IM «Am si eu o intrebare referitoare la textul din Geneza 1:26. Cum identifica textul original al Scripturii cele 2 aspecte mentionate aici, chipul si respectiv asemanarea? Exista vreo corespondenta si cu textul din Exod 20:4 „Sa nu-ti faci chip cioplit si nici vreo infatisare…” la nivel lingvistic?»

Termenii din Gen 1:26-27 (țélem, dəmuth) mai sunt menționați împreună în Gen 5:3, în ordine inversă. Tradițiile teologice uneori influențează și interpretarea lingvistică. În ciuda faptului că termenii țélem (chip) și dəmuth (asemănare) sunt sinonimi și se referă la aspectul fizic, mulți îi diferențiază și îi spiritualizează în manieră filosofică sau teologică.

1. Iată care sunt toate referințele unde se mai găsește termenul tsélem în Primul Testament, unde îi corespund în traducere cuvintele „chip” sau „icoană”, de cele mai multe ori cu referire la cultele idolatre: statuie, figurină, dar și în sensul de imagine facială (Gn 1:26, 27; 5:3; 9:6; Nu 33:52; 1S 6:5, 11; 2 Îm 11:18; Am 5:26; Ezec. 7:20; 16:17; 23:14; Dan 2:31-35; 3:1-3, 5, 7, 10, 12, 14-15, 18-19; 2Cr 23:17). Doar în Psalmi (39:7; 73:20) are sensul de „umbră”.
2. Termenul dəmuth  este un sinonim, provenit de la radicalul dāmā (a fi asemenea). Lexiconul (Holladay) îl definește ca „model” (2Îm 16:10), „formă” (Gn 1:26), „ceva asemănător” (Ez 1:26), sau „chip”, „imagine” (Is 40:18; Ezec 23:15). Se mai întâlnește în Gen 5:1, 3; Ps. 58:5; Is. 13:4; Ezec. 1:5, 10, 13, 16, 22, 26, 28; 8:2; 10:1, 10, 21, 22;; Dan. 10:16; 2 Cr. 4:3). În Biblia Cornilescu are corespondentele: „asemănare”, „înfățișare”, „chip”,  „față” (Ezec 10:22).

În ebraica biblică se folosesc frecvent sintagme sindetice sau asindetice formate din două sinonime sau cvasi-sinonime. Este o figură de stil prin care autorul subliniază ideea, ca și în cazul lui tohu wa–bohu („pustiu și gol” Gen 2:2; Ier 4:23). „Chipul și asemănarea” se referă la înfățișarea fizică specifică omului, în contrast cu celelalte viețuitoare create în aceeași zi.

Desigur, acestui chip fizic îi corespundea și o realitate spirituală, un „chip interior”, despre care se vorbește în Noul Testament. Dar nu întâmplător a folosit autorul termenii, pentru a sublinia realitatea că Dumnezeu, deși este „spirit”, nevăzut și omniprezent, se arată ființelor inteligente pe care le-a creat, în același chip pe care l-a dăruit și acestora.

Nu se poate imagina un chip mai demn de o ființă inteligentă, oricare ar fi ea, decât chipul uman, care este și angelic (Dan 8:15-16; 9:21), și divin (Mt 18:10; Ap 22:4). Imaginile heruvimilor sau ale făpturilor vii cu înfățișări animaliere (Ezec 1; 10; Apocalipsa) sunt reprezentări vizionare cu caracter didactic, nu imagini fizice realiste. În diverse locuri, EGW a făcut afirmații ca aceea din Patriarchs and Prophets pag. 45.

«Omul urma să poarte chipul lui Dumnezeu, atât în asemănarea exterioară, cât și în caracter. Numai Christos este “imaginea expresă” a Tatălui (Ev 1:3); dar omul a fost modelat în asemănarea lui Dumnezeu.»

Nu există aceeiși termeni în Ex 20:4. Acolo avem termenii pésel (sculptură sau idol – de piatră, lut, lemn, metal) și təmūnā (formă, reprezentare artistică).