Şi dincolo de tot privesc,
Şi pe furiş mă uit în urmă.
Dar şi cântând, îmbătrânesc,
Şi jalea asta nu se curmă,
Doar poate-n clipele târzii,
Când Doamna mă va lua pe coasă…
Minciună-i viaţa asta – pfii !
Dar, Doamne, cât e de frumoasă !
Parcă fug toţi din calea mea;
Am o poveste, n-o pot spune.
Dar drept e să mă vait aşa?
Mai bine-aş zice-o rugăciune !
Mai bine am să mor un pic
(Abia îmi voi veni în fire…).
Ce ştie Doamna inamic,
Că mă prăvale-n nemurire !?
Şi de-aş muri cu tot cu vers,
Şi veşnic mi-ar rămâne somnul,
Mor bucuros că-n univers,
Nu Doamna va domni, ci Domnul.
Cernica, 27 ianuarie 2011{jcomments on}
Comentarii recente în articole