[/quote]
Pace si har!
In timp am observat ca adventistii sunt intelesi gresit in acest punct. Profesorul nu a intentionat sa intelegi ca mantuirea se castiga prin fapte bune.
Noi intelegem ca trebuie sa ascultam de Dumnezeu pentru ca [b]suntem[/b] mantuiti si [b]nu ca sa fim [/b] mantuiti.
Ascultarea nu poate fi desavarsita decat prin har.
Harul nu este un motiv de neascultare, ci este cel mai puternic motiv ca sa ne tinem credinciosi de Christos in toate privintele.
Aceasta este atat intelegerea baptista cat si adventista. Standardul ascultarii este diferit.
Doctrina Curatirii Sanctuarului… cum se impaca ea cu versetul din Evrei, 9:12?
Hristos a intrat o data pentru totdeauna acolo. Profetia din Daniel este interpretata in mod intentionat eronat. Ar fi fost singura scapare (care insa nu tine) de a spala rusinea unei incalcari a cuvintelor lui Hristos, pot spune, chiar a poruncii Lui (F.A. 1:7).
Apropo, nu avem nicio porunca explicita in Noul Testament ca neamuri sa tinem Sambata.
Ceea ce a poruncit Domnul Isus si apostolii, asta este ceea ce ne framanta.
Biserica este zidita pe Invatatura apostolilor si Prorocilor (Exclus Elen White – care nu e prorocita, frate, caci a adus o evanghelie falsa, imi pare rau de ea, dar este anatema).
A sustine ca tinerea Duminicii este pacat, si o traire in „nepasare” fata de porunca, ar insemna ca suntem toti pe o cale gresita, si niciunul dintre noi nu l-am cunoscut pe Hristos cu adevarat. Ceea ce este o aberatie! Mare!
Tin Duminica, si inima nu ma osandeste, si nici Noul Legamant nu ma osandeste. Sunt acum intr-un stadiu de memorare a Epistolei catre Galateni. E atata doctrina in aceasta carte, atat adevar. Uimitor! Am inceput prin Duhul, si voi sfarsi tot prin Duhul, nu prin puterile mele. Sunt sigur ca in dreptul meu, Pavel nu s-a ostenit degeaba, caci am lasat invataturile incepatoare ale lumii, si Il urmez pe Hristos, cautand nu sa am o neprihanire a mea pe care o da legea, ci neprihanirea pe care o da Hristos, prin credinta.
Nici neprihanirea pozitionala nici cea progresiva nu se primeste prin faptele Legii, ci doar prin Hristos!
P.S. Cum percepeti dumneavoastra lucrarea lui Ellen White? Scrieri (inclusiv plagierile), Marturie (inclusiv vedeniile), si Teologia (inclusiv Escatologia dansei)?
N-am citit foarte mult din ea, mai mult textele ei controversate, si fooarte putin din Tragedia si mai dintr-o carte subtirica. Stiu cum o vede un protestant. Cum o vedeti dumneavoastra?
Multumesc. (si o sa incerc sa nu va mai risipesc timpul, caci am hotarat si eu sa nu mai intru prea mult in discutii de genul, dar la dvs. m-am simtit dator de acum 3 ani :D)
Cred ca glumiti atunci cand spuneti ca tinerea poruncilor sunt o conditie a mantuirii… Si sper ca nu va bazati pe ce-ati tinut dumneavoastra, ca mergeti taman in Iazul cu foc. Daca asta credeti, promovati o mantuire prin fapte si credinta, ca iudaistii din primul veac.
Mai degraba Domnul Isus ii prezinta acestui tanar poruncile, dorind sa ii demonstreze ca le-a incalcat flagrant. Da, daca cineva ar tine toata legea la perfectie (ceea ce este imposibil, deoarece am pacatuit deja toti in Adam) ar fi mantuit. Dar e imposibil. Tocmai asta vroia sa arate Domnul Isus tanarului „sarac” (l-am numit sarac). Si apoi vorbeste de mantuirea pe care doar DUmnezeu o da, intr-un mod suveran. La oameni este cu neputinta, insa nu si la DUmnezeu!
Nu sunt stabil in ce priveste doctrina despre mantuirea asta ex-Hristos pentru cei ce n-au auzit niciodata Evanghelia. Un lucru stiu sigur, si ei merita sa mearga in Iazul cu foc pentru pacatele lor. N-au nicio dezvinovatire pentru pacatele lor. SI in iad nu merge cineva ca n-a crezut, ci ca este pacatos. (e si necredinta un pacat, dar nu doar ea).
Daca ei ar fi putut fi mantuiti fara Hristos, nu ne-ar mai fi trimis Hristos in toata lumea sa propovaduim Evanghelia.
Stiu sigur ca Isus este Calea, si fara Credinta, ei nu pot fi indreptatiti. (Probabil se aplica credinta la ei ca si celor dinainte de Hristos – Evrei 11).
Am avut dezbateri cu adventisti acolo unde stau eu, si am pus urmatoarea intrebare unui domn foarte „plin de ravna”: Domnule, cand ati spus vecinului dumneavoastra ca traieste in Preacurvie/pacat (nu-i cunosteam vecinii, vorbeam principial)? Mi-a zis: vaaai, da cum sa fac asta? Intimitatea lui… . SI l-am intrebat: Dar sa tina sambata in loc de duminica, ia-ti zis, nu? Morala fiind ca dam mai multa valoare unei porunci decat alteia. SI toata asta se trage de la „printesa” Elen G. White. Invatatorii vor primi o judecata mai aspra. Oh, dar si invatatoarele?
Sunt multe de zis, si inceputul la indigo al Adventistilor cu cel al Mormonilor ma lasa rece de tot. Modul in care ati aparut este foarte interesant.
Intorcandu-ma la Sabat, pe care-l tin Duminica… .
Revin, dupa 2 ani. Sunt student la teologie, dar nu am invatat greaca la perfectie.
Trebuie sa recunosc ca imi retrag unele cuvinte, nu insa si Teologia.
Sunt tot crestin si tot roman, si ma inchin tot in ziua lui Hristos. In ziua de odihna a noii Creatii.
Am observat intre timp ca sunteti un om erudit, si nu oricine. Am urmarit pe scurt si cateva discutii aprinse. Va apreciez.
Vorbeati de sperietoarea iadului vesnic.
Cred ca Dumnezeu este „vinovat” pentru asta, ca El Insusi L-a creat pentru diavol si ingerii lui. Dar ce am mai gasit ca in acelasi loc vor fi aruncati si cei de la stanga, cei razvratiti, nepocaitii, pacatosii.
Cred in pocainta de frica Iadului si concomitent de dragostea lui Hristos, fiindca ambele au de a face cu Caracterul lui DUmnezeu. Pe cine nu l-a ingrozit iadul, nu-l poate fascina Raiul.
Sarmanul Iuda este intr-o stare mai rea decat non-existenta in care „era” inainte de a se naste. Cum se poate ca in non-existenta sa fi intr-o stare mai rea decat non-existenta? A=diferit de A?
Nu aveti niciun argument NT ca iadul nu exista, ca iadul nu este vesnic. Aproape toata doctrina va este fudamentata pe cartea Eclesiastul, o care scrisa din perspectiva omului secular.
Am cercetat doctrina anihilarii sufletului dupa moarte, si negarea iadului de la Martori si aveti foarte multe similaritati. Nu e de mirare, deoarece porniti aproximativ din aceeasi perioada de timp ca miscare si cam din aceeasi zona.
Daca Iadul nu e vesnic, Hristos n-are de unde sa ii scoata pe pacatosi. Iadul a fost creat ca o consecinta eterna pentru Ingeri, si acolo sunt si cei razvratiti.
TOcmai, negarea existentei Iadului stirbeste din Gloria lui Dumnezeu, din Caracterul Sfinteniei si Dreptatii Sale.
Asta ma framanta, si asta ma motiveaza sa fac evanghelizare personala si sa predic Evanghelia in Biserici.
r cu cel al Mormonilor ma lasa rece de tot. Modul in care ati aparut este foarte interesant.
Intorcandu-ma la Sabat, pe care-l tin Duminica… .
Cred ca cunoasteti toate argumentele celor care se inchina in prima zi a saptamanii.
Am vazut ca ati dat niste argumente ca si parintii bisericii vorbeau despre sabat. Probabil nu le-ati citit pe toate. Va recomand cartea lui Paul Dan – Adevarul despre miscarea Adventista. Este gratuita in format .pdf pe internet.
Nu-s deacord cu tot ce scrie, dar sunt dovezi istorice ale parintilor Bisericii, si inca, uimitor, multe.
Ma odihnesc in Hristos, si ma bucur in ziua pe care a facut-o Dumnezeu sa ma bucur si sa ma veselesc in ea, adica, Duminica (Psalmul 118:22-24).
Si apropo, in decalog, este mentionata tinerea sambetei? Sau principiul 1/7? Este scris explicit: Sambata? Care este insemnatatea cuvantului Sabat?
Dumnezeu sa va dea Har! Har! Har! 🙂
Emanuel-fostul ROMANASH007